Majorarea pensiilor: un drept sau un bacșiș?

victor.pitigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Cu chiu, cu vai, coaliția a ajuns la un consens în ce privește majorarea pensiilor. Au pus cu toții umărul, iar premierul Ciucă ne-a vorbit insistând, corect, pe ideea că numai majorând punctul de pensie, vom proteja pensionarii de costurile inflației.

Domnul Ciolacu, dimpotrivă, a combătut o majorare a pensiilor doar pe baza contributivității, socotind că nu punctul de pensie va umple urna cu voturi PSD, ci mai degrabă voucherele, bonusurile și alte mici atenții, de parcă majorările n-ar fi un drept cuvenit, ci un bacșiș, trântit de pesedistul galanton în farfuria nevoiașului vulnerabil, dar cu drept de vot.

Totuși, corect ar fi ca numai legea să specifice drepturile tuturor categoriilor sociale, atunci când acestea primesc pensii majorate în funcție de contributivitate sau când trebuie ajutate de la buget, ca să facă față scumpirilor.

Legea, pentru că ea este stabilită odată pentru (aproape)totdeauna, nu norma unui lider (ocazional) majoritar, care stabilește reguli în funcție de propriile avantaje, ale celor de grup, ale clientelei sale politice sau ale unor interese atât de obscure, încât numai el le cunoaște – prietenii știu de ce.

Este inacceptabil și grotesc ca niște de-alde Budăi să dicteze soluții la nivel național, cu procente scoase din burtă, în baza principiului: noi suntem mai buni, deoarece noi vă dăm mai mult. Trăiască ai noștri, ura!

În asemenea condiții, pardon de comparație, nu văd mare diferență între alegătorul cadorisit cu voucherele domnilor Ciolacu&Budăi și lăutarul pe care nașu’ mare îl plesnește peste frunte cu suta de euro, după ce a uns-o cu puțin scuipat, ca să se lipească.

În timp ce rata inflației crește mai rapid decât indexarea pensiilor, liderii PSD îi plâng cu lacrimi de crocodil pe cei vulnerabili, promițându-le marea cu sarea, conform „anvelopei” calculată de dl Câciu, prezentată pe înțelesul tuturor de dl Budăi și re-explicată de Marcel Ciolacu, ca să fie clar cine „dă” banii.

Dacă banii s-ar da puși în plic ar fi chiar ca la nunta cu dar, ca să nu zic ca la doctor.

Pe de altă parte, însă, gândesc că nici n-ar mai fi trebuit „anvelopă”, dacă pe decidenții noștri politici i-ar tăia capul cum să aducă la buget venituri noi, pentru sustenabilitatea tuturor obligațiilor de plată și a bunelor intenții de a ajuta pătura sărăcită.

Dar n-am auzit niciun lider social-democrat lăudându-se cu vreo inițiativă legislativă, capabilă să mărească profitul intreprinzătorilor, iar aceștia să vireze la bugetul de stat impozite și contribuții pe măsură. Ar fi spre folosul oamenilor, spre profitul investitorilor, dar și spre interesul partidelor, dornice să apuce iarăși guvernarea, și după 2024.

Ce ați zice dacă, spre exemplu, dl Ciolacu, ministrul Budăi, premierul Ciucă sau ministrul Virgil Popscu – am zis, de exemplu – ar propune un proiect de lege menit să stimuleze în asemenea măsură spiritul inovator al românilor, încât inginerii să fie interesați în născocirea unui nou sistem tehnic producător de energie în aceste timpuri, când nici cotația aurului nu crește așa rapid, precum cea a energiei?

N-ar rezulta de aici inovații cu venituri neașteptate (și neprvăzute) pentru bugetul României? N-ar avea domnii Ciolacu, Ciucă, Popescu sau alții motive să se laude (pe bune!) că neașteptatele venituri la buget în sectorul lor se datorează și unor măsuri pe care ei le-au inițiat? N-ar avea resurse corecte pentru finanțat vouchere, ajutoarele mămicilor și cadouri pentru toată lumea ?

Dar, mai ales, nu s-ar înghesui investitorii străini să-și mute afacerile prospere în România, să cumpere licențele energetice ale inginerilor români și să deruleze aici afaceri de succes, vărsând taxe cu grămda în bugetul României?

A propos, am aflat zilele trecute că una din marile surse de venituri ale bugetului, faimosul ENEL, a hotărât să ne părăsească țara, chiar începând cu anul viitor. Crede cineva că un asemenea colos n-a avut motive serioase pentru o hotărâre atât de dură?

Nu cumva au ales investitorii o locație, unde politica guvernului este mai prietenoasă cu mediul de afaceri, decât la noi? Nu cumva au găsit o țărișoară cu mai multă stabilitate, nu cu guverne care te anunță în decembrie cum te vor taxa în ianuarie, deși se știe că planul de afaceri ți l-ai definitivat încă din octombrie?

Poate greșesc, dar mie îmi sună ca o palmă pe obrazul autorității noastre politice faptul că unul din cei mai mari investitori cu capital străin a optat să-și mute sediul în altă țară.

Este elegant din partea respectivului investitor faptul că a oferit oficial o explicație liniștitoare, pentru a nu crea panică în rândul românilor, dar știe chiar și Bulă că, atunci când pleci de bună voie de undeva, înseamnă că nu te simți tocmai confortabil acolo unde ești.

În opinia mea, retragerea din țară a unui mare investitor este o pagubă mare pentru noi toți și vom vedea în următoarea perioadă câte locuri de muncă or să dispară, cu cât va mai crește șomajul, cât impozit va pierde statul sau câtă contribuție nu va mai intra în conturi și, mai ales, cum nu vor mai avea ce împărți Budăii și Ciolacii viitorului, dacă ne vor da cu tifla și alți investitori, dintre cei mari.

