Ia uite ce a zis pe Facebook Aurel Jean Andrei, notar condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu suspendare în lotul Mazăre: ”lupta anticorupție în realitate nu există și nu a existat niciodată, este doar instrumentul prin care stăpânii noștri exercită controlul asupra coloniei numită România și că nu poți vorbi de lupta împotriva corupției într-un sistem de esența căruia și la baza căruia se află corupția, hoția, raptul”.
Deci ce mai fac cei condamnați, își toarnă cenușă în cap, cer scuze public? Nicidecum, poluează spațiul public cu elucubrații justificative.
Citatul de mai sus este emblematic pentru mentalitatea cleptocratului român. El, cleptocratul prins cu mâța-n sac, falsificator de înscrisuri dovedit, care bănuiesc că a beneficiat însă de clemența justiției, pentru că are nevasta judecător, susține fals că a fost condamnat pentru că ”stăpânii coloniei numită România” vor să controleze țara, deci l-au controlat și pe el.
Unde am mai auzit minciuna asta? La Radu Mazăre, la Dragnea, la Antena 3, la România TV, la Voiculescu, la Elena Udrea.
Bănuind eu că ,,stăpânii” acestei țări au reprezentanți la Bruxelles, mă cutremur la faptul că dânșii aveau ceva personal taman cu individul notar pus pe falsificat acte pentru Mazăre.
Dumnealui, pe vremea avântului luptei împotriva corupției, era un cetățean oarecare, un neimportant. Ce a făcut de a devenit brusc inamicul inamicilor țărișoarei, de i-a crescut importanța până a fost condamnat, insul nu ne spune.
Evident că marii cleptocrați, ca Dragnea sau Mazăre, n-au furat banul public de unii singuri, au avut nevoie de susținere politică pe de o parte și de parteneri, de lachei, de slugi, de trepăduși ca domnul cu pricina pe cealaltă parte.
Poate că asta vrea să spună omul, că acești mari bandiți au devenit inamicii UE pentru că intrasem în UE și trebuie să respectăm regulile lor, nu ale PSD și că declanșându-se lupta împotriva corupției anatema aruncată pe aceștia a căzut și pe capul lui.
Nerecunoașterea publică a greșelii este vădită. Omul nu a furat, a fost condamnat pe nedrept, ca atare, dacă își susține nevinovăția, este curat. Silogismul acesta marca PSD este bine cunoscut pentru că este uzitat de toți marii condamnați pentru corupție.
Mai departe, omul își dă cu stângul în dreptul sfidând logica, cităm: ”nu poți vorbi de lupta împotriva corupției într-un sistem ... la baza căruia se află corupția, hoția, raptul”. Ca să fim consecvenți cu logica stricată a împricinatului, putem spune că nu poți vorbi despre lupta împotriva cancerului, dacă un om este bolnav de cancer.
Omul are perfectă dreptate, când spune că hoția și devalizarea banului public au fost esența sistemului, la un moment dat. Furtul devenise sport național sub oblăduirea PSD sau PDL, acum vreo zece ani și ceva. Ce nu spune, ce omite să spună este faptul că s-a apucat și dumnealui de practicarea ăstui sport. Ghinionul lui că a fost dovedit.
Ce spune însă în context este că, dată fiind situația de atunci, era imposibil ca pecinginea asta socială să nu-l altereze și pe el. Avem aici de-a face cu un silogism de prost gust pentru că dacă alții fură nu ești obligat să-i ajuți.
Interesant este că minciuna poate prinde, dar bluff-ul lipsit de logică n-are șanse de supraviețuire, iese deasupra ca untdelemnul. Poate de aceea propaganda este puternică, iar un discurs care vrea să disculpe acoperind realitatea cu silogisme este atât de slab.
Ce mi se pare interesant în această tevatură este faptul că omul vrea morțiș să se disculpe. Să înțelegem din asta că are remușcări, că-l doare? Nicidecum, cred că pur și simplu vrea să-și repereze onoarea terfelită de justiție, deoarece situația îl enervează de nu mai poate umbla prin public cu obrazul dat cu cremă de ghete.
N-aș fi insistat asupra subiectului acesta banal, dacă studenții de la Drept nu ar fi fost exmatriculați pentru că au copiat la examene. N-aș fi fost tentat să buchisesc pe marginea explicațiilor elucubrante ale individului, dacă studenții nu ar fi acuzat universitățile de drept de ipocrizie și de dublă măsură, dacă țin în funcția de profesor un condamnat penal, chiar cu suspendare.
Un condamnat definitiv la închisoare continuă să predea la Drept. Cum e posibil așa ceva?
Am ținut să scriu despre asta pentru că în ambele cazuri furtul a fost colectiv și masiv, chiar dacă palierele nu sunt la fel.
Pentru că acuzația studenților ce se vrea o justificare a furtului lor este aidoma părții a doua a declarației condamnatului. Pentru că nu pot vorbi de ipocrizie ipocriții, fie ei falsificatori sau doar copiatori. Pentru că printre cei exmatriculați, dacă nu erau prinși, exista sigur vreun epigon al domnului Aurel Jean Andrei.
Pentru că pentru mulți exmatriculați pseudo-abilitatea de a croi din minciună și silogisme o justificare poate deveni un țel. Iar faptul că notarul constănțean a scăpat atât de ușor, alte fapte penale de care a fost acuzat prescriindu-se, le dă tinerilor exmatriculați speranța că se poate și certitudinea că numai ghinionul e de vină pentru că au fost prinși copiind. Pentru că așa este sistemul, alterat ca mulți dintre membrii săi actuali sau viitori.