- Din documentele întâlnirii de la Malta, reiese că diplomația americană n-a vrut să pună presiune pe Gorbaciov.
- “Cine a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush!” era una dintre lozincile frecvent strigate de mulțimea prezentă la miting.
- Strategia lui Ion Iliescu a fost să învinovățească partidele istorice, acuzându-le că evită dialogul și pun în pericol noua ordine de stat.
- Corneliu Coposu a scos în evidență abuzul de putere al liderului FSN și al celor din jurul său, care preluaseră controlul statului, printr-o intervenție în care arăta că încalcă legea.
- Singura mare problemă a lui Ion Iliescu și a guvernului său, condus de Petre Roman, o reprezenta posibilitatea unor manifestații de mare amploare.
Planul lui Gorbaciov, agreat cu George Bush, în întâlnirea de la Malta, 2-3 decembrie 1989, a fost de realizare a unor anumite destinderi și reforme în “lagărul socialist”, să fie o trecere treptată spre economia de piață, dar URSS să-și păstreze influența asupra Europei de Est și să găsească noi formule de colaborare.
“Vă asigur că drumul nostru, cel pe care îl numim noua gândire, nu este doar o tendință de modă sau o încercare de a atrage atenția. Este rezultatul unei profunde analize a situației din țara noastră, din Europa și din întreaga lumea. Trebuie să spun, odată ce noi am acceptat această nouă gândire, am respirat ușurați. Au urmat propuneri concrete și gânduri despre cum să construim noi relații și să trăim împreună într-un mod nou”, a spus Mihail Gorbaciov, liderul URSS, la întâlnirea de la Vatican cu Papa Ioan Paul al II-lea, din data de 21 noiembrie 1989, care a avut loc cu zece zile înainte de cea din Malta.
În declarație e prezentată viziunea liderului sovietic despre viitor. Dar evenimentele s-au precipitat în toată Europa de Est.
Din documentele întâlnirii de la Malta, reiese că diplomația americană n-a vrut să pună presiune pe Gorbaciov. Aveau informații că situația economică e una disperată, atât în URSS cât și în celelalte țări din estul Europei.
Teama de o explozie socială la scară largă era foarte mare, iar colapsul sistemului socialist a creat o situație fără ieșire pentru Moscova.
Toate schimbările din 1989 au fost provocate de incapacitatea economiilor centralizate de a mai asigura supraviețuirea oamenilor.
Strategia lui Gorbaciov, agreată tacit de SUA, a fost să accepte și chiar să provoace schimbarea regimurilor comuniste cu unele mai liberale - socialist liberale, astfel încât să apară o cale de salvare.
Gorbaciov nu voia prăbușirea URSS și nici ca Moscova să-și piardă influența globală, dar nu mai avea resurse să susțină un sistem falimentar, fiind nevoit să facă pași înapoi.
Ion Iliescu a fost unul dintre rezultatele acestei soluții de compromis.
Cine a stat cinci ani la ruși
Cei peste 100.000 de oameni care au participat la mitingul din data de 28 ianuarie 1990 au fost învinși, în final.
M-a durut înfrângerea, dar a fost mai mult decât atât. Am realizat că am pierdut o oportunitate importantă în ce privește instaurarea democrației. Trebuia să mai aștept. Trebuia să supraviețuiesc. Singura veste bună, nu eram singur.
Mai târziu am realizat că atunci, în 28 ianuarie, la acel miting, care a marcat întoarcerea partidelor istorice pe scena politică, s-a coagulat și o opoziție civică, formată din oameni care nu sunt neapărat interesați de politică, dar care sunt extrem de atenți să nu se instaureze o nouă dictatură.
30 de ani mai târziu, acel vector social, format atunci, există încă și reacționează. S-a răspândit în întreaga societate și a creat anticorpi care au protejat România până acum de o conducere extremist-populistă, ferind-o să cadă în brațele unui regim autoritar.
