Relația dintre România și Ucraina a căpătat noi valențe în contextul invaziei Rusiei, România oferind țării vecine sprijin umanitar, militar și diplomatic semnificativ.
În timp ce Ucraina încearcă să-și consolideze poziția pe plan internațional și să recâștige teritoriile ocupate, președintele Zelenski rămâne un lider important, deși popularitatea sa a fost afectată de prelungirea războiului.
Sprijinul oferit de România, perceput inițial în Ucraina ca o surpriză, subliniază rolul strategic în regiune și evidențiază oportunități pentru o colaborare mai strânsă între cele două țări.
Idei principale:
- Ucraina și România, două țări vecine, cu puține legături: Ucraina nu acordă suficientă atenție României, iar România este adesea necunoscută pentru publicul ucrainean. Ambele țări ar fi câștigate în urma unei colaborări mai strânse în domenii precum educația, cultura, economia și securitatea regională.
- Sprijinul României pentru Ucraina: România a oferit un sprijin considerabil Ucrainei în contextul războiului, inclusiv ajutor umanitar, militar și diplomatic. Acesta a schimbat percepția ucrainenilor, consolidând relația bilaterală și transformând România într-un partener strategic.
- Impactul politicii internaționale asupra Ucrainei: Eventuala reducere a sprijinului american, sub administrația lui Trump, ar putea afecta semnificativ Ucraina. În acest context, Kievul explorează parteneriate mai strânse cu țările europene și dezvoltă industria de apărare.
- Perspective pentru pace și reconstrucție: Ucraina își propune să-și consolideze poziția militară și să mențină susținerea internațională pentru a negocia în condiții favorabile, în cazul unor negocieri de încetare a focului cu Rusia. Planurile pentru reconstrucție post-război și integrarea europeană sunt prioritare pentru viitor.
Ești o jurnalistă ucraineană specializată în politica internațională și, în prezent, te afli în România. Spune-ne câteva lucruri despre tine și despre activitatea ta aici.
Bună ziua! În primul rând, mulțumesc pentru invitație. Sunt jurnalistă din Ucraina și, de asemenea, doctorandă. În România, pregătesc o teză de doctorat pe tema narațiunilor strategice ale Federației Ruse în politica externă. Pe lângă asta, colaborez cu presa ucraineană pentru care pregătesc articole despre subiecte de interes din România și din regiune.
Am o experiență îndelungată în monitorizarea alegerilor din România și Republica Moldova. Fiind una dintre puținele jurnaliste ucrainene care vorbesc limba română, mă specializez în relatarea evenimentelor politice din țările vecine, precum Moldova, România, Polonia și statele baltice. Am absolvit un master la SNSPA în limba engleză, dar am continuat să învăț limba română și colaborez îndeaproape cu colegi români, pentru a contribui cât mai bine la înțelegerea contextului regional.
Cât timp ți-a luat să înveți limba română?
Am învățat româna intensiv într-un an pregătitor, în 2018. După aceea, chiar dacă masterul meu era în limba engleză, am continuat să iau lecții de română și să particip la cursuri de învățare a limbii, atunci când aveam timp. De asemenea, am urmat un program național în Republica Moldova dedicat celor care vor să învețe limba română. Este un proces continuu, care necesită multă muncă, dar pe care îl consider esențial pentru activitatea mea.
Cred că fiecare limbă pe care o înveți îți oferă noi oportunități. În cazul meu, româna mi-a deschis uși spre o regiune foarte interesantă, dar puțin înțeleasă în Ucraina. De aceea, consider important să continui să-mi îmbunătățesc cunoștințele și să comunic cât mai bine cu publicul român.
Cum se vede România de la Kiev, mai ales acum, în această perioadă electorală intensă de la noi din țară?
Din păcate, despre România nu se discută foarte mult în Ucraina. E un aspect care mă întristează, pentru că România are un potențial enorm în regiune. Cred că prezența României ar trebui percepută mai clar, atât prin mijloacele diplomației publice, cât și prin alte tipuri de colaborări. Din partea Ucrainei, interesul pentru România este, de asemenea, limitat, în special din cauza barierei lingvistice și a lipsei unei strategii clare de cooperare.
