Când s-au auzit focuri de armă, bărbatul de 41 de ani a ieșit grăbit afară din casă. Era Sabat, oamenii din kibuțul Nir Ytzhack se rugau și se odihneau, iar atacul i-a luat prin surprindere. Deși trăiau în apropiere de partea sudică a Fâșiei Gaza, nu s-au gândit niciodată că vor fi loviți cu atâta sălbăticie.
Tal Haimi s-a întors în fugă și i-a cerut soției să se baricadeze în adăpost, o cameră blindată, special construită pentru protejarea de eventuale bombardamente și lupte armate.
Ella, împreună cu doi fii și fiica ei, s-au adăpostit, iar Tal s-a întors pe stradă pentru a-i salva pe ceilalți. De atunci, Ella și copiii nu l-au mai văzut.
Nu știu dacă trăiește sau a murit. Nu știu unde e, dar speranța lor e să fi supraviețuit și să facă parte dintre cei 239 de ostatici israelieni, aflați în custodia grupării teroriste Hamas.
„Tal, fii puternic, te iubim, ne e dor de tine şi ne rugăm să fim din nou împreună… Dacă e în viață, el nu a avut de unde să afle că suntem bine. Ultimul lucru pe care-l știa despre noi era că în sat intraseră teroriștii. Vreau să-i transmit: Tal, noi suntem în siguranță. Şi eu, şi copiii noștri minunați, suntem OK, suntem bine, suntem în viață”, a spus Ella Haimi, în fața camerelor TV, la scurt timp după ce a ajuns la București.
Un paradox al diplomației românești
A venit în țară pentru că soțul ei este și cetățean român. Părinții lui sunt de aici, iar bunicul său, născut la Iași, a fost un supraviețuitor al Holocaustului, conform declarațiilor făcute de Ella Haimi.
După atacurile teroriste din data de 7 octombrie, Guvernul României s-a implicat într-o serie de acțiuni formale și informale pentru protejarea și salvarea cetățenilor noștri prinși în conflict.
Premierul Marcel Ciolacu trece printr-o situație complicată și paradoxală, având obligații legale de a-i ajuta atât pe românii aflați în Gaza, care fac parte din comunitatea palestiniană, în urma căsătoriilor mixte și formării de noi familii, dar și pe românii de origine israeliană, care locuiau pe teritoriul acestui stat, atacați de teroriștii Hamas și luați ostatici.
Până acum, cinci cetățeni cu dublă cetățenie româno-israeliană au murit în urma violențelor fără precedent din data de 7 octombrie.
O încurajare de la prim-ministru
”Am încurajat-o să-și păstreze speranța și încrederea. Îi suntem alături și o vom sprijini să treacă peste această situație dramatică”, a declarat prim-ministrul Marcel Ciolacu, după întâlnirea cu Ella Haimi.
„Guvernul României și toate autoritățile statului român mențin legătura strânsă cu statul Israel și fac tot ce este posibil pentru a-i ajuta pe toți cei cărora acest război le-a adus suferință. Condamnăm cu fermitate actele de terorism și atacurile asupra copiilor, femeilor și civililor. Toate eforturile României se îndreaptă spre încetarea conflictului și restabilirea păcii”, a mai adăugat premierul, nefăcând nicio referire la posibile negocieri purtate cu reprezentanți ai Autorității Palestiniene sau Hamas.
România este una dintre cele 96 de țări care au recunoscut statul palestinian. Documentele oficiale au fost semnate de Nicolae Ceaușescu în anul 1972. Din Europa, Polonia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Malta, Cipru și Suedia sunt statele care au aceeași poziție cu cea a țării noastre.
Fostul dictator și-a dorit mult să obțină statutul de lider influent în ce privește relațiile cu lumea arabă, dezvoltând raporturi comerciale cu Libia, Maroc, Egipt, Tunisia, Algeria, încercând astfel să găsească o soluție de a ieși din izolarea diplomatică impusă de Occident pentru nerespectarea drepturilor omului, cenzură și sărăcirea populației.
Schema lui Ceaușescu și efectele ei
Începând cu sfârșitul anilor ’70, centrele universitare din țară au primit mii de studenți arabi, iar muncitorii din România au început să fie trimiși în aceste țări pentru a realiza diferite proiecte de construcții, de la blocuri de locuit, până la spitale, drumuri și fabrici.
