Mitul întoarcerii la origini

Mitul întoarcerii la origini

Dacian Cioloş şi USR se comportă ca şi cum ar fi în campanie electorală.

Nu are şanse să treacă un guvern prin Parlament, dar vine să recite public aceleaşi versete din campania din 2020. Arată lumii, ca la o defilare de modă, oamenii definitorii pentru partid.

Mi se pare că USR face baletul acesta pentru a arăta opiniei publice că nu s-a schimbat şi că nu are de gând să se schimbe.

USR prezintă lumii politice aceeaşi imagine idealizată despre o Românie viitoare, în care lucrurile sunt normale şi frumoase. Dar nu spune nici acum, cum n-a spus-o în 2020, cum se va ajunge acolo, care este calea de urmat, pas cu pas, către zarea luminoasă prezentată.

Viziunea USR este uşor utopică şi vine în coliziune cu ce vor celelalte partide.

Dacă ai 15% şi ai vrea cu tot dinadinsul să guvernezi, ar trebui să cauţi parteneri de guvernare.

USR n-o face, după ce a fost refuzată imatur şi ilogic de Florin Cîţu. USR a rupt toate punţile cu PSD refuzând să negocieze ceva cu social-democraţii. Ba mai mult, prezintă în programul de guvernare lucruri care situează USR în totală opoziţie cu ce vor social-democraţii.

Dacă programul de guvernare este făcut astfel ca social-democraţii să fugă de el ca dracul de tămâie, acesta pare mai degrabă o ofertă tăcută făcută PNL.

I se oferă partidului liberal aceeaşi imagine de dinainte de alegeri, cu acelaşi program şi aceleaşi persoane, lucru ce dovedeşte că USR este gata să reînnoade firul nu de acolo de unde s-a rupt în septembrie prin ieşirea intempestivă de la guvernare, ci de la început.

Aceasta este dorinţa lui Cioloş, ca PNL şi USR să revină la origini şi să reconstruiască alianţa aşa cum a fost ea moşită de preşedintele Iohannis.

Este o iluzie ce propune USR, lucrurile nu se pot reface ca atunci. Condiţiile sociale şi politice sunt altele, oamenii din partide s-au schimbat, nu mai sunt deschişi la colaborare, s-au talibanizat, au ajuns în extreme din care este greu să se mai extragă ca să parcurgă drumul negocierii.

Şi nici nu se întrevede pe cerul politicii româneşti vreo figură luminoasă, care să schimbe în bine datele situaţiei.

E o situaţie ciudată, dar mi se pare că USR mai degrabă acceptă să moară frumos în Parlament, ca să meargă în opoziţie, unde Cioloş speră să poată renaşte.

Mi se pare mai degrabă că mitul reîntoarcerii la origini spus membrilor de partid are darul să-i trezească la realitate pe aceştia şi să-i pună în următoarele două săptămâni în situaţia de a putea înţelege cum stau lucruile.

Parcă cineva doreşte să-i pună pe useriştii extremişti să aleagă între sacrificiile necesare pentru o foarte puţin probabilă refacere a alianţei cu PNL şi curăţenia necesară a fi făcută dacă partidul ajunge în Opoziţie.

Parcă cineva le sugerează talibanilor USR că, în lipsa flexibilizării, soluţia pentru ei nu e alta decât finalul personal al carierei politice.

Epoca extremismului gălăgios userist a apus: e vremea ca partidul să înţeleagă cum sunt realităţile. Parcă e vremea ca nucleul dur care voia să revoluţioneze politica românească dintr-o singură lovitură să se retragă şi să lase partidul pe seama celor dispuşi să negocieze, să facă compromisuri ca să ajungă la ideal pas cu pas.

Doar bunele intenţii, fără calitatea de a mânca broaşte râioase, nu ajung. Idealurile sunt dezirabile, dar între cei ce le visează şi cei ce le pot pune în practică chiar ciuntite, chiar maculate, e cale lungă şi aproape ireconciliabilă.

E vremea ca USR să-şi schimbe atitudinea. Dacă useriştii o vor face în următoarele două săptămâni sau vor folosi timpul ăsta pentru presiuni de tot soiul ca utopicul lor program să fie înghiţit de alţii, vom vedea.

Mai degrabă lista guvernului acesta îmi pare ca o fotografie pe un monument funerar colectiv, iar programul de guvernare ca un necrolog. Pentru că mitul eternei reîntoarceri la origine este doar un mit şi nimic mai mult.

Vezi mai multe texte de opinie semnate de Mihai Oprișor


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