Numai cei mai naivi dintre naivi își puteau imagina că după anul multielectoral 2024 și atingerea unui deficit bugetar de 9% nu aveau să urmeze corecții importante, în pofida minciunilor electorale.
Nu trebuie să te pricepi la macroeconomie, este suficient să aplici regulile micro.
O familie care trăiește peste posibilități și se împrumută continuu, inclusiv pentru a plăti datoriile scadente, la un moment dat nu mai are de unde să se împrumute, pentru că nimeni nu mai riscă să îi dea bani sau o face cu dobânzi astronomice ceea ce, în scurt timp, duce la faliment. Singura soluție este restrângerea cheltuielilor și creșterea veniturilor.
Primul tunet al furtunii
Așadar întrebarea nu e dacă ele urmau, ci în ce formă urmau să fie puse în practică. Deocamdată a venit OUG “trenuleț” ca un mix încă moderat pentru că, în mod ironic și nefericit, campania care a contribuit decisiv la această situație nu s-a încheiat.
Probabil că abia după prezidențiale vom ajunge la adevărată soluție de corecție, adică adevăratele tăieri și adevăratele creșteri de taxe. Acesta, mă tem, a fost doar primul tunet al furtunii.
Deocamdată corecțiile au fost făcute cu mare grijă electorală. Tăieri nominale nu au fost operate decât la categoriile care, oricum, nu prea intră în targetul electoral al coaliției, de exemplu studenții.
În general, observăm că au fost eliminate creșterile - de pensii, de alocații, de salarii. Ceea ce psihologic înseamnă că oamenii nu vor vedea mai puțini bani pe fluturaș. Vor putea cumpăra tot mai puțin cu ei, dar una este să fii aruncat direct în oala fierbinte a tăierii, ca în 2010, și alta să fierbi ca broasca încetișor prin inflație.
Voucherele de vacanță nu au dispărut cu totul, dar au fost înjumătățite. Iar concedieri nu vor fi făcute, pentru că bugetarii sunt o zonă electorală cheie pentru actuala coaliție.
Cel mai probabil vor veni și concedierile după prezidențiale, ceea ce reprezintă o veste bună doar dacă într-adevăr vor fi rase posturile inutile ocupate de clientela politică și care sunt și cel mai bine plătite. Și dacă vor dispărea cu totul o grămadă de instituții bugetofage și inutile. Două ministere și câteva posturi de secretar de stat sunt nimic. Altfel vom asista la o agravare, de fapt, a situației, pentru că se va accentua incompetența deja adesea letală a instituțiilor.
Deocamdată majorările de taxe sunt perverse, nu frontale, cum sunt creșterea impozitului pe dividende și scăderea plafonului pentru microîntreprinderi. Iar eliminarea totală a facilitaților pentru construcții, IT și agricultură poate părea chiar etică, nu-i așa?
Cea mai rea, de la distanță, este revenirea taxei pe stâlp. Adică un impozit de 1,5% pe construcții care nu poartă impozit pe clădiri. A fost introdusa de guvernul Ponta în 2013 și apoi eliminată în 2015 după ce a provocat efecte foarte rele.
Cine va fi afectat?
“Companiile din energie, pentru toată infrastructura energetică.
Companiile din agricultură, pentru toate amenajările funciare (instalații de irigare, drumuri de exploatare, platforme, garduri, inclusiv pentru sere, solarii).
Companiile de logistică, pentru platforme, garduri, drumuri de interior. Toate companiile de producție, pentru platforme de acces, garduri”, explică avocatul Gabriel Biriș.
De fapt, taxa aceasta se va duce în prețuri, unde se va duce și eliminarea facilităților pentru agricultură și construcții. Era morală eliminarea lor? Poate. Dar cum introducerea lor a avut o logică economică, și eliminarea ar fi trebuit să o aibă, împreună cu un studiu de impact. Mai stimulăm producția de mâncare românească?
Dar dincolo de explicații economice, aceste schimbări fiscale au două mari probleme de fond care le fac inacceptabile indiferent de eventualele lor posibile justificări economice.
Sfidare si lipsa direcției
1.Este inadmisibil ca asemenea măsuri să fie luate literalmente de pe o zi pe alta. Pentru cei care vor fi impactați direct, ele aruncă în aer orice proiect personal sau de firmă.
Predictibilitatea este nu doar un principiu constituțional, este și o formă de respect pentru plătitorul de taxe și impozite. Iar când contribuabilul este sfidat cu atâta nerușinare, efectele depășesc cu mult zona direct afectată.
De altfel, predictibilitatea, la fel ca reforma statului, a fost principiu în actul fondator al coaliției, bun acum numai în lipsă de hârtie igienică.
Este de-a dreptul nerușinat să discuți sâmbătă cu reprezentanții mediului de afaceri fără să sufli o vorbă despre majorarea și înmulțirea taxelor, pentru ca duminică să afle din presă despre ele.
Când așa ceva se întâmplă, toți contribuabilii se simt în pericol, toți se tem că așa ceva li se poate întâmpla și lor, ba chiar este extrem de probabil să li se întâmple după prezidențiale și toți se baricadează. De aceea în general încasările în loc să crească ajung să scadă.
2.În afara considerentelor electorale, absolut evidente, măsurile fiscale nu vădesc decât disperare contabilă. Nimeni nu a decelat acolo vreo viziune, vreo direcție. Ce sacrifici, ce stimulezi, care sunt zonele pe care le consideri strategice. Poate există totuși, dar dacă este așa, ele trebuie explicate detaliat și cu răbdare.
Și pentru că este așa, probabil că nici logica electorală nu va funcționa. Furia, frustrarea și spaima din societate se vor revărsa din nou la vot. Este foarte probabil ca, pe aceeași argumentație ca în cazul Șoșoacă, Călin Georgescu să nu mai candideze. Dar cineva tot va candida din zona extremistă și dacă nivelul de furie e mare, și un cimpanzeu o poate capta.
OUG trenuleț este prima dovadă că partidele din coaliție nu au înțeles o lecție esențială. Cei mai mulți dintre oameni nu vor minuni și baghete magice. Vor puțin bun simț, respect, comunicare corectă, predictibilitate și o direcție precisă.
Dacă ele lipsesc, nici măcar Brătianu înviat nu câștiga alegerile, ca să-l parafrazez pe candidatul coaliției, care începe atât de prost competiția cu extremismul.