Recentul accident de cale ferată de la Galați atrage atenția asupra faptului că asemenea evenimente s-au tot repetat și n-am avea niciun motiv serios să ne închipuim că nu s-ar mai repeta și în viitor.
Confom unui document emanat chiar din Ministerul Transporturilor, în perioada dintre iulie 2021 și martie 2023, s-au produs pe teritoriul țării noastre nu mai puțin de 21 de accidente feroviare. La așa ceva, ți se face părul măciucă, aflând că, iată, s-a produs încă unul la Galați, cel cu numărul 22.
Nu știu dacă i s-o fi făcut acum părul măciucă și domnului ministru Grindeanu, dar parcă m-aș îndoi, când văd ce a hotărât dânsul, ca măsuri operative, după nenorocire:
- „să solicit CFR Călători să demareze urgent o verificare tehnică a materialului rulant feroviar aflat în uz
- de altfel, în urma incidentului de la Teleorman, am dispus reexaminarea tuturor mecanicilor de locomotivă începând cu luna aprilie
- în calitate de ministru al Transporturilor al Infrastructurii consider că prioritatea CFR Călători este, în primul rând, siguranța călătorilor!”.
Cum? După 21 accidente, din care marea majoritatea în mandatul domniei sale, domnul Grindeanu n-a dispus încă verificarea personalului capabil să producă asemenea nenorociri? După atâta năpastă, n-a dispus încă reexamimarea personalului tehnic implicat? Ca poimânie își va termina și dânsul mandatul și, iată, la capitolul catastrofe feroviare, suntem încă la punctul zero: verificăm materialele și reexaminăm personalul.
Nu acesta este modul sigur de a se apuca taurul de coarne, stimate domnule ministru
Singura scuză a ministrului este aceea că nici alții, de dinaintea lui, n-au fost mai breji. Citez, din memorie: Drulă, Cuc, Șova, Stroe, iarăși Șova, iarăși Cuc, Boiangiu, Mitrea și alții. Lor și altora le datorăm autostrăzile care nu s-au făcut, căile ferate care nu s-au modernizat, plus câteva aeroporturi, din care nu s-a făcut decât unul: la Brașov.
În opinia mea, toți la un loc și fiecare în parte sunt vinovați pentru evenimentele de pe căile noastre de transport. O declarație pe această temă a doamnei Corina Crețu, europarlamentar și fost comisar european, mă sperie. Citez, fragmentat:
„Când a avut loc accidentul feroviar din Teleorman am spus că Guvernul trebuie să acorde prioritate maximă transportului rutier și feroviar, în primul rând, înainte de a se petrece o tragedie majoră. Oricând în România s-ar putea înregistra un accident de nivelul celui din Grecia”.
„Din păcate, un alt grav accident feroviar s-a produs în această seară, de această dată la Galați. Îmi pare extrem de rău că toate semnalele mele de alarmă nu au fost și nu sunt luate în considerare, ca și în cazul spitalelor regionale. E vorba de proiecte mult întârziate, în domenii-cheie pentru orice societate: transport și sănătate”.
Îmi amintesc foarte bine de anii trecuți, când doamna Corina Crețu, pe atunci comisar european, o atenționa pe colega ei de partid (tot pe atunci) premierul Viorica Dăncilă cu privire la căi ferate, la autostrăzi și spitale. Știți care a fost ultimul cuvânt al doamnei Viorica? Citez din memorie: nu avem nevoie de fonduri europene. Vom face toate investițiile prin parteneriat public-privat (PPP).
Am rămas și fără fondurile europene (care ne erau alocate), și fără investiții (inclusiv cele feroviare), și fără doamna Viorica – dar paguba asta mi se pare mai mică. Și, în plus, am rămas și cu obrazul pătat în fața altor europeni, care și-au consumat integral fondurile și chiar au cerut altele, în plus.