Insist cu întrebarea: ce face astăzi coaliția, pentru ca pensiile să poată fi indexate și în anii viitori? Nu i-am văzut până acum pe domnii Ciolacu, Budăi, Ciucă, pe ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării sau alți fruntași ai PSD, PNL sau din altă parte cu nicio inițiativă legislativă, care să încurajeze creșterea productivităților, să stimuleze spiritul inovator sau exporturile, să impulsioneze dezvoltarea producției sau să inițieze alte măsuri, pentru a face sustenabile cheltuielile de protecție socială.

Între timp, coaliția majorează salariul minim – și bine face – gândind că astfel se vor stăvili opțiunile pentru munca la negru, agreate adesea atât de patronat, cât și de angajați. Nu-i greu de ghicit de ce ar putea opta angajații pentru munca la negru, fără plata impozitelor și a contribuțiilor: știi sigur cu cât contribui azi la fondul de pensii, dar n-ai nicio garanție dacă mâine vei primi ce a rezultat??? DIN calculul muncii tale, sau ce au hotărât un Ciucă, un Ciolacu, un Budăi sau vreun altul.

Citesc o declarație a doamnei Gabrielei Firea, reiterată din declarațiile altor lideri pesediști: „Pensionarii care au acum pensii mai mici de 2.000 de lei vor avea creșteri cuprinse între 22% și 45% în anul 2023”. Citesc și mă bucur pentru cei care vor primi creșteri, dar, pe de altă parte, mă întreb: Cu ce bani și de unde?

Cum, de unde? Din „anvelopa” pensiilor, disponibilă pentru creșterea punctului de pensie, nu pentru altceva. Ceilalți beneficiari, foarte mulți, recunosc, trebuie plătiți din totalul bugetului, acolo unde nu sunt bani destui pentru punctul de pensie corelatet în funcție de inflație, dar sunt bani berechet pentru pensiile speciale, pentru salariile mărite ale liderilor din teritoriu, pentru uriașele aparate administrative de la Guvern și Parlament, pentru uriașele venituri ale parlamentarilor (sume forfetare, cheltuieli de deplasare peste hotare – adevărate excursii), plus multe altele.

Auzi, aritmetică: unora care au cotizat aproape 40 ani la fondul de pensii Ii se calculează o creștere a pensiei de 12,5% iar altora care au cotizat mai puțin, eventual numai pe jumătate, un sfert sau sau chiar deloc, li se calculează creșteri „între 22% și 45%” majorare, cum se laudă doamna Firea.

Ce fel de echitate este asta, domnule Budăi? Este acesta un mod de a încuraja munca, sau este rețeta sigură pentru a încuraja ne-munca, domnule ministru al Muncii (…și al Solidarității Sociale, nu-i așa?)?

Am vorbit mai sus despre un exemplu în domeniul energiei, dar sunt nenumărate exemple din alte domenii, unde de asemenea, guvernul nu face destul, deși există un portofoliu unde inovarea figurează specificată chiar în titlu.

Să fim înțeleși, cele de față nu constituie o pledoarie împotriva susținerii materiale a categoriilor vulnerabile ale societății. Dimpotrivă, statul are obligația de a le susține. Dar nu este normal ca statul să folosească în acest scop contribuțiile care susțin punctul de pensie și nici „anvelopa” stabilită.

Omul își face un calcul foarte simplu: plătesc astăzi contribuții, pentru ca, într-o bună zi, să primesc o pensie pe măsura contribuției plătite. Corect? Dacă este corect, cu ce drept vine un Budăi, un Ciolacu sau altcineva și hotărăște cum se împart banii, altfel decât conform legii?

Liderii PSD se apucă mereu să susțină că toate măsurile cu tentă socială din ultima vreme le-ar aparține, ca și cum ei n-ar fi parte dintr-o coaliție, unde hotărârile se iau în comun acord. Chiar mai rău, l-am auzit pe domnul Budăi spunând că ”Dacă nu era PSD la guvernare, nu existau majorări” sau, tot domnia sa: „A trebuit să vină PSD în Guvern ca să existe majorări de venituri”.

Pardon, domnu’, cea mai mare creștere de pensii din istoria recentă a avut loc în septembrie 2020, când punctul de pensie a crescut cu 14%, sub guvernul minoritar monocolor PNL, condus de Ludovic Orban. Niciodată punctul de pensie n-a crescut cu 14%, decât numai sub guvernarea liberală. Acum, cu PSD la guvernare, gâlceava se duce pe creșterea punctului de pensie ba cu 12,5%, ba cu 11%, ba cu 10%, ba cu 6,2%, majoritatea fiind propuneri PSD.

Propunerea PNL s-a menținut consecvent la 15%, susținută cu rata inflațiiei, și numai dezacordul social-democraților a compromis adoptarea ei. PSD, cel despre care își permite dl Budăi să afirme că, „dacă nu PSD era la guvernare, nu existau majorări” s-a opus îndărătnic la acest procent.

Parfrazându-l pe ministrul Muncii, aș zice că „A trebuit să vină PNL la guvernare, ca să existe cea mai mare creștere a pensiilor”. Diferența e că PNL a insistat pentru creșterea pensiilor (prin punctul de pensii), iar PSD susține și acum bacșișul (câtă asemănare cu sacoșele încărcate cu ulei, zahăr, mălai și – eventual - poza liderului care le-a trimis)

Greșesc cu ceva, domnule Budăi?


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