Când securismul a devenit o problemă pentru sereiști

Proiectele de legi ale siguranței naționale au creat o criză majoră la nivelul președinției și a agențiilor de informații. În două săptămâni, Klaus Iohannis, SIE și SRI au dat declarații publice. Dar aceste poziționări mai mult au intensificat criza, au generat noi întrebări și au mărit neîncrederea publicului în serviciile secrete.
Când securismul a devenit o problemă pentru sereiști

De la începutul pandemiei, odată cu decizia președintelui Klaus Iohannis de a impune starea de urgență pentru o perioadă de două luni, s-a declanșat un proces de militarizare a statului care a culminat cu noile proiecte de legi ale siguranței naționale.

Din păcate, războiul din Ucraina a accelerat acest proces, iar acum, în opinia mea, nu mai există niciun fel de control civil al societății asupra serviciilor de informații.

Să ne amintim că PSD, în 2016, a avut un program politic de distrugere a sistemului juridic și de aplicare a legii pentru a le putea controla și pentru ca Liviu Dragnea, liderul social-democraților de atunci, judecat în mai multe dosare de corupție, să scape de închisoare.

Atunci societatea civilă a reacționat și a protestat doi ani pentru ca România să nu devină un stat iliberal, condus de un lider autoritar corupt, cum era Liviu Dragnea.

Din păcate, după ce a scăpat de presiunea politică a PSD, Klaus Iohannis și-a consolidat puterea și a preluat controlul instituțiilor.

Cineva, știm noi cine

Publicarea de către G4Media a unor documente ce conțin propuneri legislative pentru o reformă a agențiilor de informații a reprezentat un moment de criză al noului concept de “stat militarizat” cu intenții bune, de a salva oamenii de pandemie, de a-i apăra de ruși și de criza economică.

“Acum ne aflăm în faza în care avem primul draft. Acesta nu este destinat publicului larg, este un prim draft care urmează să fie analizat de Guvern, de CSAT, pe urmă de Parlament”, a declarat Klaus Iohannis, într-o conferință de presă din data de 7 iunie. 

Cineva, și știm cine, a considerat că este bine acum să le dea pe surse. Este o eroare majoră, fiindcă oamenii sunt îngrijorați, cu toate că avem doar un prim draft. Aceste legi vor intra în discuția Guvernului, vor fi dezbătute, vor intra în CSAT, vor fi dezbătute, vor fi modificate”, a mai adăugat președintele României.

Remarca despre cine a oferit presei “drafturile” e ciudată și nepotrivită, dar arată o iritare a șefului statului care poate fi explicată prin faptul că strategia de a le adopta a fost devoalată, iar întregul proces de modificare a legilor siguranței naționale a fost compromis.

Reacția domnului Iohannis mai sugerează că persoanele care au transmis documentele au legături puternice cu agențiile de informații și au capacitatea de a continua să transfere date care pun în dificultate actuala putere din România.

În opinia mea, reacțiile SIE (Serviciul de Informații Externe) și SRI (Serviciul Român de Informații) la această “scurgere” a drafturilor cu legile siguranței arată gravitatea întâmplării și efectele produse.

Prejudecăți naționale despre agențiile de informații

În România, mulți oameni cred că țara e condusă de serviciile secrete. E adevărat, acestea au o mare influență în societate, dar în niciun caz nu au capacitatea s-o conducă, cel mult unii dintre angajați profită de pe urma informațiilor pe care le dețin și se îmbogățesc sau ajută interesat un actor politic sau economic în detrimentul altuia.

De asemenea, o altă prejudecată e aceea că serviciile de informații reprezintă o entitate care are o strategie comună, secretă, ce trebuie dusă la îndeplinire, scopul final fiind acela de a controla viața tuturor românilor.

În realitate, într-un serviciu de informații sunt mai multe grupări care se luptă între ele pentru resurse și control. La luptele interne se adaugă și confruntările dintre agenții. 

Cei din SIE nu-i pot suferi pe cei din SRI, iar cei din DGPI, direcția de protecție internă a Ministerului de Interne, se contrează și cu unii și cu alții. Apoi, vin serviciile din armată și așa mai departe.

SIE dă vina pe președinte și Guvern

În agențiile de informații nu există armonie, dar cel mai grav lucru e că Parlamentul nu exercită niciun fel de control asupra lor, deși e obligat prin lege să facă acest lucru.

