De ce nu se mai prea vaccinează românii?

victor.pitigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Luni dimineață, comunicatul oficial al CNCAV anunța că, în ultimele 24 de ore, au  fost vaccinate în România vreo 9.700 persoane, din care mai puțin de 2.000 persoane (20%) cu prima doză.

Cu nici trei luni în urmă, la 23 octombrie 2021, autoritățile anunțau 127.000 vaccinați în total, din care 92.000 (72%) vaccinați cu prima doză.  La data respectivă, presa comenta în felul următor motivul pentru care mult peste o sută de mii de români s-au repezit în acea zi, dornici să se vaccineze:

„Conștienți că de luni intră în vigoare noi restricții îndeosebi pentru cei neimunizați, oamenii au venit să se vaccineze”.

Deci, la acea zi, teama de restricții, aplicate celor neimunizați, a stimulat vaccinarea. Firește, te întrebi: nu mai există astăzi această teamă?  Și mi-aș răspunde: chiar dacă există, este mult mai mică. O restricție devine eficientă numai dacă este fermă. Dar ce fel de fermitate este asta când ba introducem certiificatul verde, ba nu-l introducem, ba impunem un nou tip de mască, ba aflăm din presă că 60% din aceste măști sunt contrafăcute?

Parcă observ mai multă fermitate în propaganda antivacciniștilor, care nu vor mască, nu vor distanțare și vor program non stop. Mult mai clar decât explicațile colonelului-doctor Gheorghiță, decât cele ale prof.dr. Alexandru Rafila, expunerile altora, combătute în termenii semidocți, dar de oarecare succes, ale Șoșoacei sau ale celor doi piloți așezați la manșa Opoziției:  Simion și Târziu

Mă întreb, cu ce este mai ispititor discursul liderilor anti-vaccin, decât explicațiile docte, dar complicate, ale experților?  De ce, în octombrie, românii ascultau fără crâcnire de îndemnul experților, iar acum, în ianuarie, par fascinați numai de semidocți?

Nu știu dacă ați observat, dar în octombrie, când campania de vaccinare era pe val, chiar și președntele țării punea umărul, parcă anume ca să nu creadă lumea că poate merge ceva bine, fără înaltul aport prezidențial.

Cu toată sinceritatea, simt și astăzi stilul alarmat cu care președintele Iohannis prezenta situația din țară, dar și  îndemnul însuflețit, postat atunci pe Facebook, ca un fel de apel către populație:

Spitalele sunt arhipline, medicii, personalul medical lucrează non-stop, locuri la terapie intensivă nu mai sunt disponibile. Vorbim despre o catastrofă, o situaţie disperată în care am primit deja sprijin de la opt state europene. Avem ajutor din toate părţile, dar nimeni nu poate să se vaccineze în locul nostru, asta trebuie să o facem noi! Nu există altă soluţie decât vaccinarea şi trebuie să fim serioşi şi să acceptăm acest lucru. Dragi români, mergeţi şi vă vaccinaţi, să nu ajungeţi la spital, să nu daţi boala mai departe, să terminăm odată cu această pandemie.”

Tebuie să fii teribil de nesimțitor, ca să stai indiferent, citind mesajul prezidențial. Tot atunci, în octombrie, președintele mai spunea:

"Sunt foarte îngrijorat. Am primit datele despre pandemie. Avem aproape 15.000 de cazuri pe zi, din păcate avem peste 330 de decese astăzi. Este o catastrofă".

Asta o spunea președintele în octombrie, când campania de vaccinare era pe val, dar simțea că prinde bine încă un impuls, pentru încă un efort în plus. Astăzi, când campania de vaccinare pare să se prăbușească și când toată nădejdea e în vaccinare, nu se prea aude vocea președintelui țării.

De fapt, nu președintele este organizatorul vaccinării, ci guvernul. Dar nici vocea acestuia nu se aude decât foarte puțin. În orice caz, premierul Ciucă nu pare să pună umărul personal în treaba cu vaccinul.

