Era de așteptat ca după tragedia de la spitalul „Matei Balș” să apară reacții din partea Opoziției parlamentare. PSD a racolat în rândurile sale eminenți specialiști din domeniul Sănătății, smulgându-i din laboratoarele lor și înregimentându-i în lupta politică, pentru ca să se poată pronunța cât mai calificat, atunci când evenimentele o cer.
Dar replica a venit tot politicianistă, tot necalificată și tot din partea celor care se uită la problemele din domeniul Sănătății cam ca Ciolacu la poarta nouă sau ca Firea-n calendar.
Căci nu domnul Alexadru Rafila a ieșit în linia întâia cu explicații despre ce-i de făcut după cazul „Matei Balș”, unde domnia sa fusese șef de laborator până în ajunul Crăciunului, când a demisionat de acolo, preferând o funcție politică, față de una profesională.
Și nici domnul Streinu Cercel, demisionat de asemeni din funcția de director al aceleiași instituții, la aceeași dată, cu aceeași ocazie și cu aceeași preferință, nu s-a deranjat, decât ca să explice că imobilul a fost refăcut „din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere al aprovizionării cu oxigen”.
Streinu Cercel, despre incendiul de la Matei Balş: Clădirea aceea este făcută în 1953 şi a fost refăcută din toate punctele de vedere
Adică un fel de nu-i treaba mea ce s-a întâmplat acolo, după ce eu mi-am luat jucăriile și am plecat.
Niciunul din cei doi respectați domni, experți de prim rang în domeniul Sănătății, ajunși tocmai ca specialiști, nu ca politicieni în cea mai înaltă instituție a țării, n-a găsit cu cale să-și expună punctul de vedere calificat, să prezinte propuneri competente, să vină cu inițiative, să se implice mai consistent decât oricine altul din țară.
S-au implicat cei dintâi tot politrucii de serviciu, tot cu replici politicianiste, exact ca atunci când nu intraseră în politică eminenții specialiști Rafila și Cercel. Nu intraseră în politică, dar sigur erau incomparabil mai uitili țării acolo unde se găseau, decât acolo unde au poposit, momiți de Ciolacu. Bingo!
Așadar, s-au implicat liderul PSD Ciolacu, senatoarea PSD Gabriela Firea, și simpatica senatoare Șoșoacă, inclusiv gălăgioșii colegi ai domniei sale, ale căror nume deocamdată îmi scapă. Zău, meritau mai multă atenție evenimentele tragice din sectorul de sănătate.
Citește mai multe despre tragedia de la Matei Balș
Domnul Ciolacu s-a pronunțat exact așa cum ar fi făcut-o Bulă, colegul său Gâgă sau simpatica noastră Șoșoacă: „Demisia ministrului Sănătăţii este un infim, dar obligatoriu gest de asumare a răspunderii pentru această tragedie”.
Ce spui, Franz? A demisionat vreodată un pesedist de frunte din demnitatea sa, în semn de gest pentru asumarea răspunderii într-un moment grav, cum au fost atâtea altele, dar s-au mușamalizat toate?
Niciodată, căci demisia lui Victor Ponta nu fusese deloc un gest de asumare a răspunderii, ci gest de spaimă într-un momment când furia mulțimii devenea tot mai amenințătoare, iar bunul său prieten Dragnea îi dădea mici ghionturi pe sub masă, lovind șaua ca să priceapă Ponta. Cam așa a demisionat.
Hai, să nu vorbim de funie în casa pesedeului, domnule Ciolacu!
Dar cu atât mai puțin aș vorbi de funie în casa senatoarei Firea, fostă primar general, izgonită de la primărie de către bucureșteni, cea care, de pe noua sa poziție, i se adresează ministrului Sănătății cu ascendența cuvenită noului său rang și cu tonul de pamfletar al vechii profesii: „...nu mai dați vina pe mercur retrograd, birocrație, Firea, PSD, Oprescu, Băsescu, Videanu, gaura din stratul de ozon sau ce vă vine în minte, pentru că vă faceți de râs…”
Nu comentez. Doamna Firea, care este persoană cu experiență ca gazetar profesionist, care știe ce spune când vorbește și știe ce vorbește când scrie, cu siguranță că a vrut să rostească ceva inteligent, doldora de înțelepciune, dar ce mie îmi scapă.
Îmi scapă, însă cu siguranță domnia sa credea că poate contribui cu ceva la remedierea lacunelor din sistemul de sănătate, dacă ne ia fața, când aruncă pe seama ministrului sintagma „mercur retrograd”, enumerarea câtorva foști primari generali și când face trimitere direct la gaura din stratul de ozon, o sintagmă pe care fără îndoială a rostit-o numai pentru că altceva nu i-a venit pe limbă.
Fără îndoială, a gândit că nimic nu produce un impact emoțional mai puternic în public, decât o neașteptată gaură în stratul de ozon.
Și, în timp ce opinia calificată a Opoziției se face auzită numai prin ce i–a venit cuiva mai repede pe limbă sau ce a reușit altcineva să vorbească în casa spânzuratului, amândoi fără vreo chemare profesionistă, profesioniștii anume aduși cu arcanul ca să înnobileze rândurile opoziției prin înalta lor expertiză tac ca peștele. Mâlc.
Nu era oare acum momentul ca domnul Rafila să fi punctat acțiunile gândite de dânsul pentru ca sistemul de sănătate să-și schimbe atât înfățișarea, cât și conținutul, apropiindu-se de cel european?
Nu cumva domnul Cercel a fost cooptat în PSD, anume pentru ca de pe noua sa poziție să explice mai cu aplomb valoarea soluțiilor sale, menite să scoată din amorțeală un mecanism care se vede de la distanță că funcționează defectuos?
Iar dacă nu pentru așa ceva i-a determinat domnul Ciolacu pe amândoi să lase de izbeliște nobilele lor preocupări de laborator, atunci pentru ce a făcut-o? Numai ca să-și înfrumusețeze propria sa imagine? Numai ca să împodobească imaginea partidului cu două blazoane în plus? Numai ca să impresioneze opinia publică la știrea că însuși reprezentantul României la OMS s-a făcut frate cu PSD, ca să treacă puntea și să apuce pensia specială?
Mi se pare mai mult decât un mister puterea de seducție a domnului Ciolacu, omul care a reușit să atragă spre dânsul doi profesioniști de asemenea renume, ispitiți de o persoană cu profesia de inginer, dar care n-a profesat aproape niciodată ingineria, și cu emblema de revoluționar într-un oraș unde nu s-a prea produs vreodată revoluție.