”În procesul de evaluare, revizuire și actualizare a actelor normative din domeniul securității naționale, Serviciul a fost consultat de Departamentul Securității Naționale din Administrația Prezidențială și de Secretariatul General al Guvernului, proiectele postate fiind variante de lucru rezultate din aceste consultări, ce urmează a parcurge procesele legislative prevăzute de lege”, au declarat reprezentanții SIE pentru site-ul “Umbrela Strategică”.

E atâta armonie încât o agenție de informații dă vina pe președinte și Guvern, cum că aceste două instituții le-au cerut opinii vizavi de noul pachet de legi ale siguranței naționale.

La două zile după reacția SIE, Eduard Hellvig, directorul SRI, are o rară apariție publică.

“De peste două săptămâni… se discută despre un pachet de legi referitoare la securitatea naţională şi despre modul în care acestea ar putea influenţa democraţia din România”, anunță directorul SRI în deschiderea declarației.

În realitate, discuțiile au fost mai mult sau mai puțin aprinse. Agenda publică încă e ocupată de inflație și război.

În opinia mea, aceste proiecte de lege au provocat un șoc în zonele rarefiate ale puterii, mă refer la parlamentari, conduceri locale de companii multinaționale, organizații neguvernamentale și parteneri ai României din Uniunea Europeană și SUA. Îngrijorarea acestora constă în transformarea peste noapte a unui stat democratic într-unul polițienesc.

Cine ne ascultă și pe noi?

De exemplu, la articolul 5, aliniatul d se spune că: “SRI este autoritatea națională în ce privește interceptarea comunicațiilor, sens în care realizează punerea în aplicare a actelor de autorizare privind restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale cetățenilor, emise potrivit legii”.

Dacă ar fi votat, articolul 5 ar constitui un monopol pentru SRI în ce privește ascultarea telefoanelor și astfel s-ar întoarce în realizarea actelor de urmărire penală, ceea ce ar deschide din nou Cutia Pandorei cu independența magistraților.

Dar cea mai importantă și ieșită din comun abordare a directorului SRI a fost cea legată de conceptul de “securism”.

“Un astfel de virus, şi cel mai periculos în opinia mea, este securismul. Securismul este acea idee care presupune utilizarea traumelor societăţii din perioada comunistă pentru a crea, foarte abil, tocmai o reflexie de tip totalitar. Este acea idee că în spatele a orice, se ascunde un interes obscur şi neapărat de rea intenţie, că există duşmani în interiorul României, duşmani cu care trebuie să ne luptăm”, a spus Eduard Hellvig.

Ticăloșie, cinism și lăcomie

În opinia mea, o explicație a securismului din societatea românească e că de peste 30 de ani, instituțiile statului n-au făcut mare lucru să recâștige încrederea oamenilor, iar multe dintre ele s-au comportat exact ca în vechiul regim.

Marile răni ale Revoluției și ale Mineriadelor n-au fost închise. Sistemul de justiție se mișcă încet, iar oamenii așteaptă ani de zile o decizie a judecătorilor. O administrație centrală și locală corupte n-au făcut decât să înrădăcineze și mai mult această idee a securismului - acea îmbinare între ticăloșie, cinism și lăcomie.

Dar mai mult decât atât, securismul a rămas prezent în societatea românească, în opinia mea, prin acea cârdășie dintre oamenii politici și agențiile de informații. O formă de securism este și acest inexplicabil fenomen prin care serviciile secrete din România au o reprezentare consistentă în Parlament.

Cum ar putea cineva să spună că securismul a dispărut din societatea noastră când există o jurnalistă ca Emilia Șercan pe care reprezentanți ai instituțiilor statului o amenință cu moartea, încearcă s-o compromită sau o anchetează, deși e victimă a mașinațiunilor instituțiilor statului și asta doar pentru faptul că-și face meseria.

Poate avem nevoie de noi legi ale siguranței naționale, dar ele nu vor trece atâta vreme cât oamenii nu vor avea, cât de cât, încredere în stat și instituțiile sale. Înainte de a scrie drafturi și proiecte de legi, ar fi bine ca reprezentanții agențiilor de informații să se uite pe sondajele de opinie, cele reale, nu cele propagandistice să vadă și să analizeze de ce sunt privite cu suspiciune de către opinie publică.  
Urmărește știrile spotmedia.ro și pe Google News