Mai atenționează tot doamna Crețu, că „potrivit unui studiu realizat de către Comisia Europeană, niciuna dintre investiţiile semnificative efectuate anterior în sisteme de semnalizare feroviară nu a fost încă dată în folosinţă, punându-se astfel în pericol viaţa pasagerilor şi împiedicând creşterea vitezei de deplasare funcţionale pentru traficul feroviar”.
Pe scurt, europarlamentarul atrage atenția că singurul mod prin care poate fi perfecționată activitatea feroviară și siguranța în exploatare este realizarea unor investiții, care trebuiau sa fie gata până astăzi, dar a căror realizare a fost neglijată de guvernele României și chiar refuzată de unul din numeroșii prim miniștri.
Observația pare logică, iar încercarea domnului Grindeanu de a rezolva o problemă complexă prin măsuri de genul „verificare tehnică a materialului rulant feroviar aflat în uz” sau „reexaminarea personalului” mi se par de o naivitate copilărească.
N-au mai fost accidente? Nu s-a mai tot făcut verificarea materialului și examinarea personalului? A rezultat ceva concret? Iar, dacă nu, iși închipuie oare fostul premier că va rezulta de data aceasta, sau ne aruncă praf în ochi, ca și alții precum domnia sa?
Mie, domnul Grindeanu nu mi pare a fi o persoană unsă cu toate alifiile - așa cum i se cere unui politician de succes - și nici nu se dovedește bun profesionist într-o specialitate precisă, unde s-ar pricepe - la transporturi sau în altă parte.
A demarat în carieră ca preparator la Facultatea de Sociologie și Psihologie, care nu are legăură cu matematica, a condus un SRL care proiectează, execută și repară instalații electrice, a mai condus și alte SRL-uri și a urcat în politică, cu pași hotărâți.
Matematician, ca profesie de bază, a proiectat și reparat instalații electrice, a făcut cu succes politică, a fost cadorisit de Dragnea cu postul de prim ministru, a ajuns în surghiun, a fost iertat de surghiun și chivernisit deodată ca președinte la Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, ceva ce nici n-am știut că există.
În opinia mea, domeniul respectivului minister este în cea mai mare parte tehnic. Dacă știi cu ce se mănâncă transporturile și infrastrctura, ai șanse să reușești. Dacă nu știi, atunci singura șansă reală este să completezi lunga listă de nepricepuți pe care am enumerate-o mai înainte, ceva în genul „iarăși Șova”, „Iarăși Cuc” și, poate, în viitor „iarăși Grindeanu”.
A propos, știți pe fotoliul cui se tolănește – metaforic vorbind – fostul premier, catapultat la Transporturi? O să vă minunați: în secolul XIX, în fruntea Transporturilor a stat Dimitrie Sturza, apoi D.C.Brătianu, apoi D. Ghica, G.R.Cantacuzino, D. Berindei, N. Krețulescu, Th. Rosetti, I.C.Brătianu, Al. Lahovari.
Datorită lor, avem prima rețea de căi ferate din România, avem tuneluri care străpung Carpații, avem podul de la Cernavodă, avem prima linie pe care se ieșea din țară (București-Suceava/Burdujeni – o bijuterie arhitecturală), am avut șosele pietruite pe care posteritatea le-a asfaltat în sec. XX, a fost construit „de la zero” unul din principalele porturi la Marea Neagră, Constanța.
Simt că, și azi, România are nevoie de un ministru al Transporturilor capabil să preîntâmpine eficient evenimentele de cale ferată, rutiere și de tot felul, cu măsuri capabile să oprească repetarea lor.
Nu șabloanele domnului ministru (verificare, reexaminare) prefigurează scoaterea României din marasmul în care au aruncat-o guvernele ultimelor trei decenii. O soluție sunt investițiile pentru care UE ne-a tot alocat fonduri. Sunt și alte soluții, pe care un ministru ar trebui să le știe. Dacă poate.
Dacă nu, atunci vom merge tot așa. Adică, pansăm răniții și transmitem condoleanțe familiilor celor care nu mai sunt.