România a oferit ajutor umanitar în primele zile ale războiului, iar apoi a continuat cu sprijin militar și diplomatic. Aceste acțiuni au schimbat percepția despre România, mai ales că, anterior, Polonia era văzută drept principalul nostru susținător regional.
Marianna Prysiazhniuk, jurnalistă Ucraina
Noi, ca națiune, ne concentrăm mai mult pe Polonia, iar Republica Moldova este privită mai degrabă prin prisma relațiilor istorice și culturale.
România rămâne, în multe cazuri, o necunoscută pentru publicul larg din Ucraina, ceea ce este păcat. Cred că acest lucru se poate schimba printr-o colaborare mai intensă la nivel educațional, cultural și diplomatic. Sunt multe oportunități în domeniile securității, economiei sau reconstrucției post-război. Cred că este vital să dezvoltăm o strategie detaliată de parteneriat regional care să includă România, Moldova și Ucraina.
Înainte de conflictul militar, percepția despre Ucraina în România era destul de limitată, de asemenea. Cum a fost văzut sprijinul românesc după invazia Rusiei atât cel economic, cât și cel militar?
Sprijinul a fost o surpriză plăcută pentru mulți ucraineni. România a oferit ajutor umanitar în primele zile ale războiului, iar apoi a continuat cu sprijin militar și diplomatic. Aceste acțiuni au schimbat percepția despre România, mai ales că, anterior, Polonia era văzută drept principalul nostru susținător regional.
Am fost impresionați de rapiditatea cu care România a oferit adăpost pentru refugiații ucraineni, de exemplu. Am citit povești emoționante despre oameni obișnuiți care și-au deschis casele și despre autorități care au acționat prompt pentru a rezolva problemele create de afluxul de refugiați. Această empatie a contat enorm. Mai târziu, sprijinul militar a fost, de asemenea, semnificativ, chiar dacă în Ucraina, din păcate, uneori aceste acțiuni nu sunt comunicate suficient de bine.
Prioritatea noastră este să ajungem la masa negocierilor având o poziție cât mai avantajoasă. Momentan, eforturile se concentrează pe recâștigarea teritoriilor ocupate de Rusia și pe obținerea unui sprijin militar constant din partea partenerilor noștri internaționali
Marianna Prysiazhniuk, jurnalistă Ucraina
Un alt aspect important este sprijinul diplomatic. România a jucat un rol crucial în promovarea intereselor Ucrainei în Uniunea Europeană și în NATO. În acest fel, ne-am dat seama că România nu este doar un vecin, ci și un partener strategic pe care ne putem baza.
Donald Trump a câștigat alegerile din Statele Unite și a declarat că dorește să reducă ajutorul militar pentru Ucraina. Cum văd autoritățile din Ucraina schimbarea de atitudine din SUA?
În Ucraina, am fost pregătiți pentru o posibilă victorie a lui Trump. Administrația de la Kiev a încercat să construiască relații bipartizane atât cu democrații, cât și cu republicanii. Este adevărat că există îngrijorări privind reducerea sprijinului militar, dar nu trebuie să uităm că, în timpul mandatului său anterior, administrația Trump a oferit Ucrainei, de asemenea, un sprijin militar important, inclusiv sisteme de armament precum rachetele anti-tanc Javelin.
Totuși, provocările sunt mari. O eventuală retragere a sprijinului american ar putea afecta moralul și capacitatea noastră de a continua ofensiva împotriva Rusiei.
Cred că este crucial să dezvoltăm soluții alternative, cum ar fi parteneriatele mai strânse cu țările europene și extinderea industriei de apărare în Ucraina. De exemplu, Danemarca a început să investească în producția de arme de la noi din țară, ceea ce ne oferă o oarecare independență.
