Într-o intervenție abruptă, care a avut loc marți seara, după o ședință a liberalilor, fostul general anunță opintit că situația României va fi complicată și în următoarea perioadă din cauza succesiunii nesfârșite de crize internaționale.
Nu cred că după 1990 să fi existat un prim-ministru care să se simtă mai inconfortabil în fața camerelor de luat vederi și în fața jurnaliștilor ca Nicolae Ciucă.
Are aerul unui elev scos la tablă care a învățat ceva, n-a înțeles mare lucru din ce-a citit, dar își dorește foarte mult o notă onorabilă. Se înroșește la față, se chinuie, se bâlbâie, spune ceva, se corectează și privește cu disperare în jur după un ajutor neașteptat, eventual divin.
Nota depinde și de mila pe care elevul o stârnește în ochii profesorului, cum estimează acesta efortul celui scos la tablă de a răspunde ceva. În general, printr-o astfel de strategie, se ia șapte, opt, în fața unui profesor mai exigent. Și cine poate fi mai exigent ca publicul din România?
Într-un peisaj politic sărac, secat de orice confruntare prin alianța PSD-PNL, care a adus o liniște socială cum n-a mai existat de pe vremea lui Iliescu, deși lumea trece printr-o perioadă tulbure, topul încrederii în liderii politici e dominat de Ciolacu, 25%, Ciucă - 15% și Iohannis - 11%, conform ultimului sondaj de opinie realizat de Avangarde, la comanda PSD.
Deși neîncrederea e dominantă, e surprinzător că președintele în funcție se situează pe locul trei în ce privește susținerea opiniei publice.
Dacă săptămâna viitoare s-ar organiza alegeri prezidențiale, principalii favoriți ar fi Ciolacu, liderul PSD, și Ciucă, liderul PNL.
Pentru că mai sunt doi ani până la acel moment, lucrurile se pot schimba, dar, în opinia mea, nu într-o măsură atât de spectaculoasă cum și-ar dori o parte din alegători.
Din păcate, obiectivele pe termen scurt ale Guvernului nu mai țin de dezvoltare, investiții publice sau reforme ale sistemelor de sănătate și educație.
Supraviețuirea iernii viitoare e principala grijă. Războiul din Ucraina a dus la o modificare rapidă și structurală a întregului sistem energetic global. Dispariția gazului și petrolului livrat de Rusia a provocat scumpiri fără precedent, iar guvernele din Europa încearcă să-și protejeze economiile și nivelul de trai până când sângerosul conflict va avea o rezoluție.
Trebuie remarcat că până acum România a evitat o criză socială majoră, piața muncii e încă dinamică, antreprenorii se plâng în continuare de lipsa forței de muncă, oamenii au reușit, mai greu ca oricând, să-și plătească facturile, iar cheltuielile n-au înghețat.
Din păcate, sunt semne puternice că banii se termină, spulberați de scumpiri, de creșterea accentuată a dobânzilor la credite și de prețul ridicat al energiei.
Dacă SUA intră în recesiune, la scurt timp va intra și Germania, respectiv Uniunea Europeană, inclusiv România. Dacă Germania va intra în recesiune, o va face odată cu întreaga Uniune Europeană, inclusiv România, iar la scurt timp va urma și SUA.
Cele mai puternice economii occidentale sunt mai interconectate decât ne imaginăm și, deși efectele unei recesiuni sunt diferite de la țară la țară, criza va lovi pe toată lumea.
În comparație cu recesiunea din anii 2007-2010, memoria problemelor și a provocărilor e proaspătă în mintea tuturor, iar guvernele au o tendință mai accentuată să colaboreze, să găsească soluții și să evite deciziile radicale.
Să ne amintim că, în urmă cu un deceniu, Germania a impus o reducere abruptă a deficitului pentru statele din UE, cu o concentrare pe Grecia, care a provocat pierderea a milioane de locuri de muncă, reduceri salariale, scăderea consumului și sute de mii de falimente individuale și ale companiilor.
Decizia Angelei Merkel venea în urma presiunii opiniei publice din Germania, care considera că plătește pentru ineficiența economică și corupția din statele sudice ale UE.
Timpul a arătat că decizia a fost greșită. O colaborare la nivelul Uniunii cu măsuri treptate de scădere a deficitului, încurajare a investițiilor și măsuri de protecție socială ar fi ajutat, de asemenea, la ieșirea din recesiune, probabil nu atât de repede, dar în mod sigur cu mai puțină suferință.
Lecția a fost învățată, iar acum implicarea Comisiei Europene e mult mai puternică, există un echilibru în UE între Germania și Franța, două state care susțin reforma organizației, dar nu pe spinarea oamenilor.
Brexit-ul a produs o schimbare profundă în ce privește susținerea Uniunii Europene. Dintr-o dată, majoritatea oamenilor din cele 27 de state au realizat că e mult mai bine împreună.
Chiar și pe fondul expansiunii Rusiei, al războiului hibrid și campaniilor de intoxicare, mișcările naționaliste n-au proliferat și nu au reușit să preia controlul.
Să nu uităm că în această perioadă am trecut și printr-o pandemie de doi ani care a avut și are încă un impact asupra oamenilor, stilului de viață și economiilor statelor membre.
Nicolae Ciucă merge pe sârmă. Scandalul plagiatului, criza politică provocată de Viktor Orban în coaliție, presiunea bugetară și situația dificilă în care e PNL, aflat într-o alianță contra naturii cu PSD, descriu un peisaj complicat în care se mișcă actualul premier.