Poate pentru multă lume, gerul Bobotezei este o simplă metaforă, o sintagmă inventată, anume ca să producă impact emoțional. Pentru mine, gerul Bobotezei este o amintire reală, trăită în copilărie, când tremuram de frig chiar și sub palton, așa cum se purta pe atunci.
Amintirea mă duce undeva prin anii ’30 sau ’40, din veacul trecut. Nu exista Crăciun fără troiene de zăpadă și nici Bobotează fără ger. Adesea, Dâmbovița îngheța bocnă. Într-unul din ani, cred că era în 1937 sau 1938, ziarele vesteau că înghețase chiar și Dunărea, iar riveranii noștri se distrau trecând cu săniile peste fluviu în Bulgaria.
La rândul lor, bulgarii se repezeau, tot cu sănii, ca să vadă cum e viața la Giurgiu. Într-un rând, niște nuntași giurgiuveni temerari hotărâseră să treacă întregul alai de nuntă, peste Dunărea înghețată, tot cu săniile.
Numai că gheața, destul de solidă ca să treacă peste ea o sanie sau două, n-a rezistat la un întreg convoi. Gheața s-a spart, iar fluviul a înghițit în câteva clipe întregul alai, cu mire, mireasă, nași, socri și toți ceilalți, plus caii care tractaseră săniile.
Doi martori, singurii care au scăpat cu viață, doi lăutari, au relatat tragica scenă într-o mărturie care a constituit cap de afiș nu numai în presa noastră, dar și în întreaga Europă.
În acei ani ’30, înghețau multe râuri în toată țara, iar capii Bisericii din marile orașe, ajutați și de autorități, organizau câte o procesiune tradițională, culminată cu aruncarea în apa râului a unei cruci. Voluntari, dispuși să facă un act de bravadă, se aruncau numaidecât în apă, printre sloiuri, sau chiar prin copcă, fiecare țintind să scoată el crucea și nu altul, ca s-o înmâneze înaltului ierarh, pregătit în odăjdii.
”Scoaterea crucii” era un evident prilej al temerarului de a-și etala faima și bărbăția, dar și un interes legat tot de tradiție: câștigătorul trofeului, secondat de o înaltă față bisericească, colindau din casă în casă, colectând mici donații, întitulate atunci „obolul dumneavoastră voluntar”.
În București, slujba o oficia însuși patriarhul Miron Cristea, iar crucea o arunca în apă regele. Întreaga procesiune se desfășura de pe podul Dâmboviței, situat în dreptul bisericii Antim, cea care mai există și astăzi, rămasă din tot ce a fost cândva un frumos cartier al orașului.
Tradițiile, chiar dacă uneori naivitatea le aruncă în sferele derizoriului, poartă în ele nuanțe de sublim. Nu prin faptele invocate, ci prin sensibilizarea noastră nostalgică pentru vremuri trecute, pentru emoțiile copilăriei și pentru tot ce a fost și ce știm că nu va mai fi niciodată.
Nu contează că faptele sunt adesea contradictorii, căci tradiția și legenda nu au nimic comun cu logica și cu coerența. Nu contează nici faptul că gerul Bobotezei este un nonsens în raport cu râul Iordan, care nu îngheață niciodată.
Priviți icoanele care înfățișează scena botezului Domnului și veți vedea că ele redau peisaje înverzite, cu Iisus stând în mijlocul cadrului, cu sfântul Ioan în dreapta și cu un grup de îngeri în stânga, toți îmbrăcați lejer, estival. Nimic nu se asociază cu frigul și nici cu gerul.
Este de la sine înțeles că, după răspâdirea creștinismului la nivel global, legendara Bobotează mediteraneană a ajuns în unele părți ale continentelor printre geruri năpraznice, dar în altele printre portocali și măslini.
În plus, aș mai observa că, în emisfera sudică, Boboteaza nici măcar nu „pică” în iarna calendaristică, ci în plină vară, în anotimpul vacanțelor estivale, nu în vremea colindatului cu plugușorul. Aș zice că, în timp ce noi tremurăm de gerul Bobotezei, cei de acolo sunt afectați de „Canicula Bobotezei”.
În opinia mea, nu trebuie să ne sperie nici una, nici alta. Valoarea Bobotezei nu stă în cadrul geografic sau climatologic unde este plasată, nici în imaginea din icoană sau un oarecare eveniment epic. Boboteaza este un simbol și ca simbol trebuie acceptată, simbolul apartenenței noastre la credința creștină.
Dar există și locuri unde gerul e ger, iar gerul Bobotezei nu pare să se lase afectat de încălzirea globală. Am în fața mea ediția de joi a unei publicații virtuale finlandeze, cu informații meteo transmise de autoritatea meteorologică locală. În Finlanda, gerul Bobotezei a rămas o realitate de necontestat.
Acolo, meteorologii au prognozat pentru ziua de Epifanie (adică Boboteaza, pe limba noastră) din acest an, dar și pentru celelalte zile ale lunii, zăpezi abundente și temperaturi scăzute, cele mai geroase de după ianuarie 1984 și 1985.
