Un audit intern arată că partidele de extremă dreapta au cheltuit necorespunzător milioane de euro din fonduri UE. Criticii spun că nu este doar un scandal, ci un simptom al unor probleme mai profunde ale sistemului european.
De la donații către adăposturi pentru câini până la contracte dubioase cu companii afiliate politic, membrii de extremă dreapta ai Parlamentului European au fost acuzați că au direcționat fonduri publice către aliați personali sau ideologici.
Un audit intern al Parlamentului, obținut de un grup de jurnaliști de investigație de la emisiunea Kontraste a postului public de televiziune german ARD, ziarul german Die Zeit, ziarul francez Le Monde și publicația austriacă Falter, arată că fostul grup de extremă dreapta Identitate și Democrație (ID), acum desființat, ar fi cheltuit cel puțin 4,3 milioane de euro din fondurile de funcționare ale UE pe tranzacții pe care administrația Parlamentului European le descrie drept „nejustificate și potențial ilegale”.
În fiecare an, Parlamentul European alocă fonduri pentru cheltuielile administrative și operaționale ale fiecărui grup politic, de obicei între 6 și 7 milioane de euro anual.
Aceste fonduri sunt menite să sprijine activitatea legislativă, cum ar fi finanțarea cercetărilor de politici publice, organizarea de evenimente publice legate de politica UE , ori producerea de materiale de comunicare privind activitatea grupurilor.
Aproximativ 5% din acest buget poate fi transferat către organizații externe, însă donațiile către organizații caritabile locale, campanii naționale sau grupuri fără o legătură clară cu activitatea la nivelul UE sunt interzise în mod explicit.
O deficiență profundă în UE
Cu toate acestea, auditul intern susține că aproximativ 80 dintre cheltuielile grupului Identitate şi Democraţie nu respectă aceste cerințe.
Cheltuielile neconforme ar include contracte fictive de servicii, proceduri de achiziții publice incorecte și donații către asociații fără legătură cu activitățile parlamentare, dar asociate cu figuri de extremă dreapta, potrivit jurnaliştilor care au investigat cazul.
Dimensiunea neregulilor sugerează că nu a fost vorba doar de neglijență administrativă, ci ridică întrebări mai profunde despre modul în care structurile UE permit astfel de abuzuri.
Care sunt acuzațiile?
Un exemplu: raportul arată că grupul ID — care s-a dizolvat în vara anului 2024 și care anterior includea Rassemblement National al lui Marine Le Pen, Alternative für Deutschland (AfD), Lega din Italia și Partidul Libertății din Austria (FPÖ) — a donat 1.000 de euro unei asociații culturale franco-ruse, Teremok. Președinta acesteia este soția lui Gregoire Eury, consilier al Rassemblement National în regiunea Grand Est.
Aceasta este doar una dintre multele legături între asociațiile care au primit donații și oficiali ai partidelor afiliate ID.
Alte donații reflectă, pur și simplu, afinitățile politice ale aleșilor ID. În Germania, organizația SOS Leben (°SOS Viața”), apropiată de AfD, a primit 3.500 de euro pentru susținerea campaniilor anti-avort.
În Franța, 1.000 de euro au fost donați asociației catolice identitare SOS Calvaires pentru restaurarea unei parohii.
Aproximativ 600.000 de euro ar fi ajuns la Zur Zeit, un ziar austriac de extremă dreapta apropiat de FPÖ, ID plătind pentru publicitate la prețuri mult peste nivelul pieței.
Alte sume au fost direcționate către adăposturi pentru animale și organizații caritabile — nu neapărat un lucru rău, dar totuși nepermis conform regulilor UE.
Companii franceze apropiate de Marine Le Pen s-au numărat printre principalii beneficiari. Două firme legate de aliați politici vechi ai acesteia ar fi primit în total peste 3 milioane de euro. Una dintre ele a fost implicată anterior într-un alt scandal legat de fonduri europene.