Dar schema lui Ceaușescu nu l-a ajutat prea mult să găsească o soluție la izolarea diplomatică și economică a României, iar relațiile cu statele arabe s-au dovedit complicate, mai ales că multe regimuri politice ale acestora se aflau sub controlul Kremlinului.
Într-o perioadă de două decenii, totuși, reprezentanții regimului ceaușist au reușit să creeze canale de comunicare cu elitele lumii arabe, mai mult, au reușit să stabilească legături cu viitori lideri și oficiali care studiaseră la București.
Moștenirea diplomatică a lui Ceaușescu a fost folosită după anii ’90 în diferite situații tensionate, iar țara noastră și-a păstrat capacitatea de negociator cu ambele tabere - Israel și statele arabe, deși raporturile de forțe dintre acestea din urmă s-au modificat mult în ultimele trei decenii.
O răpire din trecut vorbește despre negocieri din prezent
În data de 28 martie 2005, trei jurnaliști români, aflați la Bagdad, capitala Irakului, au fost răpiți de o grupare teroristă și ținuți în captivitate 55 de zile.
Evenimentul s-a întâmplat la doi ani după invadarea Irakului de către SUA și aliații săi, ca efect al atacurilor teroriste de la World Trade Center, din 11 septembrie 2001.
Principala cerere a răpitorilor, adresată guvernului român, era ca acesta să-și retragă trupele militare din Irak, țara noastră având în jur de 1.000 de soldați dislocați în zonă.
Lăsând la o parte discuțiile în contradictoriu din epocă și faptul că „răpirea jurnaliștilor” s-a dovedit a fi, până la urmă, o operațiune politică de compromitere a noului președinte Traian Băsescu, în acea criză s-a observat destul de bine o anume capacitate de negociere în subteran a reprezentanților României, care au reușit să-i elibereze pe ostatici și să-i aducă, în siguranță, acasă.
Marcel Ciolacu, la vânătoare
„Ne agățăm de speranța că Tal a fost luat ostatic. Ar fi răul cel mai mic. Am încredere că se ține tare”, a declarat Ella Haimi, într-un interviu la ProTV.
E foarte posibil ca venirea la București a Ellei Haimi să aibă legătură cu potențialul ridicat al reprezentanților României de a afla vești despre soțul dispărut în data de 7 octombrie, de fapt, prima mare nevoie exprimată de femeia îndurerată.
A doua este aceea de a-i transmite faptul că familia lui e în viață și în siguranță. Și, bineînțeles, nu în ultimul rând, să exploreze posibilitățile de salvare și eliberare a acestuia.
Într-o iarnă de la începutul anilor 2000, Marcel Ciolacu, pe atunci consilier al Primăriei Buzău, este fotografiat la o partidă de vânătoare alături Omar Hayssam, un om de afaceri sirian, important sponsor al PSD în acea perioadă.
Hayssam a fost condamnat la 24 de ani de închisoare pentru implicare în „răpirea jurnaliștilor”, ispășindu-și încă pedeapsa. Deși actualul premier nu a fost acuzat de nimic pe parcursul lungii anchete și a proceselor afaceristului sirian, imaginea prezintă o relație de prietenie dintre cei doi și a produs o serie de suspiciuni în rândul opiniei publice cu privire la evoluția politică a lui Marcel Ciolacu.
Inimile noastre sunt alături de voi
Teroriștii Hamas o au în custodie și pe Daniela Aloni, 45 de ani, de asemenea de origine română, tatăl ei, având dublă cetățenie.
Daniela a apărut într-un video filmat de răpitori în care îl critică pe Beniamin Netanyahu, premierul Israelului, cerându-i acestuia să elibereze prizonierii Hamas, la schimb cu cei 239 de ostatici israelieni.
„Gândurile mele se îndreaptă către Yelena Trupanov, Daniela Aloni şi Rimon Kirsht, care au fost răpite de Hamas, o organizație ce comite crime de război… Inimile noastre sunt alături de voi şi de toți ceilalți cetățeni ai țării noastre care au fost răpiți”, a răspuns premierul Netanyahu, printr-o declarație oficială.
Acțiunile militare ale Israelului sunt marcate de importanta și sensibila problemă a ostaticilor.
Aceștia sunt folosiți ca monedă de schimb de către liderii Hamas, pentru a-și salva viața și pentru a încetini avansul trupelor israeliene în Fâșia Gaza.
În negocierile pentru eliberarea sutelor de persoane răpite sunt implicate mai multe state arabe, în frunte cu Qatar și Egipt, dar și țări europene, cum ar fi România.