O știre, publicată zilele trecute în presă, ne informa că, începând cu luna noiembrie, preoţii şi monahii din judeţul Suceava sunt obligaţi să îşi asigure bunurile parohiale la o firma de asigurări agreată de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor și numai acolo. Permanenţa Consiliului Eparhial a publicat o decizie în acest sens.
Se vede de la distanță că este o sfidare la adresa liberei concurențe. Consiliul Concurenței, autoritatea responsabilă cu aplicarea regulilor de concurență, având ca principală misiune protejarea consumatorilor, nu pare să se fi sesizat și, cu atât mai puțin, nu s-a pronunțat.
Ciudată chstie! Sfânta Arhiepisopie agrează un SRL, ca să-l chivernisească, așa cum se chivernisește un băcan oarecare, un grataragiu sau un negustor la tarabele de legume din Obor!
Biserica nu este stat în stat, trebuie să ia aminte atât de principiul concurenței, cât și de acel al nediscriminării
Nu sunt expert într-ale celor sfinte, nici cunoscător al înaltelor teorii teologice, dar mă întreb ca simplu cetățean: nu este asta o încălcare a principiului liberei concurențe? Și, în plus, nu este o discriminare ca preoții și monahii să fie obligați a folosi numai serviciile firmei de asigurări a Arhiepiscopiei și nicidecum ale altcuiva, care, eventual, ar oferi servicii mai bune și poate chiar mai ieftine?
Nu afirm nimic, nu susțin nimic, pun doar o simplă întrebare, de cetățean nelămurit, cu tot respectul creștinesc pe care îl datorez, sfințiilor voastre, respectabili prelați.
Sigur, veți spune că BOR are înțelegeri cu autoritățile pentru multe domenii de acest fel, în baza lor nimeni nu poate fabrica și comercializa lumânări pentru uzul bisericesc, decât numai producătorii Bisericii, nici candele, calendare bisericești, iconițe tipărite sau icoane zugrăvite, nici multe altele, așa că, prin extrapolare, poate fi și clerul poate să încheie contracte de asigurare numai cu un SRL aparținând sfintei Biserici, respectiv sfânta Arhiepiscopie a Sucevei şi a Rădăuţilor.
Pericolul de a trasforma Templul într-o peșteră de tâlhari
Aici, iarăși cu tot respectul, afacerea pare cusută cu ață albă. Căci nu este vorba numai de cele lumești, ale noastre, de libera concurență, nediscriminare și chiar de Constituție. În umila mea părere, este vorba chiar de cele sfinte. Căci, iată ce citesc eu în Sfânta Scriptură (Matei 21:12-13)
”Isus a intrat în Templu şi i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune», dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!”.
Aceste rostiri nu vin de la un purtător de cuvânt al cuiva de seamă, nici de la vreun Prea Fericit careva, ci – am înțeles bine – de la Apostolul Matei, vorbind de fapte ale însuși Mântuitorului Iisus.
Am citit de mai multe ori versetele și le-am mai recitit încă o dată, căci, așa cum spuneam, nu sunt cunoscător al înaltelor studii teologice, ca alții. Ei bine, cu modesta mea minte de mirean, am înțeles despre Casa Domnului că este numai pentru rugăciune, iar, cine vinde și cumpără acolo, cine schimbă bani sau vinde porumbei, acela face din ea o peșteră de tălhari.
Nu-mi permit să mă joc cu cuvintele. Am stat și am chibzuit bine ce înseamnă „Casa Domnului”, numită în Scriptură și „Templu”. Fără îndoială, înseamnă locul destinat celor duhovnicești, nu celor lumești. Iar o SRL este lucru curat lumesc, ca și beneficiile ce rezultă grămadă de acolo, deloc duhovnicești. Toate se înscriu în registrele de câștig și pierdere, și nu în focurile iadului sau în fericirea cea veșnică de pe Lumea Cealaltă, situată pe un câmp de verdeață.
Înțeleg din Sfintele Cuvinte ale lui Iisus, transmise nouă prin slova evanghelistului Matei, că locul bisericii este menit rugăciunii, nu negustoriilor sau contractelor de asigurare a bunurilor, întrucât altfel am face din acel loc o peșteră de tălhari.
Nimeni nu poate pretinde exclusivitatea micilor afaceri
Să mă ierte respectații reprezentanți ai BOR, dar nu li se pare oare că fac din Biserică o peșteră de tâlhari, atunci când o folosesc la negocierea sau tranzacționarea contractelor de asigurări, când vând lumânări, iconițe sau pandative, atunci când exclud de la tranzacții eventualele firme concurente, când își asigură preempțiunea la orice afacere cu mărfuri ce-i servesc pe credincioși sau laici și, până la urmă, orice mărfuri ce fac atingere cu Biserica.
Să mă ierte și respectații oficiali ai statului, dar parcă și ei trebuiau să observe, atunci când au creat unele privilegii Bisericii, că încalcă principiul constituțional care vorbește fără echivoc despre noi toți că suntem egali în fața legii. Cu toții înseamnă fără îndoială atât mirenii, cât și clericii.
Știu ce va zice BOR: nu poate fi lăsată la mâna lui nea Cutare să fabrice icoane la modesta sa pricepere, să producă lumânări neconforme cu normele și canoanele bisericești și așa mai departe.
Stimați domni de la BOR, lumânările, iconițele, calendarele bisericești sau altele nu sunt singurele produse care se impun a fi controlate. Mai sunt și construcțiile, alimentele, îmbrăcămintea, multe altele. Toate se produc liber, se supun regimului concurențial, dar au la bază standare care garantează calitatea lor, fără să le ia cineva în propria sarcină, printr-o SRL, sau prin altceva.
Construcțiile se verifică de ingineri abilitați pentru aceasta, care certifică prin semnătura lor respectarea standardului, alimentele se produc în baza licențelor emise de un for special constituit și niciun produs nu apare pe piață, decât în baza unui standard anume elaborat, avizat și aprobat.
Numai Biserica n-a stabilit standarde pentru calitatea lumânărilor, a iconițelor, a candelelor, a altora asemenea și chiar pentru asigurarea bunurilor din propriul patrimoniu, ca să se poată ocupa de aceste activități orice investitor interesat, și a optat pentru câte un propriu SRL, aducător de profit, prietenii știu de ce.
În timpul acesta, autoritățile veghează dormind în papuci
Așa ceva trebuia să facă BOR, să asigure standarde pentru produse și servicii, să le aprobe și să le publice, nu să-și facă propriul SRL, ca orice grataragiu cu mica sa afacere.
Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a păcătuit în fața Legii Sacre, încheind, prin propriul său SRL, contracte de asigurare, dar și în fața legii civile, când tot Arhiepiscopia a nesocotit principiul liberei concurențe, faptă impardonabilă într-o piață liberă.
Păcătuiesc și autoritățile statului, când acceptă așa ceva, făcând pe niznai, și călcând legile lumești, pentru ca nu cumva să-i supere pe cei răspunzători pentru legile duovnicești.
Una peste alta, nici BOR nu se poate simți cu cugetul curat, gândind la versetele apostolului Matei, dar nici autoritățile, gândind la Constituție, la Legea Concurenței și cea privind nediscriminarea.