Se încheie o campanie electorală pentru niște alegeri care par în bună măsură marele sondaj național și marea testare de strategii pentru sezonul electoral de toamnă – iarnă.
Ce testează fiecare partid?
PNL și PSD, coaliție de guvernare, vor avea ocazia să afle cât de mare e diferența între scorul politic de la europarlamenare, pe liste comune, și scorul politic la consiliile județene, pe liste separate. Cu alte cuvinte, cât de mare este reactivitatea elctoratului fiecărui partid la asocierea cu celălalt partid.
Dacă scorul listei comune va scădea substanțial sub 50% și va fi la diferență foarte mare de scorul listelor separate însumate, coaliția va intra în criză, pentru că în campania viitoare fiecare partid va simți nevoia să dea mesajul de distanțare dorit de propriul electorat.
Pentru PNL este esențială clasarea pe locul al doilea la votul politic pentru CJ și menținerea principalelor redute. Deja e clar că scorul va fi mai mic decât în 2020, au pierdut numeroși primari, dar sub 20% ar fi dezastru. Un dezastru care ar putea duce la schimbări brutale la vârful partidului.
PSD nu-și permite o scădere sub 30% fără a intra la rândul său în trepidații, însă având în vedere zestrea de primari, riscurile sunt mai mici.
Cele două partide, în pofida relației foarte tensionate dintre ele în teritoriu, nu doresc să se despartă. Coaliția aceasta le convine pentru că, pe fond, sunt amândouă partide de sistem, foarte asemănătoare. Ceea ce se joaca este raportul de forțe dintre ele.
Liberalii nu ard să plece alături de USR, dimpotrivă aș zice, dar vor să fie mai importanți în coaliție, partener egal. Problema lor este că acest statut nu ține doar de scorul, ci și de leadership-ul partidului.
Alianță Dreapta Unită dă primul test de la constituire. Sigur că principala miză este să își păstreze primarii cu care intră în alegeri, mai ales în orașele mari, un obiectiv în bună măsură fezabil.
Scorul politic va da însă cu adevărat măsura viabilității acestei construcții politice.
Daca el va fi în jur de 20%, se va putea considera că ADU este o construcție de succes, iar electoratul USR a reușit să digere asocierea cu două formațiuni nu numai conservatoare, dar și împănate cu personaje indezirabile pe vechile standarde reformiste ale partidului.
Dacă scorul va scădea sub 15%, ADU va intra în criză, mai ales sub presiunea aripii din USR care s-a arătat sceptică, dacă nu chiar ostilă alianței cu PMP și FD și care nu va mai dori să facă donație de locuri eligibile în toamnă.
În ceea ce privește suveraniștii, ei par într-o scădere accentuată, pentru că spre deosebire de alte țări, România a avut norocul ca această orientare periculoasă să încapă pe mâna unor persoane destul de ridicole și total lipsite de substanță, care au mizat exclusiv pe circ și scandal, dar nu au reușit să-l susțină la același nivel. Nici nu aveau cum.
Procentul lor este însă cel mai greu de anticipat, deoarece nu putem ști dacă există sau nu o spirală a tăcerii care să mascheze opțiunea reală a unei părți din electorat, este greu de anticipat cum se va vota în diaspora și care va fi efectul scandalului semnăturilor false, dacă el va îngropa AUR sau dimpotrivă, va fi combustibil pentru o campanie de victimizare de succes pe ultima sută de metri. Cu alte cuvinte dacă nu cumva este înviată pisica de serviciu.
Și ar mai fi de urmărit PUSL, partidul ambițiilor politice renăscute ale lui Dan Voiculescu. Scopul candidaturii lui Piedone nu este atât să câștige - era o șansă înainte de intrarea dnei Firea - cât să ridice scorul partidului în perspectiva parlamentarelor. În jur de 10% în București ar fi o bună trambulină.
Din punctul de vedere al clasamentului, locul I este aproape sigur. Este greu de crezut că lista comună PSD - PNL la europarlamentare si PSD la CJ-uri vor pierde primul loc. Poziția secundă e însă foarte disputată.
La europarlamentare, pentru ADU să iasă pe trei, după AUR, ar fi dezastrul perfect. La CJ-uri, pentru PNL să fie sub ADU ar fi catastrofal.
Rezultatul de duminică e relevant și pentru prezidențiale
Probabilitatea unui candidat comun PSD-PNL este foarte mică, deși unul dintre argumentele mutării alegerilor prezidențiale în septembrie a fost crearea unui efect de cascadă. Candidatul comun să câștige și să devină agentul electoral esențial pentru lista comună la parlamentare.
Cu candidați separați, PSD și PNL vor lupta nu doar pentru funcția în sine, ci și pentru bonusul pe care îl va propaga câștigătorul asupra alegerilor parlamentare. Asta înseamnă însă competiție în interiorul coaliției de guvernare, care va deveni instabilă. Am mai văzut acest film în 2009.
Nicole Ciucă - ostașul este deja ca și anunțat candidat, Marcel Ciolacu însă pare a spera încă să găsească o soluție care să-l scape de riscul extrem de mare al candidaturii. Înțeleg că PSD face măsurători intense în acest sens.
Sigura soluție ar fi una aproape imposibilă: reevaluarea lui Mircea Geoană, culmea, una care l-ar putea costa pe acesta, pentru că i-ar lua statutul de nedependent, foarte valoros.
Care vor fi procentele concrete e greu de anticipat după delirul sondajelor de opinie, un alt diferențiator al acestei campanii fără precedent.