Pentru un fost ong-ist este cel puțin surprinzătoare intenția actualului primar general al municipiului București de a restrânge libertatea de exprimare.
Primăria Municipiului București, prin Serviciul Învățământ Turism, a propus, în dezbatere publică, un proiect de hotărâre de Consiliu General prin care evenimentele cultural artistice, sportive și alte asemenea, chiar și cele „individuale”, trebuie să fie aprobate nu de una, ci de două! comisii, în baza unui dosar.
Cu șină sau fără șină, el trebuie să fie printat și conform cu originalul.
Propunerea este scandaloasă și, pe alocuri, abuzivă, suprareglementând prevederile legale în domeniu.
Regulamentul cu privire la desfășurarea adunărilor publice, propus în dezbatere publică (document disponibil aici), este fundamentat pe temerea majoră că cetățenii sunt unul dintre cele mai mari pericole ale securității naționale.
Sursa: Captură/Raport de specialitate
În ciuda dreptului fundamental al cetățenilor de a se întruni liber, singurele condiții impuse fiind de a o face pașnic și fără arme (cf. Art. 39 din Constituție), la tot pasul autoritățile publice au ajuns să considere cetățeanul care dorește să organizeze evenimente în spațiul public ca fiind o vulnerabilitate, însăși societatea fiind în nevoie de apărare față de aceste apucături (nu o să intru în lipsa de logică din pasajul subliniat cu roșu).
Iată că această sminteală, soră cu autocrația, a ajuns și la Primăria Municipiului București care, culmea, este condusă de un om care participa la flash mob-uri în fața Halei Matache, tocmai pentru că primarul Sorin Oprescu ne interzicea în mod sistematic dreptul de a organiza un protest.
Documentul pus în dezbatere publică are mai multe probleme decât soluții.
Principala problemă este că, de fapt, încearcă modificarea Legii nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice.
Da, suntem de acord într-o privință – legea e proastă și trebuie modificată (drept pentru care, mai multe organizații, încercăm, de ceva vreme deja, să modificăm această lege – mai multe detalii aici).
Doar că noi credem că ea trebuie modificată mai degrabă în spiritul libertății de exprimare și a dreptului de a participa la întruniri, așa cum o impune o democrație, și nu în sensul inventării de noi comisii și dosare pentru exercitarea unui drept fundamental.
Propunerea Primăriei Municipiului București este scandaloasă, dacă nu de-a dreptul împotriva chiar a deciziilor CEDO care contrazic majoritatea argumentelor prezentate în referatul de specialitate (spre exemplu, cea mai recentă decizie CEDO, sinteză disponibilă aici).
Una dintre marile probleme din propunere este că vizează înființarea unei noi comisii, alta decât aceea prevăzută în Legea nr. 60/1991. Dacă legea prevede existența unei singure comisii, acest document plusează și inventează ceea ce se cheamă Comisia Comună, un fel de purgatoriu al adunărilor publice cu caracter „cultural artistice, evenimentelor cu caracter educațional, competițiilor și manifestărilor sportive și alte asemenea”.
Aici, o comisie de înțelepți va judeca dacă evenimentul propus de noi este unul care respectă „interesul general public local”, dacă există „avantaje concrete pentru colectivitatea locală” (Art. 13 din Regulament).
Pe scurt, orice idee am avea, ea va fi supusă dreptei judecăți a unei comisii formate din angajați ai diferitelor departamente din PMB – dacă pică testul relevanței aplicat de acești oameni, evenimentul nu va putea avea loc. Să nu credeți că e vorba doar de evenimente de amploare. Conform Art. 2 al acestui regulament, el se aplică chiar și pentru „manifestări cultural-artistice individuale”:
Deci pare că (din interpretarea mea, neclar la ce se referă acest individual), dacă ne apucă cheful de dansat pe stradă, o putem face doar în anumite zone și doar după ce am depus un dosar care să cuprindă, printre altele, „diplome de studiu” sau alte certificate care să ateste că cineva a zis că da, domnule, omul ăsta poate și știe a dansa.
Iar aceste certificate, alături de diferite alte documente, ar trebui depuse la PMB cu cinci zile înainte de ziua în care aveți chef să dansați, asta deși Legea 60/1991 precizează că sunt suficiente minim trei zile (Art. 7):
Dincolo de absurdul certificatelor care să ateste că suntem talentați, acest document introduce obligativitatea de a depune noi și noi documente, lucru care va face și mai anevoioasă procedura de notificare a adunărilor publice.
Nu e vorba strict despre concerte, evenimente ample unde ne așteptăm să existe un număr mare de persoane dedicate organizării.
Este listat explicit că și flash-mobul este printre activitățile care trebuie să treacă prin acest proces lung și anevoios.
În ciuda faptului că Legea 60/1991 nu prevede definiții pentru acest eveniment, PMB s-a uitat pe Internet și a găsit de cuviință să definească, printr-un act de reglementare cu rang inferior față de lege, această activitate.
Mai bine de doi ani, în perioada fostei conduceri a Primăriei Municipiului București, protestele au fost complet blocate de un protest fantomatic (puteți citi aici despre cele petrecute atunci). Ne-am fi așteptat ca actuala conducere a PMB să plece de la acest tip de probleme și să găsească soluții pentru posibile probleme pentru manifestarea dreptului de întrunire. Doar că cele pe care le citim acum sunt contrare protejării și promovării drepturilor noastre.
Pe alocuri, din acest document, se poate bănui că există preocuparea pentru spațiul verde și pentru patrimoniul construit, ceea ce e lăudabil.
Doar că modul în care PMB a înțeles să protejeze orașul de posibile evenimente distructive (și aici discutăm despre evenimente care prejudiciază grav spațiul verde, cum a fost acesta) pare mai degrabă o încercare de cenzură la nivel de politică publică.
Libertatea de exprimare (art. 30) și libertatea întrunirilor (art. 39) sunt drepturi fundamentale, menționate în Constituție, care trebuie protejate și încurajate.
Legea creează cadrul prin care noi putem face uz de aceste drepturi, în siguranță. Locul și rolul autorității publice este doar de protejare a celor care doresc să-și exercite aceste drepturi. Doar că PMB pare că vrea să ne păzească de noi înșine, invocând incidente de siguranță națională ipotetice.
Nu-mi amintesc când cetățenilor bucureșteni le-a fost pusă în pericol viața pentru că cineva fără de talent și certificate care să ateste că are voce a cântat de-aiurea prin oraș.
Nici adunările publice care nu vizează evenimente cultural-artistice sportive „și alte asemenea” nu sunt scutite de reglementări care depășesc normele impuse de Legea 60/1991. Spre exemplu, conform acestui document, ar trebui notificate inclusiv evenimente care se desfășoară „în exteriorul ori în incinta sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public ori privat”, asta în ciuda menționării explicite în textul legii că acest tip de activități sunt exceptate de la notificare (Art. 3).
Probleme mai sunt la acest document (spre exemplu, menționarea obligativității de a avea un protocol de organizare a unei adunări publice, deși legea precizează strict obligativitatea de a notifica, nu și de a avea un protocol). Dar sunt atât de multe, încât, cred eu, singura soluție este renunțarea completă la propunere.
Las aici o știre din 2011, din vremea în care chiar actualul primar general al municipiului București a participat la un flash mob artistic, în care am pictat Hala Matache. Din cunoașterea mea, el nu avea, cel puțin la momentul respectiv, un certificat care să ateste că are talentul necesar pentru a picta.
Cine știe, poate, dacă va pune acest proiect pe ordinea de zi a Consiliului General, va descoperi că are o afinitate pentru brutalismul administrativ și legislativ.