Degeaba părinte, degeaba...

Degeaba părinte, degeaba...

Nu eram tentat să presupun că domnul Chris Terheș, europarlamentar și antivaccinist vocal, are argumente serioase în abordarea ideilor dumisale. Dar miercuri seara m-am așezat în fotoliu cu un pahar de vin fiert și am urmărit emisiunea lui Gâdea, medici versus antivacciniști, din respect pentru doctori.

Ce e corect e corect, enunță filozoful bulgar Panco Pancev, așa că trebuie să spun că emisiunea a fost moderată foarte bine. Cred că asemenea dezbateri erau necesare la începutul pandemiei, acum e cam tardiv acest demers, dar, cum se spune că niciodată nu e prea târziu, emisiunea este binevenită.

Dar nu despre emisiune vreau să povestesc, ci despre domnul Chris Terheș. Europarlamentarul, rămas pe la sfârșitul emisiunii fără argumente în fața asaltului logic și politicos al medicilor, s-a arătat vehement nedumerit de faptul că ei, parlamentarii, sunt obligați să intervină în chestiunea pandemiei, când problema este una medicală simplă, de tipul medic-pacient. În rezumat, europarlamentarul acuza medicii că transferă ilegal și imoral responsabilitățile pandemiei în curtea lor, a aleșilor neamului.

Nu m-aș fi ofuscat și aș fi trimis zicerea la coșul de gunoi mental, dacă domnul Terheș nu ar fi insistat de trei ori pe problemă. Repetarea aceasta mi-a atras atenția și m-a convins de faptul că dumnealui chiar crede ce spune. Ori, dacă chiar crede ce spune, atunci e foarte grav, pentru că domnul europarlamentar nu înțelege cum funcționează statul, lucru ce se presupune că ar trebui să stea la înțelegerea și profesarea meseriei sale.

Da, este corect, ce se petrece între un medic și un pacient este un act medical de care medicul este răspunzător. Ca să dau un exemplu, un chirurg răspunde de felul cum operează, strict de asta. Un medic de familie e responsabil de antibioticul prescris unuia care are puroi la măsea. Dar aceste exemple sunt cazuri medicale de tip singular, care se rezolvă prin acest tip de relație, medic-pacient.

Acest soi de relații sunt instituite însă social și există reguli și cutume care asigură probitatea și eficiența actului medical. Și da, în aceste cazuri, medicul răspunde de sănătatea pacientului, moral, profesional și pecuniar, de aia avem mal praxis, medici sancționați finaciar sau chiar trimiși la pușcărie. Dar acest soi de abordare se oprește aici, pentru că la nivel social, domnule europarlamentar, un caz medical singular este doar un caz și atât.

De sănătatea publică nu se ocupă un medic + alt medic care se pun de comun acord și înființează o cooperativă: de sănătatea publică se ocupă statul. Politicile de sănătate publică sunt apanajul și obligația statului, uite că este nevoie să înșirăm aici acest fel de truism ca să înțeleagă și domnul parlamentar ce și cum. Problemele de sănătate publică cum ar fi asigurarea de medicamente, spitalele, asigurarea resurselor financiare, instruirea medicilor, epidemiile și pandemiile sunt gestionate de stat prin toate instituțiile sale. Aici medicii nu au altă responsabilitate decât să pună în practică politicile de sănătate publică așa cum sunt ele definite în cadrul legislativ de către organismele de stat.

Din construcția statului face parte și parlamentul care este organul legiuitor, mama lor de truisme. Treaba parlamentului este să dea sau să aprobe legi și măsuri care țin de sănătatea publică și să controleze statul ca nu cumva acesta să o ia pe miriște. Domnul Terheș este europarlamentar deci treaba dumnealui, dacă nu i-a citit nimeni fișa postului, este să fie prezent acolo, să ia act de măsurile și legile emise de guvernele europene și la o necesitate să legifereze, că d-aia e plătit. Deci nu medicii pasează responsabilitatea politicienilor privind, de exemplu, vaccinarea sau certificatul verde, ci organisme și instituții ale statului trimit problemele la rezolvat în parlament atunci când ele depășesc nivelul lor de competență.

Din acest mic discurs rezultă pe cale de consecință că domnul europarlamentar sau nu știe sau nu vrea să știe cum funcționează statul de drept și lansează acuzații fără fundament împotriva medicilor pentru că se simte dumnealui inconfortabil și sfâșiat între obligativitatea exercitării meseriei pentru care primește bani de la stat și de la UE și convingerile sale antivacciniste. În mod normal dumnealui, dacă este antivaccinist, ar trebui să se ocupe de adunarea de dovezi care să-i legitimeze afirmațiile și să urce la tribuna Parlamentului European ca să-și susțină convingerile acolo, conform fișei postului. Iar dacă Parlamentul European a decis cu majoritate un lucru, să vegheze ca lucrul acesta să nu se transforme în abuz. Parlamentul European a decis și în privința vaccinării și în privința certificatului verde și domnul Terheș a pierdut lupta aceasta politică, punct. Lamentațiile, tonul agresiv, manifestațiile de stradă nu fac decât rău și sunt niște manifestări de prost gust.

Mai am o mică cârcoteală de făcut, ca urmare a ziselor din emisiunea cu pricina. Mi-a plăcut butada domnului Badea, care susținea că domnul vaccinat Ciuvică nu este obligat să aibă grijă de nevaccinata Șoșoacă, ci nevaccinata Șoșoacă trebuie să aibă grijă de Șoșoacă. Este vorba aici de răspunderea individuală, dar afirmația este parțial falsă. Fiecare cetățean este obligat prin lege să facă ce trebuie ca să își aducă contribuția la realizarea politicilor de sănătate publică ale statului. Deci domnul vaccinat Ciuvică poartă mască și nu se înghesuie la manifestații antivacciniste nu numai din convingere, ci și pentru că legea îl obligă să poarte mască și să păstreze distanțarea pentru a proteja nevaccinați precum domnul Terheș și doamna Budeanu. De ce și reciproca nu este valabilă, iar antivacciniștii nu-și asumă vina pentru că vorbele lor mincinoase, care au convins pe unii sau pe alții să nu se vaccineze, au dus la decesul unora dintre ei?

Păi, dacă domnul europarlamentar Chris Terheș nu înțelege cum funcționează un stat și cum se fac politicile de sănătate publică, de ce ar înțelege dileme morale mai adânci legate de răspunderea pentru viața celui de lângă dumnealui? Pe scurt, întrebarea se poate pune și așa: la urma urmelor, de ce s-a mai făcut preot? Parafrazând titlul spectacolului marelui bard Tudor Gheorghe, răspunsul este sec și umilitor moral: degeaba…


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