Capitularea lui Traian Băsescu. Pe leul mort

Capitularea lui Traian Băsescu. Pe leul mort

Analiza la rece a mandatului lui Traian Băsescu nu va fi posibilă încă multă vreme de acum încolo. Va fi treaba istoriei și nu pentru a ajunge la un imposibil verdict tranșant – bine sau rău – ci pentru a pune în cuvenitul loc fiecare dintre acțiunile sale.

Așa cum e și cazul lui Ion Iliescu. Pe de-o parte, sunt momentele indubitabil odioase ale mandatului său, nu doar cele pentru care este și anchetat penal. Pe de altă parte, Ion Iliescu este cel care a inițiat, prin Pactul de la Snagov din 1995, aderarea României la UE ca proiect de țară, probabil singurul pe care l-am avut după 1989.

Așa cum, cu toate păcatele lui, unele soldate cu condamnări penale, Adrian Năstase este cel în mandatul căruia România a intrat în NATO și a încheiat negocierile de aderare la UE. Acestea sunt fapte, nu afecte.

Bine sau rău absolut nu există și nici Traian Băsescu nu face excepție. Tocmai pentru că subiectul e prea cald, nu îmi propun aici o analiză a mandatelor acestuia.

Aș spune doar că meritele omului politic cu viziune, cele pentru care este în continuare detestat de unele dintre cele mai scârnave personaje ale României, au fost contrabalansate, uneori chiar sabotate, de caracterul infect al omului, cel dovedit și de indubitabilul și odiosul act de poliție politică.

ADVERTISING

Meritau susținute principiile și proiectele pe care le-a lansat și merita combătută trădarea acestor principii și proiecte, prin ipocrizie încă din timpul mandatelor și apoi explicit, după finalul acestora.

Cel mai mare dușman al președintelui Traian Băsescu, un politician cu o forță rămasă încă neegalată în politica românească, a fost omul Traian Băsescu, cu slăbiciunile necontrolate și cu caracterul care l-a împins la excese și poliție politică. Și pentru asta judecata istoriei va fi cu mult mai relevantă decât ceea ce poate genera momentul.

În ceea ce privește situația sa juridică actuală, eu aș vedea lucrurile cu mult mai nuanțat, între victimizare și satisfacție.

Merita Traian Băsescu verdictul de poliție politică? Din punctul meu de vedere, da. Fără niciun dubiu. Traian Băsescu a comis cea mai mizerabilă formă de turnătorie, după cum arată documentele de la dosar.

Dar în privința privilegiilor care decurg din mandatul de președinte, lucrurile sunt cu mult mai nuanțate.

1.O lege dată pentru un singur om este o aberație juridică, indiferent ce prevede ea. Când Victor Ponta a emis un OUG pentru sine, ca să scape de doctorat, aceasta a fost una dintre principalele critici. 

A folosi legea ca beneficiu sau instrument de răzbunare pentru o singură persoană încalcă un pincipiu de bază - generalitatea normei juridice.

În mod evident, reglementarea referitoare la pierderea privilegiilor pentru foștii președinți dovediți foști colaboratori ai poliției politice era făcută pentru Traian Băsescu. De ce?

a.A fost adoptată în 2021, ca amendament la Legea 406/2001, deci după ce prima instanță, CAB, stabilise că  președintele Băsescu a făcut poliție politică.

b.E foarte greu de crezut că pe măsura trecerii anilor vom mai avea un președinte susceptibil ca înainte de 1989 să fi fost în situația de a colabora cu Securitatea, lucru care acum să nu poate fi stabilit de CNSAS.

2.Este discutabil din punct de vedere juridic dacă, așa intuitu personae cum a fost ea emisă, norma i se aplică lui Traian Băsescu.

Părerile juriștilor sunt impărțite, cei în care, personal, am cea mai mare încredere din punct de vedere profesional spun că nu.

Și am să invoc aici opinia unui adversar al lui Traian Băsescu, care nu poate fi sub nicio formă suspectat de vreo simpatie pentru fostul președinte, avocatul Toni Neacșu:

“Aceste drepturi speciale se acordă automat, de la data încetării mandatului. Odată stabilite aceste drepturi, cum este cazul lui Traian Băsescu (2014), singurul caz de încetare pe viitor o constituie ipoteza de la art. 4 alin 1, respectiv săvârşirea unei infracţiuni pentru care s-a aplicat o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate (și desigur decesul, pentru că drepturile sunt pe durata vieții).