“Cine a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush!” era una dintre lozincile frecvent strigate de mulțimea prezentă la miting, în acea zi de duminică.
Cu o rimă perfectă atât din punct de vedere tehnic cât și a descrierii realității de la acea vreme, expresia poate fi greu de înțeles pentru o persoană născută în acest mileniu.
Cel care a stat cinci ani la ruși era Ion Iliescu, noul șef al statului, numit de un consiliu provizoriu.
Iliescu a studiat la Institutul Energetic Molotov, în perioada 1950-1954, fiind trimis de Partidul Muncitoresc Român, al cărui membru era.
Cel care avea o gândire total diferită, în sens pozitiv, de cea a noului lider român era președintele SUA de la acea vreme, George Bush (1988-1992).
Corneliu Coposu, atacat verbal de Ion Iliescu
În cea mai mare parte a zilei, protestul a fost unul pașnic, dar tensiunea a crescut pe parcursul orelor, mai ales după ce o delegație a partidelor istorice, formată din Corneliu Coposu, președinte PNȚCD, Sergiu Cunescu, președintele Partidului Social Democrat, Călin Popescu Tăriceanu, PNL, și alți lideri ai acestor formațiuni au intrat la negocieri cu Ion Iliescu și Petre Roman.
În Piața Victoriei, zeci de mii de oameni așteptau ca Iliescu să cedeze și, cel puțin, să accepte ca FSN să nu ocupe jumătate din locurile din noul Consiliu Provizoriu de Uniune Națională, un “parlament” cu mandat redus ce urma să organizeze alegerile din 20 mai.
“Nimeni nu vă dă dumneavoastră dreptul să vă erijați în exponenți ai tuturor partidelor şi ai opiniei publice. Expuneți unele păreri, faceți unele propuneri, care trebuie să formeze o platformă, obiect al unor negocieri. Noi v-am arătat deschidere totală în legătură cu toate problemele şi suntem pregătiți să intrăm în discuție, pe orice chestiune. Nu respingem ca idee, ca propunere. Dar asta trebuie să fie obiectul unui dialog, nu al unor presiuni, cum aţi încercat dumneavoastră astăzi – cu demonstrații de stradă, să ne impuneți o soluție prestabilită”, a spus Ion Iliescu la întâlnirea cu liderii partidelor istorice din acea zi.
Trebuie remarcată iritarea noului șef al statului, un început de afirmare a autorității, dar și o oarecare teamă față de presiunea protestatarilor.
Să mergem împreună la televiziune
Iliescu conducea România de peste o lună, iar această atitudine sugerează că preluase deja controlul politic al instituțiilor, dar era atent să nu apară o revoltă generală care să pună în pericol noua structură de putere.
“Asta mi se pare neloial şi nu e în spiritul dialogului pe care l-am purtat ieri. Noi, ieri seară, am luat cuvântul la televiziune şi am relatat – cred obiectiv – spiritul dialogului şi cum anume am convenit să continuăm dialogul, negocierile ş.a.m.d. Convenisem fie să mergem împreună la Televiziune, pentru a arăta opiniei publice că am discutat şi am ajuns la unele concluzii comune, fie – întrucât a fost o obiecție în legătură cu treaba aceasta – să apărem separat. Noi am mers separat. Am așteptat să veniți şi dumneavoastră. Am înțeles că aseară era târziu ca să mai ajungeți la televiziune. Am zis că nu-i târziu nici astăzi să o faceți. Am înțeles şi de la domnul (Radu) Câmpeanu (n.a. președintele PNL de la acea vreme), şi de la domnul Coposu, că au fost de acord cu cele ce am spus. Mi se părea firesc ca şi cealaltă parte, reprezentanții celor trei partide, să facă același lucru. Este important pentru opinia publică, aţi văzut. N-am înțeles de ce v-aţi eschivat de la acest lucru”, și-a continuat intervenția Ion Iliescu.
O propunere democratică, șocantă pentru Iliescu
În realitate, strategia președintelui CFSN a fost să învinovățească partidele istorice, să le arate cu degetul în fața opiniei publice, acuzându-le că evită dialogul și pun în pericol noua ordine de stat.