O regulă inventată
Fostul secretar general al grupului ID, Philip Claeys, a negat orice ilegalitate și a declarat jurnaliștilor că toate plățile au fost "facturate corect și justificate”. Claeys a spus că un auditor extern și apoi Parlamentul European au aprobat situațiile financiare anuale ale grupului.
Donațiile grupului s-ar fi bazat pe o regulă numită "Articolul 68”. Doar că, potrivit jurnaliștilor, "Articolul 68” nu există. Cu toate acestea, el a apărut în mai mulți ani consecutivi în conturile publicate, fără să declanșeze vreo alarmă. Auditorii belgieni responsabili au refuzat să comenteze.
"Nu este un incident izolat”, a declarat Nick Aiossa, director al Transparency International EU, pentru DW. "Pare să fie o schemă desfășurată pe parcursul mai multor ani, implicând mai multe entități transfrontaliere". Fără mecanisme de control adecvate, acest lucru s-ar putea repeta ușor și astăzi.
Un istoric al pasivității?
Este adevărat că nu este prima oară când europarlamentarii sunt prinși folosind greșit fondurile UE. În martie, Marine Le Pen a fost condamnată în Franța la patru ani cu suspendare și interdicția de a ocupa funcții publice, după ce a fost găsită vinovată de deturnarea fondurilor parlamentare europene printr-o schemă cu locuri de muncă fictive. Ea a făcut apel.
Și nu este vorba doar de extrema dreaptă. Scandaluri trecute au implicat politicieni din toate spectrele. Scandalul Qatargate din 2023 a scos la iveală mită și scheme de influențare a deciziilor implicând actuali și foști europarlamentari.
În 2018, jurnaliști de investigație au dat în judecată Parlamentul pentru a obține informații despre alocația generală de cheltuieli (GEA), o sumă lunară oferită eurodeputaților pentru cheltuieli precum întreținerea birourilor și deplasări.
Eurodeputații primesc peste 4.000 de euro lunar sub formă de alocaţii generale — ceea ce înseamnă în total peste 40 de milioane de euro anual — dar nu sunt obligați să raporteze cum au cheltuit banii. Jurnaliștii au descoperit atunci peste 200 de "birouri fantomă”.
Cererea lor a fost respinsă de instanță, iar lipsa de transparență privind GEA rămâne un punct sensibil.
Fără reforme la orizont?
În ciuda scandalurilor repetate, Parlamentul European nu a implementat reforme semnificative, spune Aiossa. El susține că instituția și-a adus prejudicii durabile, mai întâi refuzând să reacționeze decisiv, apoi tolerând în continuare mecanisme slabe de integritate și responsabilitate. Rezultatul este, avertizează el, o erodare constantă a încrederii populaţiei europene.
La baza problemei se află structura finanțelor parlamentare, potrivit lui Aiossa.
În loc să gestioneze direct bugetele, Parlamentul European deleagă această responsabilitate grupurilor politice. Ele trebuie să facă audituri anuale, dar pe bază de eșantionare aleatorie, ceea ce înseamnă că abuzurile pot trece neobservate.
Asta înseamnă că responsabilitatea pentru modul în care sunt cheltuiți banii revine conducerii grupurilor, în special ofițerilor financiari și secretarului general. Acest lucru trebuie să se schimbe. „Parlamentul trebuie să adopte o abordare mult mai proactivă în gestionarea banilor și să nu mai delege această responsabilitate exclusiv grupurilor politice.”
Europarlamentarul german Niclas Herbst, membru al creștin-democraților și președinte al comisiei pentru control bugetar a Parlamentului, este de acord. „Aceștia sunt banii contribuabililor și vrem să-i recuperăm”, a spus el jurnaliștilor. El intenționează să solicite deschiderea unui dosar penal în acest caz la Parchetul European (EPPO), pentru a arăta că trebuie să existe responsabilitate.
Aiossa avertizează că, dacă Parlamentul European nu profită de acest moment pentru a introduce reforme serioase, inclusiv transparență privind alocațiile, licitații competitive pentru contracte și control direct asupra bugetelor grupurilor, încrederea publicului în instituție va continua să se deterioreze.
Tessa Clara Walther