Citez, așa cum am reușit să operez cu traducătorul Google, căci n-am ajuns să cunosc limba finlandeză: „Cele mai recente prognoze lunare arată o primă jumătate a lunii ianuarie mai rece decât media altor ani în Finlanda. Un curent de aer foarte rece vine în aceste zile dinspre est și nord. Chiar și în sudul țării, gerul va putea înregistra local minus 20 grade C, iar în Laponia temperaturile pot atinge chiar și 30 grade sub zero”.
Ziarul mai informează că, în ultimii 60 de ani, temperaturile în ziua de Epifanie au variat în zonă de la un plus 3 grade până la aproape minus 43 grade. Evident, temperatura se va încadra și în acest an undeva între aceste limite. Deci acolo ne aflăm într-o situație normală.
Pe scurt, temperaturile înregistrate până acum, precum și cele prognozate pentru perioada următoare, se încadrează între limitele multianuale ale ultimelor decenii. Este adevărat că în localitatea Naruskajärvi din provincia Salla, Finlanda, termometrele au înregistrat cândva, chiar în ziua Epifaniei, minus 50,4 grade, dar acesta a fost un vârf. Un vârf, atunci când nu se repetă, nu duce la concluzii prin extrapolare.
Prognozele oficiale finlandeze ale lunii ianuarie 2023 anunță că, „în partea de sud a țării, gerul poate atinge local minus 20 de grade, iar în Laponia temperaturile pot să scadă până la minus 30 de grade”, foarte apropiate de multianualele înregistrate de meteorologi.
Ziarul finlandez mai vestește că urmează un aer foarte rece săptămâna viitoare. Vântul de nord-est va intensifica gerul. Pot apărea chiar înghețuri severe la sud și est, urmate de ușoare încălziri, iar ulterior de ninsori abundente.
Aș concluziona că Boboteaza noastră este cu totul altfel decât cea finlandeză și amândouă sunt cu totul altfel decât cea de pe Valea Iordanului, unde s-a produs cândva legendarul eveniment sacru.
Am în față și buletinul meteo al Moscovei. În aceste zile, temperatura nocturnă se apropie de minus 30 grade Celsius, iar cea diurnă se ridică până la câteva grade sub zero. Minus 30 grade nu este ceva afectat prea mult de încălzirea globală.
În schimb, peste Siberia vine un neașteptat val de încălziri. Buletinul meteo oficial informează că în sudul Siberiei s-a instalat o vreme anormal de caldă, ca rezultat al unor curenți veniți din Asia Centrală. Media temperaturilor depășește cu 12 grade C mediile multianuale din anii precedenți.
Dar privesc și la buletinul meteo din Israel, acolo unde se află părâul Iordan, cel în care, conform unei legende sacre, a fost botezat Mântuitorul în urmă cu vreo două milenii.
Sunt anunțate în Israel, pentru luna ianuarie 2023, temperaturi diurne aproape constante, cuprinse între limitele de 18 și 20 grade C și temperaturi nocturne între 11 și 13 grade C. Deci fără nicio legătură cu proverbialul ger al nostru.
Una peste alta, Sărbătoarea Epifaniei, căreia noi în mai spunem și Bobotează și o asociem neapărat cu gerul, în alte părți semnifică primăvara sau chiar canicula verii și în fiecare loc din lume este mereu altceva. Faptul n-ar fi posibil, dacă ar fi un eveniment. Dar Boboteaza semnifică mai mult decât atâta, ea este și rămâne un simbol.
Simbolul nu este mai valoros decât evenimentul și nici invers. Pur și simplu, sunt lucruri diferite și, pentru a exemplifica, mă voi referi mai jos la evenimente marcante, toate petrecute într-o zi de 6 ianuarie, toate constituind momente de referință pentru civilizația lumii și pentru societate, dar toate rămânând doar evenimente și nicidecum simboluri:
- La 6 ianuarie 1714, inginerul englez Henry Mill a patentat prototipul mașinei de scris. A fost perfecționată ulterior de inginerul american Christopher Latham Sholes și din nou patentată tot într-o zi de 6 ianuarie, dar în anul 1868.
- La 6 ianuarie 1838, americanul Alfred Vail concepe primul sistem de comunicare telegrafică, prin folosirea punctelor și a liniuțelor. Din păcate, inventatorul sistemului n-a știut să-l folosească, iar ideea, reluată de Samuel Morse, înregistra în același an un succes remarcabil, nedoborât decât de inventarea radioului de către italianul Marconi.
- La 6 ianuarie 1827, pedagogul francez Louis Braille a inventat alfabetul pentru nevăzători, descifrabil prin palpare.
- La 6 ianuarie 1870, a fost inaugurată una dintre cele mai prestigioase săli pentru concerte simfonice, Musikverein din Viena. Acolo se țin astăzi concertele anuale de Anul Nou ale filarmonicii din capitala austriacă.
- La 6 ianuarie 1912, geofizicianul german Alfred Wegener a prezentat pentru prima oară în lume teoria derivei continentelor, conform căreia continentele „plutesc” pe magma fierbinte a Terrei, deplasându-se în timp unele față de altele.
- La 6 ianuarie 1926, a fost creată compania germană pentru transporturi aeriene Lufthansa, una dintre cele mai vechi din lume.
Cum spuneam, toate acestea nu sunt decât evenimente. Botezul Domnului este însă un simbol. Iar încercarea de a cerceta evenimentul când ai în față un simbol ar fi ca și cum ai căuta simboluri în faptul că s-a inventat mașina de scris.