În ziua de 8 iunie, 2021, Gareth Southgate a scris o scrisoare deschisă, adresată suporterilor echipei naționale de fotbal. Ea purta titlul articolului de față și a fost publicată în ziua în care Anglia își începea parcursul la Campionatul European de Fotbal, Euro 2020, care s-a desfășurat un an mai târziu din cauza pandemiei de Covid-19.
Scrisoarea a avut un mare impact, iar mesajul principal a fost acela că el, ca antrenor, dar și jucătorii sunt conștienți de impactul emoțional și psihic pe care îl au meciurile naționalei asupra milioanelor de suporteri.
În finala cu Italia, desfășurată pe Wembley, Anglia a pierdut la loviturile de departajare, Saka, Rashford și Sancho ratând.
În urma rezultatului, pe rețelele sociale s-a declanșat o adevărată furtună rasistă împotriva celor trei jucători de culoare, eveniment ce a șocat societatea britanică, milioane de fani sărind în ajutorul lor.
Fiecare meci, indiferent de adversar, are potențialul de a crea o amintire ce va ține întreaga viață pentru un suporter al Angliei.
Gareth Southgate, antrenor Anglia
În urma evenimentelor care au răscolit fotbalul din Marea Britanie în 2021, James Graham, un dramaturg de succes, a scris piesa „Dear England”, care s-a jucat la Teatrul Național din Londra și a avut un mare succes.
„Fără îndoială, ne aflăm într-o epocă diferită, în care fotbaliștii nu mai sunt la fel de accesibili pentru fani ca odinioară. Ei nu mai merg cu același autobuz acasă de la meciuri sau nu se mai întâlnesc în pub-uri pentru o halbă și o analiză după meci”, a scris antrenorul Angliei în mesajul adresat suporterilor.
„Dar, în ciuda tuturor schimbărilor din fotbalul modern, ceea ce nu poate fi pus la îndoială în legătură cu generația actuală de jucători englezi este mândria lor de a reprezenta această țară. Ideea că unii jucători nu știu ce înseamnă să joace pentru Anglia - sau că nu le pasă - este o poveste falsă”, a mai adăugat el.
O relație complicată
Piesa de teatru pe care am avut bucuria s-o urmăresc la Londra este o „autoflagelare” istorică a jucătorilor și spectatorilor, cele două părți fiind unite în disperarea și blestemul că Anglia, deși a inventat cel mai iubit joc de pe pământ, n-a câștigat decât un singur turneu final - Cupa Mondială din 1966, atunci când a învins Germania cu 4-2.
Pe parcursul piesei există o scenă prin care autorul demontează ego-ul jucătorilor selecționați în care un Southgate imaginar îi spune atacantului Harry Kane, că pe poziția sa, de-a lungul istoriei, au evoluat peste 1.000 de jucători în tricoul reprezentativei, iar pe fundal, rulează pe un ecran numele fotbaliștilor care au evoluat pe fiecare poziție a echipei naționale.
Călătoria pentru a câștiga o selecție în echipa Angliei este una incredibil de dificilă, indiferent de trecut sau circumstanțe. Doar aproximativ 1.200 de jucători au reprezentat Anglia la nivel de seniori în toate timpurile.
Gareth Southgate, antrenor Anglia
Piesa e una emoțională care descrie relația complicată dintre jucători, antrenori și public.
Vedetele unei echipe, care câștigă în urma măiestriei lor milioane de lire anual, trebuie organizate de un antrenor, astfel încât să obțină rezultate și să nu dezamăgească o întreagă țară. O misiune imposibil de atins dacă titlul pus în joc nu e câștigat.
Lungul șir de eșecuri și frustrarea publicului reprezintă o dezbatere națională, iar ratarea câștigării campionatului european l-a determinat pe antrenorul Gareth Southgate să producă o revoluție în ce privește strategia, comunicarea, relația dintre jucători și cea a legăturii cu publicul.
Cel mai lung drum
„Mulți jucători îți vor spune că cel mai lung drum dintr-un meci de fotbal este cel de la centrul terenului la punctul de la 11 metri atunci când victoria se decide la penalty-uri, după prelungiri”, a scris Geir Jordet, un psiholog sportiv, în cartea sa intitulată Pressure, în care abordează tensiunea și emoția legate de executarea loviturilor de la 11 metri.
„Dar nu este adevărat. Cel mai lung drum dintr-un meci de fotbal este întoarcerea în cercul de la centrul terenului după ce ai ratat o lovitură de la 11 metri într-o confruntare care se decide la penalty-uri”, a explicat Geir Jordet.
„Când Marcus Rashford a ratat lovitura decisivă în finala cu Italia din 2021 și a revenit lângă colegii săi s-a văzut clar că era devastat”, a mai scris psihologul în cartea sa.
De multe ori, un astfel de episod distruge o carieră, iar Marcus Rashford n-a mai revenit niciodată la forma avută înainte de acea ratare, el nefiind selecționat pentru Euro 2024.
Jucătorii noștri sunt modele de urmat. Și, dincolo de limitele terenului, trebuie să recunoaștem impactul pe care îl pot avea asupra societății. Trebuie să le oferim încrederea necesară pentru a-și apăra coechipierii și lucrurile care contează pentru ei ca oameni.
Gareth Southgate, antrenor Anglia
Un antrenor al echipei naționale, pe lângă obligația de a câștiga meciuri și trofee, o are și pe aceea de a-și proteja echipa, jucătorii, fiind obligat să-i ajute să treacă peste momentele dificile.
Revoluția de la 11 metri
După pierderea trofeului în fața Italiei, în urmă cu trei ani, Southgate a dezvoltat o întreagă procedură de pregătire, antrenare, comunicare și susținere a jucătorilor desemnați să execute lovituri de la 11 metri într-un meci în care se ajunge la acest criteriu de departajare, susține Geir Jordet într-o postare pe X-Twitter:
- Fiecărui jucător care bate penalty i s-a desemnat un altul care îl însoțește către careu și îl întâmpină după ce a executat lovitura.
- Fotbaliștii care stau în cercul de la centrul terenului nu se mai țin după cap, fiecare fiind autonom și îndemnat să facă gesturi proprii de susținere a celui care execută lovitura, observă psihologul Geri Jordet.
- Southgate a introdus o nouă regulă, aceea că, înainte de a se începe executarea loviturilor de departajare, discută doar cu cei 9 jucători desemnați să tragă de la 11 metri, portarul și asistenții. Toți ceilalți jucători din echipă fiind îndepărtați. E o modalitate de a crește concentrarea și intensitatea comunicării între cei care vor avea un rol decisiv, limitând cât mai mult factorii externi perturbatori, susține psihologul.
- Portarul și jucătorul care execută intră împreună în suprafața de pedeapsă, creând o presiune suplimentară asupra portarului advers, aflat singur în careul de 16 metri.
„Nu vă lăsați păcăliți de ideea că o lovitură de pedeapsă este doar o chestiune de îndemânare individuală. Este un eveniment emoțional și volatil în care sprijinul social structurat reduce stresul și poate face diferența”, susține Geri Jordet.