Ne îndreptăm spre un an prezidențial cu totul atipic, care să aibă, în final, ca efect o totală golire de forță a celei mai înalte funcții în stat.
Un recent sondaj INSCOP plasează pe primul loc în opțiunile electoratului un candidat în acest moment fără apartenență și funcție politică, pe Mircea Geoană. Președinții de partide vin în urma lui, cu scoruri modeste.
Este o nouă confirmare a trendului, după toate simulările despre care vorbea directorul general al INSCOP Research, Remus Ștefureac, la Europa FM în urmă cu câteva luni și care arătau că, în confruntarea cu oricare lider de partid, un independent de partidele politice pleacă cu prima șansă, în unele combinații chiar detașată.
De ce? Asta nu e foarte greu de înțeles. Clasa politică este total decredibilizată, liderii sunt slabi, necharismatici, fără viziune și cu cote modeste de încredere. Prestația politică lamentabilă a președintelui Iohannis a avut, desigur, un rol foarte important în această involuție.
În plus, dacă PNL și PSD vor crea până la urmă alianța electorală pentru prezidențiale, singura șansă ca ea să reziste fără tensiuni și frustrări ar fi ca ambele partide să susțină același independent, astfel încât niciunul dintre ele să nu fie în situația imposibilă de a trage pentru candidatul, eventual chiar președintele, celuilalt.
Că independentul va fi Mircea Geoană sau altcineva e încă destul de greu de spus și nu va fi o alegere foarte simplă.
Interesant că și dinspre AUR apar semnale în aceeași direcție, a căutării unui independent. Pe surse, a apărut în presă informația că ar fi fost curtat Mugur Isărescu. Sigur, în sine, asocierea este rizibilă. Greu de gândit ceva mai nepotrivit cu profilul AUR decât profilul guvernatorului BNR, deci extrem de improbabilă asocierea chiar în ipoteza că dl Isărescu ar mai fi tentat de o candidatură prezidențială.
Fapt este însă că AUR dă semnale că va merge tot pe varianta unui independent, nu pe mâna lui George Simion, care pare să își asume mai mult rolul de iepure. Și este logic să fie așa.
Pe de-o parte, pentru că nici AUR nu va merge probabil singur, ci în cadrul unui pol suveranist. Pe de altă parte, dacă ia în serios candidatura prezidențială, AUR are nevoie, ca oricare alt partid, ca în turul al doilea să iasă din bazinul propriu și să atragă pentru candidatul său și voturi din alte zone politice.
Iar pentru asta are nevoie de un candidat cu acces în acele zone, dincolo de bazinul de bază. Ceea ce, în mod evident, George Simion nu poate.
Este așadar foarte posibil, chiar probabil, ca înfruntarea prezidențială de anul viitor să fie una a independenților susținuți din partide sau blocuri politice.
Doar că un astfel de candidat, odată devenit președinte, are șanse minime de a avea un cuvânt apăsat de spus în politică dincolo de pârghia discursului public cu care să antreneze un curent de opinie și, implicit, presiune asupra Guvernului și Parlamentului.
Dar și asta pe termen limitat, pentru că oamenii își pierd rapid interesul, se demobilizează și așteaptă ca alesul să livreze.
Și singura șansă a unui independent să livreze este să lucreze prin intermediul unui partid, ideal al unei majorități. Iar o asemenea influență o poate avea doar un lider politic, în primul rând, chiar președintele partidului.
Un independent va fi parcat la Cotroceni fără a avea cine știe ce pârghii directe. Din vedeta alegerilor va avea așadar toate șansele să devină un personaj strict simbolic, indiferent cu câtă încredere a fost învestit la alegeri.
Iar cel care să împărățească România să fie premierul, președinte de partid și cu o majoritate consistentă în spate.