Al patrulea caz de copii spălați pe cap cu substanțe folosite pentru păduchii animalelor s-a întâmplat marți seară. O fetiță este în comă, alta a fost resuscitată, ambele sunt în stare gravă. E doar o știre care va fi pusă în vraful despre prostia românilor, doar din poporul acesta au ieșit Vadim, AUR, Șoșoacă, Dragnea, nu?
Nu. Tendința de a pune pe umerii „poporului” atât responsabilitatea pentru clasa politică dominantă submediocră, în cele mai bune cazuri, cât și responsabilitatea pentru abrutizarea intelectuală și socială care fac ca o mamă să toarne pe capul copilului ei o soluție toxică, ucigașă face parte, cel mai adesea, din aceeași paradigmă a decuplării. Decuplare dintre autoritatea de stat și cetățeni.
Decuplare între presă și social, cel mai adesea redus la vox populi, adică la aderența presei la temele care fac vâlvă în societatea (la care presa se uită).
Decuplare între școală și educație reală, în sensul formării intelectuale și, iarăși, sociale.
De o parte, poporul inform, pentru că a te referi la națiune, la cetățeni prin termenul de popor presupune această lipsă de formă; de cealaltă parte, România superioară, cea care lucrează cu categorii sociale și eticheta pentru mamele și bunicile care încearcă să-i scape pe copii de păduchi, cu o soluție pentru animale, oi, cel mai adesea, este de prostie.
Or, proștilor nu te adresezi altfel decât prin limbaj gregar și nu le recunoști alt statut politic decât acela de elector, o dată la patru ani.
Decuplarea dintre cetățeni și stat se vede acut în acest caz al mamelor lăsate pe cont propriu, în comunități cel mai adesea închise din punct de vedere instituțional, captive unor televiziuni care lucrează cu conspiraționismul la scară largă și comunităților din social media generatoare de panică și emoții atavice.
Faptul de a nu avea niciun contract de reprezentare cu politicul, nicio prezență a autorității în viața ta crește exponențial aderența la teorii toxice, conspirații și fake news-uri.
Asta este, de altfel, definiția fricii sociale cu care lucrează generatorii de conspirații și manipulări și, cum urmează un an încărcat electoral, oamenii aceștia cărora li se neagă drepturile politice timp de patru ani redevin utili, cât să voteze. Cu alte cuvinte, redevin ținte.
Totuși, cum ajung mamele să-și ucidă copiii, crezând că îi scapă de păduchi? S-a făcut vreo anchetă? Este un fenomen de micro-isterie socială, care se adaugă altora și care transformă România în triburi decuplate de stat? Sau este doar completă alienare socială, o marginalizare cronică în care copiii mor, ca să scape de păduchi?
Faptul că e al patrulea caz la rând în care o asemenea dramă se întâmplă ar fi trebuit să ducă la o anchetă privind protecția copilului și accesul la substanțe toxice, laolaltă cu anchete sociale detaliate, care să arate punctele comune ale acestor cazuri.
Pentru că prostia pare a fi singura legătură a acestor oameni cu România educată care prosperă între pereții Cotrocenilor, de acolo de unde președintele Klaus Iohannis a dispărut de o vreme.
Cum se comportă statul cu copilul și cine votează pentru el
Salvați Copiii România a făcut o sinteză despre cum arată protecția copilului în România: neparticipare școlară ridicată, acces discriminatoriu la servicii echitabile de sănătate, precaritate a bunăstării emoționale, abuz sexual, decalaj semnificativ urban/rural:
· Procentul neparticipării școlare crește odată cu vârsta, atingând 13,25% în cazul copiilor de 14 ani, 17,26% în cazul celor de 15 ani și 19,01% în cazul celor de 16 ani;
· Anual, peste 7.000 de copii se nasc din mame minore. Deși neajunse încă la vârsta majoratului, aproape 1.200 dintre aceste mame sunt la a doua sau chiar a treia naștere.
· Peste jumătate de milion de copii (536.000) au avut recent cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate;
· 46% dintre copii declară că părinții lor recurg la pedeapsa corporală, un procent mult mai mare decât cel al părinților care admit că folosesc astfel de pedepse.
· Peste jumătate dintre copiii români (55,1%) își doresc să plece din țară și să se stabilească peste granițe;
· Conform OCDE, România este unul dintre statele în care diferența de performanță generată de statutul socio-economic al elevilor atinge cel mai înalt nivel.
· Dintre sesizările cu privire la fapte penale de abuz sexual cu victime minore, mai puțin de 20% sunt finalizate prin trimiterea în judecată a agresorilor.