Altădată un membru puternic și credibil al UE, o poveste de succes a societății care a rezistat modelului iliberal și tentativelor de abuz de putere, România este folosită astăzi ca factor de destabilizare a UE.
În ultimele zile, România a devenit unul dintre elementele principale ale propagandei rusești de compromitere și destabilizare a Uniunii Europene, un semnal de putere pe care Moscova ar vrea să-l transmită și lui Donald Trump, înainte ca acesta să-și preia noul mandat la Casa Albă.
Are România o importanță aparte pentru Rusia sau, din contra, pare un pion ușor manevrabil de o Rusie care vrea să se repoziționeze ca pol de putere simetric cu SUA?
Candidatul, încă, la președinție Călin Georgescu a primit brusc o infuzie de forță și a fost trimis într-un fel de turneu internațional, a cărui miză, dacă analizăm mesajele pe care le transmite, nu este una autohtonă decât secundar.
Georgescu vorbește în interesul Moscovei, iar lipsa de profesionalism, dezinteresul, calculele de putere mică pe care și le fac autoritățile de la București permit ca România să fie reprezentată de un personaj grotesc, de sorginte extremistă, și folosită în strategia Kremlinului de a compromite unitatea Uniunii Europene.
Altădată un membru puternic și credibil al UE, o poveste de succes a societății care a rezistat modelului iliberal și tentativelor de abuz de putere, România este folosită astăzi ca factor de destabilizare a UE.
Există un element de intersecție care indică felul în care Călin Georgescu, despre a cărui creație cu material autohton, târziu ceaușist, nu există prea multe dubii, a devenit un personaj util în mod deosebit Moscovei, aflată într-o campanie de o agresivitate crescută în ultimele zile: interviul dat de Nikolai Patrușev în Rusia și în care așază România în rândul aliaților anti-UE și anti-democrația liberală occidentală.
Acest lucru nu mai este doar un simplu element de propagandă și, văzut în context, arată că avem de-a face cu o strategie coerentă a Moscovei, etapizată, care a trecut de la declarațiile belicoase ale lui Dughin, care puteau rămâne doar în registrul de provocare, la o poziționare geopolitică gravă, rezumată de unul dintre aliații de cursă lungă ai lui Putin.
Or, Patrușev nu ar fi avut muniție pentru a întări cu România polul anti-democratic, iliberal, pro-rus, fără manipularea atât de ușoară a situației post-alegeri prezidențiale la București.
Liderii UE, spune Nikolai Patrușev, „de mult timp nu mai au dreptul să vorbească în numele multor state membre, cum ar fi Ungaria, Slovacia, Austria, România și alte câteva țări europene interesate de stabilitatea în Europa și de o politică bine fundamentată în privința Rusiei.”
Încă de la începutul agresiunii pe scară largă a Rusiei în Ucraina, analiștii au remarcat obiectivul Rusiei de a modifica ordinea mondială și de a înlocui modelul dominant de democrație liberală cu unul autocrat, iliberal, de democrație compromisă.
În acest fel, invazia nu se limitează la Ucraina, o țară care plătește un preț imens, ci avansează chiar pe terenul UE.
De altfel, asta transmite Putin prin Patrușev când enumeră state europene care nu mai pot fi reprezentate de UE:
- Austria, unde extrema dreaptă a câștigat alegerile și unde Rusia speculează breșe majore,
- Ungaria, unde Viktor Orban a stilizat modelul iliberal, încât a devenit imposibil, cum apreciază istoricul Stefano Bottoni, să mai renunțe la putere printr-un proces pașnic de tranziție,
- Slovacia, unde Robert Fico avansează și el modelul de putere iliberală,
- Germania, vulnerabilizată de victoriile de etapă ale extremei drepte AfD
Şi, iată, România e adjudecată de Rusia.
Cu toate că Moscova nu a reușit să instaleze la București un regim marionetă și nici să-și fidelizeze un regim politic de felul celui de la Budapesta, faptul că autoritățile nu au o strategie de contracarare a campaniei Moscovei de adjudecare a României creează percepția, în interiorul Rusiei și la Bruxelles și Washington, că țara noastră a cedat sau e pe punctul de a ceda.
Din acest punct de vedere, reușita lui Călin Georgescu, ale cărui mediocritate, micime și grotesc par inventate în laborator, este imensă și de aici investiția de imagine care i se face, potențându-l în acest turneu internațional, în care să transmită mesajele Kremlinului: Occidentul e gata de război, România va fi sacrificată, Rusia a puternică, modelul de democrație liberală este slab, failibil și nu poate asigura securitate și bunăstare cetățenilor europeni.
Problema reală nu este însă Călin Georgescu, ci autoritățile de la București care par înfrânte și gata să se lase îndesate în buzunarul Moscovei, pentru ca România să devină muniție anti-Uniunea Europeană.