Strategia politică facilă pe care speram să nu o văd și la actuala putere este ca replica la orice critică la adresa unui act al guvernului să fie o șarjă de decredibilizare a emitentului, nu un răspuns punctual, argumentat.
Pentru a închide gura Consiliului Fiscal, PSD a luat cu asalt organismul pe care a vrut să-l destructureze
Față în față cu avizul negativ al CES pentru bugetul 2021, dl Cîţu nu răspunde punctual criticilor, ci atacă instituția: “Un consiliu politic, cu membri plătiți din bani publici, dar fără vreun fel de răspundere pentru votul lor. Trebuie să știți și acest adevăr. Cum credeți că o să fie avizul acestui consiliu politic? Vreau să comparați avizul de azi cu avizele date bugetelor care au distrus România în perioada 2017-2019”.
Probabil că e cum zice dl Cîţu, deși același CES l-a enervat la maximum și pe Liviu Dragnea când a avizat negativ modificările Codului Fiscal, în 2017. Criticile CES pot să fie politizate și incorecte. Dar pentru a mă convinge de asta mi-aș fi dorit ca în loc de atacul politic să fi răspuns concret, punctual criticilor formulate.
“Avizul nefavorabil dat de Consiliul Economic și Social pe aceste proiecte de acte normative reflectă atât impactul economic și social al măsurilor propuse, așa cum este văzut de membrii Plenului, cât și carențele legate de dialogul social și civic”, a declarat președintele CES.
Dl Cîţu elogiază în același timp avizul pozitiv al profesioniștilor, adică al Consiliului Fiscal. Dar ocolește observațiile acestui aviz, care nu e imaculat. De exemplu, Consiliul fiscal consideră că este nerealistă scăderea deficitului prin reducerea cheltuielilor de personal și cu asistenţa socială.
Așa se întâmplă și cu CCR. La fiecare decizie incomodă, prima reacție este un atac la CCR, mizând pe certa decredibilizare a Curții, dar fără o analiză a motivării și, mai ales, fără analiza votului cu care a fost luată decizia.
L-am întrebat de exemplu pe dl Orban, pe când era premier, dacă nu îl pune pe gânduri faptul că anumite decizii de respingere a actelor guvernului au fost luate în unanimitate, deci și cu votul judecătoarelor numite de Klaus Iohannis. Răspunsul a fost fără ezitare: Nu!.
Răspunsul dlui Vlad Voiculescu la moțiunea simplă i-a entuziasmat susținătorii prin atacurile corecte la PSD. Doar că, pe lângă ele, ministrul Sănătății nu a răspuns concret la criticile punctuale din moțiune referitoare la activitatea domniei sale de la învestirea în funcție. Faptul că PSD este în cea mai mare măsură vinovat pentru starea sistemului sanitar nu acoperă acțiunile sau inacțiunile ministrului în propriul mandat.
O altă strategie preluată de la PSD este de tip meșterul Manole.
Ca să nu ia de coarne taurul sporurilor bugetarilor, actuala putere anunță o nouă lege a salarizării bugetarilor. Urmează, înțelegem, și o nouă lege a pensiilor, pe care ministrul Muncii le vede finalizate într-un an. Timp în care sporurile rămân la locul lor, iar pensiile sunt înghețate.
Guvernul Boc, guvernul Ponta, guvernul Cioloș, guvernele Dragnea, toate au vrut propria lege a salarizării. Bune sau rele, niciuna dintre legile salarizării nu a fost aplicată, pentru că până să își poducă efectele, care nu pot să fie instantanee, intervenea noua lege.
La fel și cu legea pensiilor. Toți au început recalculări care au generat mereu un haos și mai mare până la următoarea recalculare și tot așa.
Și marea problemă a oricărei legi a salarizării este că ea presupune ori costuri foarte mari, ori tăieri. Ca să respecți acele raporturi de la cel mai mare la cel mai mic salariu și pentru integrarea în grilă nu există decât două variante logice.
Ori egalizezi în jos, deci tai ce iese în partea de sus a grilei, ceea ce nu convine niciunui partid, pentru că acolo e clientela. Ori egalizezi în sus, adică ridici partea de jos pentru a respecta raporturile cu zona superioară. Ceea ce nu-ți permiți.
De exemplu, atunci când guvernul Cioloș a încercat să dea o OUG de salarizare care să abroge legea din 2010, oricum neaplicată, s-a trezit cu un cost de 24 de miliarde de lei.
Probabil că vor găsi o formulă atrăgătoare, pentru că ar urma să fie adoptată când deja clasa politică se gândește la complicatul an electoal 2024, dar care va avea soarta celorlalte. Iar în 2025 va începe elaborarea unei noi legi a salarizării.
Și asta pentru că nimeni nu vrea, de fapt, să rezolve problema cu adevărat, să facă o reformă solidă, ci doar să pluseze electoral, ca PSD, sau să arunce un cartof fierbinte, ca actuala putere.
Premierul vorbește despre reformă cu toată gura și cu ochi sclipitori. Vreau să-l cred, iar testul va fi foarte aproape și el se numește Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
După cum a explicat ministrul Cristian Ghinea la Europa FM, bani de la Bruxelles din fondul de redresare și reziliență vin doar pentru proiecte de reformă. Nu faci reforme, nu iei bani. Lipsa reformelor a fost motivul pentru care primul draft al PNRR a fost respins la Bruxelles.
Vom vedea de cați bani din cele 30 de miliarde de euro la dispoziție va putea actuala Putere să facă reforme.
Și dacă nu prea va putea, nu am nicio îndoială că, pe modelul consacrat, va începe pasarea politică a vinovăției. Nu vor mai fi de vina CES sau CCR, dar guvernul va da vina pe legislativ, adică dl Cîţu pe dl Orban și viceversa. USR-PLUS pe PNL și viceversa. Și în 2024 ne vom mira de ce lumea nu merge la vot și partide ca AUR iau scoruri uimitoare.