A folosit singurul post de televiziune pentru a transmite un mesaj puternic prin care arăta deschidere pentru negociere, dar în realitate, acesta era de formă.
“Vă rog să interpretați ceea ce spun exact aşa cum spun. Prin declarația dumneavoastră, cum că vreți să intrați în alegeri – nu avem nimic împotrivă – dumneavoastră ați destabilizat echilibrul politic care ne guverna până acum”, a spus Corneliu Coposu, președintele PNȚCD, conform stenogramei citate.
“Un grup, fie că se numește Front, fie altfel, care girează puterea politică până la alegeri, nu poate, deținând în același timp puterea judecătorească, puterea executivă, puterea legiuitoare, să vină şi în concurență la alegeri, în chip de partid politic, care încă nu a fost constituit. Şi v-am oferit o soluție. Soluția este: intrați în alegeri – foarte bine, ne bucurăm să vă avem adversari politici, însă conducerea puterii politice, în intervalul alegerilor, nu mai poate rămâne în mâna acestui Front. Ci trebuie să fie preluată de un organism a cărui componență cred că trebuie să fie… din toate formațiunile politice, toate personalitățile care s-au evidențiat atât în triumful Revoluției, cât şi în intervalul ultimului timp. Nu văd de ce v-a șocat această propunere pe care o consider foarte naturală şi care are şi acoperire juridică”, a mai spus Corneliu Coposu, în cadrul acelei negocieri.
Argumentele folosite de președintele PNȚCD scot în evidență abuzul de putere al lui Ion Iliescu și al celor din jurul său care preluaseră controlul statului.
România nu se îndepărtase prea mult de regimul comunist
Singura problemă a noului lider și a guvernului său, condus de Petre Roman, o reprezenta posibilitatea unor manifestații de mare amploare.
După prăbușirea regimului comunist, Ministerul de Interne intrase în colaps. Fuseseră atacate secții de miliție, iar angajații acestei instituții făcuseră atâta “poliție politică”, încât oamenii îi contestau și nu aveau încredere în ei.
De asemenea, Departamentul Securității Statului, subordonat formal Ministerului de Interne, dar în realitate, un stat în stat, era divizat, unii dintre angajați aveau la activ misiuni de apărare a familiei Ceaușescu, alții se confruntau cu armata, condusă de generalul Nicolae Militaru, un agent GRU, deconspirat de Securitate și care acum se răfuia cu dușmanii personali din postura de Ministru al Apărării.
Iliescu era conștient că nu avea la dispoziție un sistem funcțional de păstrare a ordinii publice și de control al revoltelor.
Dar asta urma să se schimbe în curând cu efecte dezastruoase pentru România, pe termen lung.
“…în urma acestor discuții aţi spus, pentru a evita confruntarea de stradă, că există de-acum o premisă, un climat pentru a evita o astfel de confruntare. Vreau să vă spun că, de câteva zile, se perpetuează asemenea micro-demonstrații de stradă. Poate o să spuneți că nu dumneavoastră le-aţi organizat. Dar noi am căpătat unele informații, care veneau totuși din partea… Dar nu are nici o importanță…”, i-a reproșat Ion Iliescu lui Corneliu Coposu în întâlnirea din Palatul Victoria.
Noul președinte îi acuză pe liderii partidelor istorice că au organizat proteste de stradă toată săptămâna și susținea că a primit rapoarte de la agenți despre cei care conduceau protestele.
În realitate, protestatarii nu aveau nevoie de prea multă organizare sau acțiuni de mobilizare. Cei mai mulți manifestanți erau studenți, tineri și locuitori din marile orașe, oameni care aparțineau clasei de mijloc.
Știau că Ion Iliescu e un fost lider al regimului comunist, unul care, înainte să fie marginalizat de Nicolae Ceaușescu, fusese un apropiat al familiei prezidențiale.