Copiii, părinții și... tehnologia

dan.ivanescu

Psiholog

Dan Ivănescu este un psiholog și educator cu 15 ani de activitate, specializat în consilierea copiilor şi adulţilor cu probleme de sănătate mintală, abuz de substanțe, dificultăți emoţionale, probleme de adaptare, comportamente agresive şi auto-agresive. De-a lungul timpului a lucrat cu diverse categorii, de la copii aflați în medii sociale defavorizate din România la adolescenți cu tulburări de personalitate până la imigranți adulți. El crede în potențialul ascuns în oameni, dar și în capacitatea lor de a depăși chiar și cele mai dificile situații. Și crede în puterea de a face bine a celor care lucrează cu oamenii. Dan Ivănescu este de părere că nu vorbim suficient în România despre problemele psihice și psihiatrice. În consecință, specialiștii îi pot ajuta enorm nu doar pe pacienții lor, ci și pe cei din marea majoritate a populației. Aceasta nu înțelege rolul sănătății mintale, fie se ferește de un așa-zis stigmat pe care îl aduce grija pentru starea ta de bine. Dan vrea să vorbească despre aceste probleme, să le aducă la suprafață până când mai mulți oameni vor înțelege că a avea grijă de sănătatea minții și sufletului tău e la fel de importantă precum sănătatea fizică.
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum

Una dintre cele mai întâlnite probleme cu care se confruntă părinții din ziua de astăzi este legată de cât/când și dacă este ok ca un copil sau adolescent să petreacă timp pe tabletă sau telefon.

Una dintre certitudinile zilelor noastre este că tehnologia e parte din viața noastră și în mod automat face parte și din viața copiilor noștri. Ca în orice situație există plusuri și minusuri legate de utilizarea tehnologiei de către adulți sau de către copii.

Ce este nevoie să reglăm, în fapt, nu este dacă sau nu să folosim tehnologia, ci cum și cât o folosim și îi lăsăm pe cei mici să o folosească.

ADVERTISING

Sunt studii care ne spun că utilizarea excesivă a tehnologiei scade capacitatea de concentrare atât la cei mici, cât și la cei mari, cu diferența că la cei mici formarea creierului nu este terminată și atunci sunt afectați mai mult decât un adult.

O problemă ar fi legată de ce perioadă petrec copiii pe telefon/tabletă, pentru un adolescent normal ar fi între o oră și o oră și jumătate pe zi, pentru cei care nu au atins vârsta adolescenței ar fi undeva la 30 minute pe zi, dar aici nu intră copiii de 3-4-5 ani, care nu ar trebui să stea deloc pe device-uri.

După care, următoarea problemă pentru un părinte ar fi ce anume face copilul meu pe acel device? Ce jocuri joacă, cu cine vorbește?

Avem, din fericire, aplicații care pot monitoriza discret aceste lucruri importante de știut pentru părinți și sfatul meu ar fi să le folosiți.

Monitorizarea activității pe un device e percepută de către unii dintre părinți drept o încălcare a spațiului personal al adolescentului, dar nu este așa. Internetul este orice doar spațiu personal nu e și e posibil ca unii dintre adolescenți/copii să treacă printr-o etapă a vieții unde să simtă nevoia să se expună mai mult, fără să înțeleagă cu ce posibile consecințe fac asta și atunci e nevoie ca părintele să intervină într-un mod delicat, dar eficient.

Unora le place să joace jocuri cu care părinții pot fi sau nu ok. Dacă nu observați schimbări comportamentale cauzate de acele jocuri e de preferat să îi lăsați, dar să monitorizați tipul pe care îl petrec pe acel joc.

În concluzie, ne place sau nu, tehnologia face parte și din viața copiilor noștri, nu o tăiem complet, dar nici nu lăsăm utilizarea ei la liber bazându-ne pe discernământul unui copil, că nu e corect.

Ca și în alte aspecte ale vieții copiilor noștri, unul dintre rolurile părintelui este să pună limite pentru binele copilului, iar asta se aplică inclusiv când vine vorba de tehnologie.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