PSD este nu numai în criză, ci și în dublă campanie electorală. Cea internă, pentru alegerea viitorului președinte, și cea de recuperare a electoratului pierdut în vederea alegerilor din 2028.
Din această perspectivă trebuie privite deciziile partidului, începând cu votul pentru interimatul lui Sorin Grindeanu.
Dacă învingătoare la acest vot ar fi fost echipa lui Daniel Baluță, exista o șansă ca partidul să se comporte responsabil și să asume participarea la o guvernare care fără el nu poate fi majoritară.
Da, nu ar fi fost ușor cât timp Nicușor Dan și-a ocupat prima parte a campaniei cu atacuri susținute la fosta coaliție și în special la PSD și Marcel Ciolacu. Dar fiind oameni noi la vârful PSD aveau interesul să transmită un mesaj de reformă.
Dar a câștigat Sorin Grindeanu, din echipa veche a PSD, asociat și cu scandalul Nordis, adică cel prin care Marcel Ciolacu speră să își continue mandatul, cel puțin o vreme, pentru că puterea și fidelitatea sunt noțiuni foarte greu de armonizat.
Victoria lui Grindeanu la votul pentru poziția interimară transmite că PSD va face exact ceea ce e de așteptat să facă, conform politicii sale tradiționale, adică să-și maximizeze în interes propriu poziția extrem de avantajoasă de partid indispensabil majorității.
Sorin Grindeanu a anunțat că PSD este majoritar favorabil opoziției constructive, adică să susțină din Opoziție deciziile Guvernului despre care președintele interimar al partidului știe din interior, spune domnia sa, că vor urma. Adică acele corecții bugetare extrem de costisitoare politic, inevitabile chiar dacă de la Bruxelles România pare să fi primit un bonus de timp.
Adică un guvern minoritar și ucigaș să fie trimis la înaintare să decidă, să taie, să restructureze, iar PSD să îl mențină pe perfuzii, cât să nu cadă până cât timp PSD nu este pregătit să revină la putere. Când va fi pregătit, majoritatea din Opoziție, PSD – AUR, va elimina rapid Guvernul.
Cât de dură va fi opoziția constructivă a PSD ne putem imagina cât timp obiectivul principal al partidului este să recupereze treimea din electoratul său pierdută în decembrie față de alegerile din 2020. Ea este acum la AUR, deci PSD nu își permite să fie blând cu guvernarea.
Dar, desigur, inclusiv pentru că o parte dintre pesediști au votat totuși Nicușor Dan, terifiați de insecuritatea economică pe care o proiecta George Simion, PSD nu își permite să refuze direct guvernarea. Preferă Opoziția, dar este deschis la discuții, dl Grindeanu are mandat deschis etc
De fapt, pesediștii nu vor decât să se așeze în poziția cea mai bună, să aibă și beneficii de putere, funcții și bani, în schimbul susținerii punctuale a Guvernului, dar și avantajul politic al Opoziției. Așa că își vor negocia la sânge fiecare vot și partidul va fi permanent vocal și intransigent la concurență cu AUR.
Întrebarea e cine să accepte să preia guvernarea în aceste condiții mai mult decât de sacrificiu, de-a dreptul sinucigașe, între presiunea măsurilor impopulare și opoziția strivitoare. Pentru că dacă va răzbi cumva, să fie trimis imediat la plimbare ca să rămână doar cu decontul. Cam cum a demis USL Guvernul Boc, fix când greul trecuse și se pregătea de reîntregirea salariilor, pe care și-a trecut-o în palmares Guvernul Ponta.
În aceste condiții, e de discutat dacă nu cumva soluția corectă, pentru ca PSD și AUR să nu capitalizeze efortul redresării, ar fi un guvern tehnocrat, susținut din Parlament de PSD PNL USR UDMR, cu câteva obiective clare și eventual girat de BNR, singura instituție care nu și-a pierdut capul în nebunia generală.
Guvernul tehnic e o soluție de avarie, proastă, dar mai puțin proastă decât un guvern politic minoritar. Nu de alta, dar să nu uităm nicio clipă că de ieri a început campania pentru 2028 când ar putea fi cu mult mai rău decât am trăit deja.