Pentru noi, creștinii, unul in cele mai de seamă evenimente, pe care-l marcăm în ziua de 25 decembrie, este nașterea Mântuitorului, în urmă cu 2022 de ani.
În urmă cu 2022 ani, fix? Tradiția duhovnicească nu lasă loc de nicio îndoială. Dar știința istoriei nu reține niciun însemn al vremii, niciun artifact păstrat peste veacuri, niciun inscris. Nimic – și au existat istorici de mare notorietate, personalități contemporane anului zero, trăitori în primele decenii ale primului secol din primul mileniu.
Nimeni nu consemnează un eveniment atât de însemnat, precum nașterea celui care va fonda credința creștină – eveniment care va marca adânc secolele următoare, viața socială, conceptul de etică și morală în societate, evoluția însăși a lumii.
Cu toate acestea, Biserica a stabilit ferm că ziua de 25 decembrie reprezintă Nașterea Domnului, iar noi, creștinii de toate felurile, credem în ceea ce au hotărât ierarhii și au statuat în canoane.
Este cert că, în primele veacuri ale erei creștine, nu constituia o prioritate cunoașterea datei când s-a născut Mânuitorul. Abia pe la anul 200, Sfântul Clement Alexandrinul consemna faptul că unii creștini făceau propuneri pentru sărbătoarea Crăciunului.
În niciuna din aceste propuneri, nu figura ziua de 25 decembrie.
Abia în secolul IV apare această dată, avansată de unii, dar și data de 6 ianuarie, acceptată de alții. Într-un calendar roman, care înregistra evenimente privind personalitățile creștine, apare, în dreptul zilei de 25 decembrie, mențiunea:
„Natus Christus in Betleem Judeae”, în traducere - s-a născut Christus (Hristos) în Betleemul Iudeii.
Nu știm de unde au preluat respectivele informații autorii calendarului roman, dar studii recente au stabilit că multe din tradițile creștine au la bază vechile obiceiuri păgâne. Acestea erau respectate solemn în societatea romană, și așteptate cu bucurie de popor, dornic totdeauna să petreacă și să se veselească.
Era normal ca primii ierarhi creștini să prefere atitudinea populistă de preluare a ceva din vechile tradiții păgâne, ceva deja testat cu succes, ceva cunoscut și îndrăgit de mulțime, în orice caz mai îndrăgit decât vreoo noutate, picată netam-nesam.
În documente istorice certe, Crăciunul apare consemnat clar la data de 25 decembrie a anului 379 confirmată într-o predică a Sfântul Ioan Gură de Aur, care s-a păstrat și care se referă la societatea creștină din Antiohia acelor vremuri.
Din Antiohia, sărbătoarea s-a răspândit în Alexandria, unde este confirmată istoricește în anul 432. Abia în secolul următor ajunge la Ierusalim.
Nici astăzi creștinii n-au căzut de acord cu privire la ziua când s-a născut Iisus. Catolicii și o parte din ortodocși au acceptat să sărbătorească în ziua de 25 decembrie, iar cealaltă parte a ortodocșilor prăznuiesc Crăciunul la 6 ianuarie, anul următor.
Nu este însă rostul celor de față să studieze data exactă când se cuvine să ne veselim de Crăciun. Căci, chiar și cercetătorii cei mai legitimați în domeniu încă mai emit ipoteze, încă mai studiază probe, încă mai caută punți de legătură între tradiție, știință, obiceiuri și dogme religioase.
Rostul celor de față este să urmărim împreună firul evenimentelor din istorie legate de ziua calendaristică de 25 decembrie.
- Astfel, cel mai vechi document care consemnează sărbătoarea de Crăciun în Roma antică face trimitere la data de 25 decembrie abia în anul 336.
- Alt eveniment din aceeași zi, de 25 decembrie, vorbește de anul 508, când regele francilor, Clovis I, este botezat în credința cotolică la Reims. Creștinismul devine religie oficială în vechiul stat al francilor, ajungând să se extindă pe mari arealuri europene.
- La 25 decembrie anul 800, papa Leon al III-lea îl încoronează pe Carol cel Mare ca „Imperator Augustus”. Carol cel Mare aparținea dinastiei Carolingiane, iar unii istoriografi îl consideră părinte fondator al Franței și al Germaniei. Alții își permit chiar mai mult, considerânu-l părinte al Europei.
- La 25 decembrie anul 1000, este întemeiat regatul Ungariei, de către Ștefan I. Conform tradiției, Papa Silvestru al II-lea i-a trimis o coroană de aur, iar în ianuarie 1001 i-a mai trimis și o scrisoare de binecuvântare, document omagial, prin care Ștefan I este recunoscut oficial de Vatican, ca rege creștin al Ungariei.
- 25 decembrie 1642: se naște Isaac Newton, marcant om de știință britanic, matematician, fizician, astronom, alchimist, teolog, președinte al Royal Society. De numele lui se leagă studii care vor revoluționa știința, în domeniul mecanicii, opticii și al matematicii. Legea atracției universale, legile mișcării corpurilor, bazele mecanicii clasice, toate amintesc de numele lui Newton.
- La 25 decembrie 1758, astronomul Johann Georg Palitzsch a văzut pentru prima oară cometa Halley, confirmând astfel predicția lui Edmund Halley, cu privire la trecerea ei în apropierea Terrei. Cometa a primit numele celui care calculase corect data când cometa se va apropia de planeta noastră.
- La 25 decembrie 1932, în provincia Ghansu din China, s-a produs un cutremur cu magnitudinea de 7,6 grade Richter, care a produs mortea a pste 70.000 persoane. A fost unul dintre cele mai dezastruoase cutremure de pe planetă.
- La 25 decembrie 1963, s-a stins din viață poetul și eseistul român de origine evreiască Tristan Tzara, personalitate de prestigiu în întreaga lume.
- În anul 1977, tot la 25 decembrie, a decedat marele actor Charlie Chaplin.
- 25 decembrie 1989: un tribunal militar constituit ad hoc îl condamnă la moarte pe președintele României Nicolae Ceaușescu, și pe soția acestuia, Elena. În aceeași zi au fost executați amândoi la Târgoviște, prin împușcare.
- În aceeași zi a anului 1989, Televiziunea Română transmitea în direct, pentru prima dată în țara noastră, slujba de Crăciun de la Patriarhia Română.
- 25 decembrie 1991: șeful statului sovietic, Mihail Gorbaciov, anunță într-o declarație televizată că demisionează din funcția în care a fost ales, având în vedere faptul că URSS a fost practic dizolvată ca stat, iar pe ruinele acesteia, a și fost constituită Comunitatea Statelor Independente – CSI
- Tot la 25 decembrie 1991, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice hotărăște schimbarea denumirii statului din URSS în Federația Rusă. Începe o nouă eră pe plan european, fără Uniunea Sovietică a lui Lenin și Stalin. Dar cu Rusia lui Putin.