Morala unui eșec rușinos - Giorgiana Hosu. Și o veste bună

Morala unui eșec rușinos - Giorgiana Hosu. Și o veste bună

Faptul că soțul unui procuror-șef, mai ales de parchet antimafia, este condamnat, chiar și în primă instanță, într-un proces care deja se apropia de final când acel procuror-șef a fost pus în funcție, este o rușine fără de margini pentru toți cei implicați în această numire.

Sigur că răspunderea penală este individuală și procurorul-șef DIICOT Giorgiana Hosu nu are o răspundere legală pentru faptele soțului domniei sale. Dar pentru o funcție de acest tip este vorba despre garanție morală, despre buna reputație, care include anturajul.

Sigur că nu intri la pușcărie pentru că mama, tata, soțul sau copilul a comis o faptă penală. Dar când unul dintre ei o comite cu intenție, cazul lui Dan Hosu, garanția morală nu mai există. E o întrebare legitimă, în opinia mea, dacă nu cumva un soț de procuror a comis fapte penale având convingerea impunității.

Este cu atât mai grav cu cât faptele imputate dlui Hosu, adică instigare la acces ilegal la un sistem informatic, instigare la folosirea de informații ce nu sunt destinate publicității, generează o stare de pericol privind confidențialitata informațiilor la care are acces. Iar ca soț de procuror-șef DIICOT este în poziția de a avea acces, cu sau fără voia soției, la date de maximă sensibilitate.

Ar mai trebui menționat că Dan Hosu a fost achitat pentru acuzațiile de corupție după ce din dosar au fost scoase cu furca interceptările pe mandate de siguranță națională, în baza deciziei CCR. Fără această slăbire a probatoriului, rezultatul putea fi chiar mai grav.

Din toate aceste motive, cred că demisia dnei Hosu era necesară pentru a salva ce se mai poate salva pentru imaginea DIICOT, în primul rând. Da, până la condamnarea definitivă, dl Hosu beneficiază de prezumția de nevinovăție, dar o primă condamnare este deja un indiciu destul de clar al vinovăției și se transformă, în opinia mea, într-o incompatibilitate totală pentru dna Hosu.

De altfel, chiar președintele Iohannis spunea, cu doar o zi înaintea deciziei TMB: ”dacă apare o condamnare, cu siguranță nu va rămâne fără urmări. Asta este, ca să zic așa, self-evident.”

Demisia/revocarea dnei Hosu era self-evident.

N-ar fi trebuit să se ajungă însă aici. Când dna Hosu a fost numită în funcție, se știa foarte bine despre procesul soțului domniei sale. Nu a fost o lovitură de trăsnet.

Și ar fi trebuit să fie un motiv foarte solid ca dna Hosu să nu fie numită, mai ales că pentru șefia DIICOT chiar au fost candidaturi solide, dacă mă gândesc măcar la dna Albani și dl Horodniceanu.

Nu cred că prestația domniei sale, foarte slabă nu numai în opinia mea, în fața comisiei de interviu de la minister avea cum să fie decisivă. Și nici modul mizerabil în care DIICOT a gestionat dosarul Caracal.

Este deja o tradiție ca în alegerea șefului DIICOT să aibă un cuvânt greu de spus SRI. Interesul e, până la un punct, normal daca ne gândim că DIICOT acoperă cazuistica de maxim interes pentru SRI. Dar acest interes ar trebui să se traducă în maxime exigențe de profesionalism și integritate pentru șeful acestui parchet.

Dimpotrivă, atât în cazul Felix Bănilă, cât și în cazul Hosu, ceea ce a prevalat a fost mediocritatea profesională și, doar aparent paradoxal, vulnerabilitatea personală care să lase, probabil, spațiu foarte mic pentru accese de independenţă.

Dacă SRI și-a impus omul în fruntea DIICOT nu e însă o scuză nici pentru ministrul Justiției care a făcut propunerea, nici pentru președintele Ioahnnis, care a semnat numirea. Cât despre Secția de procurori din CSM, e drept că a emis un aviz negativ, însă din cu totul alte motive, după cum spune și președintele:

”Dacă are cineva curiozitatea să citească acel aviz, o să vă dați seama că avizul negativ nu s-a bazat pe acest lucru. Ba dimpotrivă, această posibilă incompatibilitate nici nu a fost menționată în aviz, nici nu a fost menționată ca și posibilă problemă”.

Ca dovadă, cu același soț, dna Hosu a primit un entuziast aviz pozitiv al CSM cu doar un an în urmă pentru funcția de șef adjunct al DIICOT.

După scandalul Dosarului 10 August, și includ aici atât scandaloasa clasare extinsă, cât și greșita sesizare a CAB pentru redeschiderea urmăririi penale în cazul șefilor Jandarmeriei, ar fi fost un moment foarte bun ca, pe model Bănilă, dna Hosu să fie evacuată.

Din informațiile mele, chestiunea revocării a fost în discuție, însă din nou a prevalat ceea ce nu ar fi trebuit să prevaleze. Și am ajuns în această situație fără precedent cu soțul șefei DIICOT condamnat.

Este o lecție aspră pentru toți actorii implicați în această dezastruoasă numire. Ceea ce începe prost nu se poate termina bine, iar concesiile de la principii se răzbună întotdeauna, în general când ți-e lumea mai dragă.

Conducerea DIICOT a fost preluată interimar de adjuncta Oana Daniela Pâţu și la un moment dat, cel mai probabil după alegerile parlamentare, ministrul Justiției, același sau altul, va declanșa o nouă procedură pentru șefia DIICOT.

Tot ce pot să sper este că acest parchet antimafia, după cele două mari rușini, Bănila și Hosu, va primi în sfârșit un șef cu competență certă și fără vulnerabilități, iar grija SRI va fi să se asigure că aceste două condiții sunt la cote maxime, nu la un minim care să asigure obediența. Asta dacă cineva a învățat ceva din penibilele eșecuri Bănila și Hosu.

Există însă în această poveste și o veste bună.

Deși efectul condamnării era, în mod evident, extrem de neplăcut pentru dnii Iohannis și Predoiu, dar și pentru SRI, iată că ea s-a produs. Deci fie nu s-a încercat, fie nu s-a reușit vreo influențare a instanței.

Ceea ce pentru un caz cu asemenea miză la nivel de tribunal, fie el și al Capitalei, este un semn foarte important de independență.

Citeşte alte articole scrise de Ioana Ene Dogioiu

Iată şi cele mai tari exclusivităţi SpotMedia.ro