Ministerul Apărării din Rusia a transmis, sâmbătă, de la Sankt Petersburg, o întâlnire festivă între şeful marinei ruse şi supravieţuitorii crucişatorului „Moskva” scufundat joi în Marea Neagră, la vreo sută kilometri de Odesa. Totul, într-o secvență scurtă, de 30 secunde – specifică evenimentelor lipsite de importanță.
Dar evenimentul a fost major, el marcând pierderea vasului-amiral al Mării Negre, cu armament și cu muniție cu tot, inclusiv o parte din echipaj, al cărui număr ar trebui să fi fost cuprins, conform prevederior tehnice ale vasului, între 510 și 758 persoane.
Imaginile televizate ale ceremoniei difuzate sâmbătă în presă arată un grup de marinari, dispuși pe două rânduri, din care se observă în primul rând vreo 21 persoane. S-ar părea că pe al doilea rând sunt doar câțiva, dar în cazul când ar fi tot pe atâția, totalul marinarilor salvați abia ar atinge 42 persoane.
42 sunt departe de cei peste 500, câți ar fi trebuit să se afle pe vasul în misiune. Fără să fie preocupate de acest amănunt, autoritățile ruse au informat publicul că, la întâlnirea televizată, cea de 30 secunde, a luat parte „echipajul crucișătorului Moskva”, fără a preciza dacă acesta este întregul echipaj, dacă este o parte din echipaj sau reprezintă supraviețuitorii tragediei, sugerând că, de fapt, mai mulți nici n-au fost.
Diferența de la 500 la 42 sugerează însă o minciună, care, chiar dacă este rostită prin omisiune, tot minciună rămâne. Și n-ar fi singura.
Altă minciună. Vineri, cu o zi înaintea ceremoniei de la Sankt Petersburg, marinarii (iarăși neclar, toți sau numai supraviețuitorii?) erau evacuați cu succes de pe crucișatorul „Moskva”, pe alte nave. Presa rusă informa că, ajungând cu toții la Sevastopol, au participat la o procesiune solemnă, de cinstire și „în memoria navei și a marinarilor dispăruți”.
Acest text, „în memoria navei și a marinarilor” era înscripționat și pe una dintre coroanele funerare, deși Kremlinul lăsa de înțeles că nu au fost victime omenești și că toți marinarii au fost salvați. Au fost salvați, dar colegii au depus o coroană în ”memoria lor”!
A treia minciună. În seara de joi, 14 aprilie, Ministerul rus al Apărării anunța că nava-amiral a Flotei Mării Negre, crucișătorul „Moskva”, s-a scufundat „în condiții de furtună pe mare” și urmare unei avarii la babord, în timp ce era remorcată spre Sevastopol.
Minciuna iese la iveală prin comunicatele meteo în regiune, care anunțau, conform aplicației Windy, că, în seara de 14 aprilie, viteza vântului în zona Sevastopol nu depășea 5,8 m/s, cu rafale de până la 7 m/s. Înălțimea valurilor era de aproximativ 1 metru, iar viteza vântului se situa la circa 9 metri pe secundă.
Nostim: la un vânt de 7m/sec chiar dacă nu li se recomandă turiștilor să facă baie în mare, m-aș îndoi că îi poate interzice cineva unui cuirasat să iasă în larg fiind pericol de înec!
Orientativ, 5 m/sec este viteza unui pieton grăbit, 7 m/sec a unui alergător moderat, iar 9 m/sec este viteza unui biciclist, pe traseu urban. De unde, furtună pe mare?
A doua sub-minciună a celei de a treia minciuni este legată de avaria la babord. Întrucât diferitele comunicate vorbesc ba de avarie, ba de explozie, ba de altele chiar mai încurcate, merită să ne oprim la comunicatul oficial de joi al Ministerului Apărării rus, care relatează astfel suita evenimentelor:
„În timpul remorcării crucişătorului Moscova către portul de destinaţie, nava şi-a pierdut stabilitatea din cauza avariilor suferite de corpul navei, ca urmare a incendiului provocat de detonarea muniţiei la bord. În condiţiile unei mări agitate, nava s-a scufundat”.
