Guvernul încearcă, în disperare de cauză, să momească profesorii cu bani pentru a-i convinge să-și facă injecțiile.
Trecuse de jumătatea lunii ianuarie, iar curtea spitalului era plină de oameni nerăbdători. De o săptămână începuse vaccinarea persoanelor vulnerabile în fața pandemiei.
Femeia își aștepta o colegă care primise prima doză de Pfizer, iar acum trebuie să rămână sub supravegherea medicală timp de 15 minute. Profesoara de muzică Geovana Boca, 67 de ani, de la Școala Gimnazială nr.2 din Buftea, se vaccinase deja și era dornică să vorbească despre asta.
Fiind la fața locului să mă documentez despre campania de vaccinare, am fost impresionat de entuziasmului profesoarei care încă preda, deși împlinise vârsta de pensionare. Era o susținătoare entuziastă a vaccinării, povestindu-mi că un fost elev al școlii la care preda murise de Covid-19 undeva în Italia.
Mi-am amintit de acest episod petrecut cu trei luni în urmă când am citit despre dorința ministrului Educației Sorin Cîmpeanu de a condiționa anumite activități ale cadrelor didactice, plătite suplimentar de la buget, de prezentarea adeverinței de vaccinare.
“La examenele naţionale vom avea nevoie de supraveghere şi s-ar putea să propunem tarife foarte motivante pentru supraveghere. Iar pentru a intra în sală să supraveghezi elevi care dau examenele de Evaluare Naţională sau de Bacalaureat cred că este corect ca autorităţile să pună condiţia ca acei profesori să fie vaccinaţi”, a declarat ministrul.
Mai puțin de jumătate din personalul angajat în învățământ s-a vaccinat până acum. Din peste 350.000 de oameni, doar 153.000 și-au făcut cel puțin o injecție.
Asta spune multe despre sistemul de educație din România. Multă vreme, dascălii au fost principalul motor de progres din țară, dacă nu singurul. Ei aveau rolul de a-i sprijini pe oameni să învețe “cititul și socotitul”. Îi îndrumau pe mulți către o meserie sau o profesie. Ocupau un loc important în textura socială a comunităților rurale.
Cu toate că o parte dintre ei n-au abdicat nici astăzi de la acest rol, sunt mulți care au devenit o frână în procesul de educație.
S-a ajuns în nedorita situație ca reprezentanți ai guvernului “să cumpere” acordul de imunizare a unor profesori refractari.
Vaccinarea cadrelor didactice reprezintă un element cheie pentru întoarcerea cât mai rapidă a elevilor la școală.
În acest moment, copiii nu pot fi vaccinați. Doar adolescenții care au împlinit vârsta de 16 ani pot fi programați pentru imunizarea cu Pfizer.
Cel mai devreme în septembrie, acest vaccin ar putea primi autorizarea și pentru segmentul de vârstă 12-16 ani. Dar nici așa, învățătorii și profesorii n-ar putea fi protejați de infectare fără ca ei înșiși să se vaccineze.
Criza de ser protector a fost depășită în Uniunea Europeană. De acum, stoparea pandemiei depinde de fiecare dintre noi. Avem țări care au ieșit din tunel prin vaccinare. Exemplul Israel a fost dat de atâtea ori în ultima vreme.
Există o mare diferență în interiorul breslei atât în ce privește pregătirea cât și pasiunea pentru această meserie. Ca în orice profesie, sunt oameni de toate felurile, dar asta nu poate fi o scuză.
În opinia mea, învățătorii și profesorii responsabili, cei care au înțeles importanța vaccinării, cei care înțeleg gravitatea pandemiei și impactul pozitiv al imunizării trebuie să facă un pas în față și să se implice în susținerea procesului.
A trecut mai mult de un an de când clasele s-au golit, pe holurile școlilor nu mai aleargă nimeni și clopoțelul nu mai sună. Nu poți, pe de-o parte, să critici sistemul de învățare online, iar pe de altă parte să nu faci nimic pentru aducerea copiilor la școală.
Vaccinarea este singura soluție aflată la îndemână pentru ca dascălii să-și împlinească menirea.
Până acum, în România s-au vaccinat 3 milioane de persoane cu cel puțin o doză, mai puțin de 15% din populație.
