Redeschiderea dosarului Mineriadei din 13-15 iunie 1990 ridică o serie de întrebări ale căror răspunsuri nu se află în rechizitoriul Parchetului.
În România actualitatea are o urmă de putregai, o restanță greu de cuantificat. În urmă cu câteva zile, fostul lider al minerilor din Valea Jiului Miron Cozma a fost audiat la Parchet în dosarul Mineriadei. Întrebat de jurnaliști care a fost implicarea sa în reprimarea demonstranților din Piața Universității, „luceafărul huilei“ a răspuns răstit:
„Care Mineriadă? Toţi îl susţineţi pe Iliescu. Nu a existat Mineriadă. Voi i-aţi omorât pe ăştia în Bucureşti. Voi cu Iliescu. Eu nu am fost în Bucureşti pe 13 iunie“.
Ceea ce le-a spus Miron Cozma jurnaliștilor e corect. În realitate, Mineriada din 13-15 iunie e de fapt Mineriada din 14-15 iunie, convocată de Ion Iliescu la postul public de televiziune. Asta nu înseamnă că liderul justițiabililor huilei din minele din Valea Jiului ar fi absolvit de răspunderea penală, ci doar o punere la punct a desfășurării evenimentelor.
„Noi muncim, nu gândim“
De ce au evitat anchetatorii întrebări esențiale pentru instrumentarea exhaustivă a dosarului de urmărire penală a vinovaților de atrocitățile petrecute în acele zile în București e o necunoscută pe care nici mass-media nu a încercat să o descâlcească.
Știm doar că în dosarul Mineriadei sunt urmăriţi penal fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu, Miron Cozma, foştii generali Vasile Dobrinoiu şi Peter Petre.
Și mai știm că în seara zilei de 12 iunie Ion Iliescu împreună cu ciracii lui a pus la cale evacuarea manifestanților din Piața Universității, care se va produce în dimineața de 13 iunie printr-o intervenție bestială a forțelor USLA. Evenimentul a fost urmărit de jurnaliștii străini care se aflau la hotelul Intercontinental.
Dimineața zilei de 13 iunie a fost marcată de marșul grupurilor de muncitori de la IMGB în centrul Bucureștiului care clamau sloganurile „Noi muncim, nu gândim!“ și „Intelectualii afară din țară!“.
„Ne dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înțelegerea“
Prima întrebare: Cine i-a mânat în luptă pe muncitori? De ce niciun șef de la cea mai mare uzină ceaușistă din București nu e cercetat pentru instigare la ură? Dosarul Mineriadei ar fi trebuit să cuprindă inculpați și dintre căpeteniile muncitorilor de la IMGB.
O altă necunoscută este de ce generalul Corneliu Diamandescu (decedat anul trecut) nu a fost inclus în lotul inculpaților în dosarul Mineriadei. Se știe că fostul șef al Poliției a fost implicat direct în coordonarea acțiunilor forțelor de ordine în 13 iunie. Succesiunea evenimentelor a fost gândită la virgulă de Iliescu și satrapii din jurul lui, de la evacuarea violentă a manifestanților din Piața Universității la incendierea autobuzelor executată de generalul Diamandescu la ordinul fostului ministru de Interne Mihai Chițac.
Interceptarea dialogului dintre cei doi a făcut înconjurul presei interne și internaționale, cu prisosință pentru a determina lanțul cauzalității evenimentelor care aveau să conducă la descinderea în București a hoardelor de mineri din Valea Jiului. Diamandescu către Chițac: „Vă rog să-l informaţi pe domnul preşedinte, ne dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea. Vă rog să-l informaţi“.
Chemarea minerilor, decisă în cămara Cotroceniului
Altă întrebare: De ce în dosarul procurorilor nu găsim numele celor care în noaptea de 13 iunie au tras în manifestanți din clădirea fostului sediu al Ministerului de Interne? Am fost la fața locului, am văzut cum de la o fereastră a primului etaj un individ îmbrăcat într-un pulover vișiniu țintea ca la o vânătoare de iepuri. La doi-trei metri de mine un bărbat a căzut la pământ, împușcat în gât. Curgea sângele din el șiroaie, l-am dus pe brațe cu un tânăr până am reușit să oprim o mașină să-l transporte la Spitalul Universitar de Urgență. L-am dat pe mâna medicului de gardă și m-am întors la grupul de manifdestanți din fața Ministerului de Interne.
Ulterior au intervenit și forțele Ministerului Apărării pentru a „curăța“ centrul Bucureștiului de manifestanți. Chiar nu au avut anchetatorii informații despre cei care au ucis patru manifestanți în noaptea de 13 iunie? Aici vorbim de crimă, de indivizi care au curmat vieți. Nu doar Iliescu și ai lui sunt vinovați, ci și cei care au apăsat pe trăgaciul armei.
Vorbind din nou de cauzalitatea care a condus la Mineriadă, lucrurile se leagă până în cele mai mici amănunte. Comunicatul de la TVR al lui Iliescu din seara zilei de 13 iunie a fost mediatizat ca o adresare directă către ortacii din Valea Jiului. Să-l citim cu atenție: „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită“.
Politician versat, alăptat la creșa comunismului, Iliescu nu putea să gafeze, chemând explicit minerii „luceafărului huilei“ Miron Cozma să facă ordine în București. Mesajul nescris, neauzit explicit la televizor, ci doar subliminal, lasă loc unei ambiguități care va conta mult în instanță. Chemarea minerilor a fost concepută în cămara Cotroceniului și executată de securiștii din Valea Jiului care au fost infiltrați după greva din 1977.
Altă întrebare: Procurorii nu au găsit nici măcar un securist care a condus hoardele de mineri la sediile PNȚ, PNL, ziarul „România liberă“, revista „22“ unde au făcut jaf și au spus jurnaliștilor că au găsit droguri, dolari, prostituate? Ca să găsească, ar fi trebuit să caute.
Ion Iliescu: dezbină ca să îți asiguri puterea
Manifestația maraton din Piața Universității a fost cea mai de amploare exprimare a revoltei celor care au ieșit din comunism cu spiritul neviciat din întreaga enclavă a fostelor țări satelit ale URSS. Disidența palidă din timpul regimului totalitar a căpătat o dimensiune neprevăzută odată cu decembrie ᾿89. Golaniada ar fi trebuit să întruchipeze drumul implacabil către valorile europene. Mai exact, să convertească o mare parte a românilor la mentalitatea și valorile europene. Cercetările sociologice arată că jumătate dintre români sunt tributari regimului totalitar al lui Ceaușescu.
Această stare de fapt a fost asul din mânecă al lui Ion Iliescu. Școala de la Moscova l-a învățat un lucru elementar, anume dezbină ca să îți asiguri puterea politică. De aceea a anatemizat constant intelectualii, oamenii cu capul pe umăr. Puterea poporului propovăduită de Ceaușescu a fost migălos instituționalizată de Iliescu.
Dosarul Mineriadei, ca și dosarul Revoluției, din păcate nu va mai putea fi citit într-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ion Iliescu a împlinit 94 de ani iar procurorii care au scos de la naftalină un dosar care, să fim realiști, va face în continuare carieră, vor rămâne cu un rechizitoriu fără foaie de parcurs.
Autor: George Arun