În schimb, vorbește mereu prezentul doctor Raed Arafat, totdeauna pe fază. Dar este departe de a te face să lași la o parte orice altceva, ca să te vaccinezi, ascultându-i îndemnul. Citez:

„… e o constatare în final şi vedem pe toată durata pandemiei că asta a fost la noi: dezbateri peste dezbateri, peste dezbateri alte dezbateri, toate despre vaccinare, despre măsuri, despre tot…”.

Tabloul este corect ilustrat, dar mă îndoiesc că, auzind îndemnul, românii s-au și repezit să-și ia geaca pe ei și să se ducă la vaccinare. Nu s-au repezit la geacă nici atunci când au auzit îndemnul specialistului celui mai avizat, ministrul Sănătății,  Alexandru Rafila:

 "… dacă administrăm doze din acelaşi vaccin la intervale tot mai scurte de timp şi cred că are dreptate (șeful EMA n. red.), pentru că nu se referea la doza a treia, de booster, ci de la o potenţială doză a patra. S-a discutat în unele state referitor la această doză, unii au recomandat-o exclusiv la persoanele cu deficienţe imunologice pentru că răspund mai greu la vaccinare, dar în mod evident că un vaccin care demonstrează în momentul de faţă că nu previne decât în mică măsură transmisibilitatea”.

Cine citește se întreabă: „dacă nu previne decât în mică măsură transmisibilitatea, atunci de ce să mă mai vaccinez? Firește, savantul Rafila poate face asemenea comunicări, ele sunt destinate informării, dar ministrul Sănătății Rafila nu. Rolul ministrului este să susțină campania de vaccinare, nu să arunce transmisibilitatea în derizoriu, parcă anume ca să-i servească pe antivacciniști.

Deduc din toate acestea că în ianuarie, interesul autorităților în susținerea campaniei de vaccinare este scăzut. În orice caz, mult mai scăzut decât era în octombrie și n-ar fi exclus ca aceasta să fie una din cauzele pentru care nici cetățeanul nu se grăbește să-și facă doza.  

Dar dacă interesul autorităților scade, ce putem aștepta de la public? Acesta nu înțelege mare lucru din discursurile pretențioase ale specialiștilor, dar a reținut faptul că varianta Omicron – care luna trecută era bau-baul Europei – a ajuns mai blândă decât alte valuri ale pandemiei.

Cel puțin, așa rezultă observând că, în ciuda numărului de îmbolnăviri, aflat în creștere, numărul deceselor este încă scăzut. Și atunci, omul se întreabă în sinea lui: la ce bun să mă vaccinez și să mă expun la cine șie ce efecte secundare?

De altfel, teama de efecte secundare constituie unul din motivele majore pentru care mulți români se feresc de vaccin. Iar vina este tot a specialiștilor și autorităților care nu prezintă explicit cât de mare este acest risc.

Citeam într-o publicație germană că riscul unei complicații majore după vaccin este mult mai scăzut decât riscul să-ți cadă o cărămidă în cap când mergi pe stradă, riscul să faci un accident când mergi cu mașina, să te calce un motociclist când ești pieton, să te îneci când bei suc (sunt inventariate 4.500 asemenea cazuri pe an), să te împiedici mergând pe stradă sau chiar să te muște un câine turbat, când te piimbi.

Nmeni nu se abține de la toate aceste activități cotidiene și totuși ne sperie riscurile mult mai scăzute ale vaccinului – comentează ziarul german.

Presa relatează că, numai în anul trecut, au fost postate pe paginile Facebook 76.000 de mesaje cu referire la „vaccin”, toate cu alte intenții decât aceea a bunei informări. 15 milioane de replici dovedeau că mesajul era înțeles de cei cărora le fusese adresat. Experiența arată că, pe valul unor asemenea mesaje populiste, se ridică noi cariere strălucitoare, noi curente și chiar noi partide.

Uriașa propagandă antivaccinistă n-ar fi avut efect dacă cealaltă propagandă, pusă în slujba științelor și a cercetării, ar acționa convingător, eficient, percutant,

Asta am crezut că urmăresc câțiva cercetători notorii, toți cu diploma și onoruri, care s-au lansat entuziaști în politică, au candidat în 2020, au fost aleși și s-au așezat confortabil în fotoliile de parlamentar.

Atât de confortabil, încât parcă au uitat pentru ce au ajuns acolo.