Mai exact, art. 1, cel modificat în 2021 special pentru Traian Băsescu, stabilește doar căror șefi de stat nu li se pot stabili, imediat după încetarea mandatului, aceste drepturi; cei demiși prin referendum, cei cărora le încetează mandatul de șef de stat ca urmare a unei condamnări penale și cei constatați ca fiind colaboratori ai Securității.

Toate aceste 3 situații împiedică acordarea automat a drepturilor speciale prevăzute de lege chiar de la data încetării mandatului, dar dacă intervin ulterior acordării acestora, singurul motiv pentru care pe viitor drepturile se pierd este cel arătat la art. 4: condamnare penală la pedeapsă privativă.

Confuzia se datorează Parlamentului României care, în graba de a vota o reglementare cu aplicare pentru un singur om, au încurcat textele de lege pe care trebuiau să le modifice.”

RAAPPS a trimis deja o notificare de evacuare din vila de protocol, dar, spun juriști pe care i-am consultat, RAAPPS nu are un titlu executoriu emis de o instanță. Hotărârea care constată calitatea de colaborator nu îndeplinește condițiile pentru asta.

Deci dacă Traian Băsescu va părăsi vila de protocol, o va face pentru că așa alege el, nu pentru că ar fi deocamdată obligat să o facă.

Un alt argument ține de însăși natura privilegiilor, mai ales paza asigurată de SPP. “Privilegiile sunt date pentru serviciile făcute și riscurile persistente după funcție”, spune un avocat care de-a lungul timpului a ocupat și importante demnități publice.

Indiferent dacă a fost sau nu colaborator al poliției politice, riscurile care rezultă din mandatul de președinte sunt certe. Și nu mă refer la elucubrațiile Elenei Udrea despre ambulanțe care pleacă de la Bruxelles la Moscova.

Dar un fost președinte este depozitarul unor secrete de stat care ele, mai mult decât persoana, trebuie protejate. De aceea, decizia de a acorda/retrage protecția aparține CSAT.

Și revin aici la argumentele avocatului Toni Neacșu: “Traian Băsescu nu va pierde protecția SPP ca fost șef de stat. Potrivit legii (191/1998), SPP poate asigura paza și protecția foștilor demnitari, iar Traian Băsescu a ocupat cea mai înaltă demnitate, fie contra cost, fie ca urmare a unei hotărâri a CSAT”.

Un fost președinte poate fi atacat fizic din cauza unor resentimente, justificate sau nu, ale celor care au avut de suferit, pe drept sau nu, în mandatul său. Un fost președinte, oricare președinte, lăsat fără pază, poate deveni o țintă pentru răzbunări, pentru șantaj, pentru obținere de informații de toate felurile.

Că un anume președinte are sau nu bani să își asigure paza pe banii proprii este un detaliu care nu schimbă cu nimic principiul. Iar o țară care nu pricepe dincolo de umori și fierea din ficat dă dovadă de un mare și periculos primitivism.

De ce Traian Băsescu pare să accepte totuși retragerea imediată a pazei și mutarea din casă? E posibil să asistăm la capitularea umbrei celui care cândva a fost președintele Băsescu, bolnav și având în față un spectru cu mult mai înspăimântător decât această deposedare. Spectrul copilului în zeghe de pușcăriaș.

De ce s-au năpustit RAAPPS și SPP fără titlu executoriu/decizie CSAT? Ca să nu se spună că îl protejează pe Băsescu și să nu se supere cineva care să-i schimbe. Șeful în funcție trebuie să fie mereu mulțumit.  

După cum merită remarcat și faptul că primii care au scuipat pe leul mort au fost exact cei mai mari lăudători, cei mai dedicați lingători ai clanței biroului său prezidențial, cei care se uitau la el cu atâta adorație și frică încât repetau întrebări deja puse.

Între caracterele lor și al lui Traian Băsescu nu cred că e mare lucru de ales.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