Europa are potențialul de a înlocui SUA în ce privește sprijinul militar, dar îi lipsește coeziunea necesară pentru a prelua complet acest rol. Unele țări, precum Austria, Ungaria, Slovacia mențin legături economice și politice cu Rusia, ceea ce afectează solidaritatea Uniunii Europene.
Marianna Prysiazhniuk, jurnalistă Ucraina
Pe de altă parte, nu cred că întreaga politică americană față de Ucraina va fi dictată doar de președinte. Sprijinul pentru Ucraina vine și din partea Congresului, iar Partidul Republican are membri care susțin în continuare necesitatea de a ajuta Ucraina pentru a contracara influența rusă.
Crezi că o încetare a focului este posibilă în viitorul apropiat? Ce poziție are Ucraina în acest sens?
Ucraina înțelege că orice război se termină prin negocieri. Prioritatea noastră este să ajungem la masa negocierilor având o poziție cât mai avantajoasă.
Momentan, eforturile se concentrează pe recâștigarea teritoriilor ocupate de Rusia și pe obținerea unui sprijin militar constant din partea partenerilor noștri internaționali.
Cu toate acestea, Rusia nu dă semne că ar fi dispusă să negocieze în termeni rezonabili. Este evident că Moscova continuă să privească Ucraina ca pe o zonă de influență și nu respectă principiile dreptului internațional. De aceea, o încetare a focului în condiții favorabile Ucrainei pare improbabilă în acest moment.
Este important ca Ucraina să continue să-și consolideze poziția militară și diplomatică, dar și să mențină susținerea comunității internaționale.
Dacă Europa ar trebui să compenseze o eventuală retragere a sprijinului american, crezi că este pregătită să o facă?
Europa are potențialul, dar îi lipsește coeziunea necesară pentru a prelua complet acest rol.
Sancțiunile împotriva Rusiei au fost un pas important, dar există încă lacune semnificative. Unele țări, precum Austria, Ungaria, Slovacia, mențin legături economice și politice cu Rusia, ceea ce afectează solidaritatea Uniunii Europene.
Pe de altă parte, vedem semne pozitive. Germania a început să adopte o poziție mai fermă, iar Polonia și statele baltice sunt printre cei mai mari susținători ai Ucrainei. Cu toate acestea, Europa trebuie să-și dezvolte capacitățile de apărare și să creeze mecanisme mai eficiente pentru sprijinirea Ucrainei, nu doar militar, ci și economic. Este nevoie de o abordare strategică care să includă sprijin financiar pentru reconstrucția post-război și investiții în infrastructură.
Cum mai este perceput președintele Zelenski în Ucraina? Mai are susținere politică?
Popularitatea lui Zelenski a scăzut în mod natural, pe fondul prelungirii războiului și al dificultăților economice.
Oamenii sunt obosiți, iar criticile la adresa guvernării lui sunt din ce în ce mai vocale. Totuși, Zelenski rămâne o figură centrală și simbolică, fiind văzut ca liderul care a ținut Ucraina unită în fața agresiunii ruse.
Există critici legate de lipsa transparenței în luarea deciziilor și de faptul că puterea e în mâinile unui cerc restrâns de persoane din administrația sa.
Noi alegeri parlamentare și prezidențiale sunt improbabile, dacă războiul continuă, iar acest lucru alimentează nemulțumirile. Cu toate acestea, mulți ucraineni înțeleg că, în timp de război, schimbarea conducerii politice ar putea crea o instabilitate suplimentară.
Ce ar trebui să facă Ucraina pentru a-și consolida poziția în negocierile de pace?
În primul rând, Ucraina trebuie să-și consolideze armata și să recâștige cât mai mult teritoriu posibil înainte de a intra în negocieri.
În al doilea rând, este vital să menținem susținerea internațională, atât din partea Statelor Unite, cât și a Europei. În al treilea rând, trebuie să dezvoltăm o strategie clară pentru reconstrucție și integrare europeană.
Aceste aspecte nu doar că ne vor ajuta să devenim mai puternici, dar vor demonstra partenerilor noștri că Ucraina este hotărâtă să devină o parte integrantă a Europei democratice.