Întrucât, în logica frazei, nu poți evita principiul latin consecutio temporum, secvențele din comunicatul Ministerului Apărării din Kremlin conduc la următoarele:
- Întâi și-ntâi, s-a produs detonarea muniției de la bord.
- Aceasta a provocat un incendiu.
- Din cauza incendiului, s-au produs avarii la corpul navei.
- Din cauza avariilor, nava a pierdut stabilitatea.
- Nemaifiind stabilitate, s-a dispus remorcarea crucișătorului.
- În condițiile unei mări agitate (ceva, ca de viteza biciclistului), nava s-a scufundat.
Un proverb, mi se pare chiar rusesc, spune că, niciodată, o minciună nu este scuzabilă printr-o altă minciună. Aș zice că, în cele de față, singurul adevăr dovedit și incontestabil este acela că nava s-a scufundat.
În rest, te minunezi cum își trage singur autogoluri respectivul comunicat. Căci ce poate gândi omul de rând despre o navă de război – perla coroanei de pe Marea Neagră – când o vede pregătită să înfrunte mijloaclee sofisticate ale inamicului, dar nepregătită să reziste la o adiere, cât briza stârnită de biciclistul în trecere?
Ca să n-o spun și pe cealaltă, cu specialiștii marinei militare ruse, care au hotărât remorcarea crucișătorului, fără să fi intuit că fac o treabă degeaba, întrucât, din cauza nestabilității și a „furtunii”, oricum se va scufunda?
Veți spune că poate atât nestabilitatea, cât și furtuna sunt imprevizibile. Or fi pentru mine sau pentru alții, dar urișa armată, care vrea să „denazifice” și să „demilitarizeze” o țară vecină, se descalifică pe sine dacă nu este în stare să previzioneze corect scufundarea vasului-amiral, când încearcă s-o salveze, remorcând-o inutil, ca în povestea pentru preșcolari, cu doctoral poreclit: „pun comprese ca să văd ce iese”
Așadar, incendiul a produs avaria, detonarea a produs incendiul, dar însăși detonarea cine a produs-o? Oare întâmplător omite comunicatul acest amănunt esențial, după ce a explicat toate celelalte evenimente, în baza elementarului principiului cauză/efect?
Este posibil ca evenimentul primordial să nu fi avut și el o cauză? Iar dacă a avut-o, este posibil să n-o cunoască specialiștii ruși, cu atât mai mult cu cât specialiștii ucraineni au făcut-o déjà public?
Și nu numai că au făcut-o public, dar au și impresionat cu cele două rachete, pe care, spre cinstea lor, le-au trimis cu o precizie chirurgicală la babordul navei, ca să facă explozia, să producă incendiul, să detoneze muniția și să scufunde frumusețe de vas-amiral, socotit invincibil de ruși?
Chiar dacă informația ucraineană nu este confimată ca fiind certă din partea unor surse neutre, mi se pare că o confirmă convingător confuzia explicațiilor din comunicatele ruse.
În opinia mea, comandamentul rus ar avea motive să deplângă nu numai vasul plecat la fund – bâldâbâc! – ci și armamentul de la bord, bașca muniția explodată. Informații credibile vorbesc de 16 rachete de croazieră anti-navă „Vulkan”, cu o rază de acțiune de peste 700 km, un sistem de rachete anti-aeriene S-300F și de asemenea 2x20 rachete OSA plus un sistem de apărare de tipul CIWS cu 6 tunuri AK-630M.
Despre întreg acest arsenal plecat la fundul mării, comunicatele ruse nu vorbesc nimic. Obsev aici tot o minciună prin omisiune, alături de toate celelalte, privind cauzele naufragiului, soarta echipajului și cea a comandatului navei, pe care comunicatele ucarinene îl consider decedat, dar pe care, comunicatele ruse, îl trec cu vederea, fără explicații.