Europa are nevoie de muniții cu dispersie pentru a se apăra de Rusia, spun doi analiști militari. Dacă SUA se îndepărtează de NATO, armatele europene vor avea nevoie de aceste bombe pentru a elimina apărarea antiaeriană rusă.
Bombele cu dispersie (cluster) pot distruge apărarea antiaeriană prin extinderea daunelor. Din păcate, ele pun în pericol civilii.
Munițiile cu dispersie și-au câștigat reputația de una dintre cele mai „murdare” arme. Întrucât răspândesc o mulțime de bombe mici pe o zonă largă, acestea au ucis și mutilat atât de mulți civili, încât peste 100 de națiuni, inclusiv cea mai mare parte a Europei, au semnat un acord internațional pentru interzicerea lor.
Dar dacă Europa vrea să se apere serios de o potențială invazie rusă, va trebui să aducă înapoi în stocuri munițiile cu dispersie, avertizează un think tank britanic citat de Business Insider.
De ce e nevoie de „bombele murdare”
Problema este că Europei îi lipsesc forțele terestre pentru a opri o invazie masivă rusă. NATO ar trebui să compenseze – așa cum a făcut în timpul Războiului Rece – cu forța aeriană pentru a învinge trupele și liniile de aprovizionare ruse, ca să le ofere trupelor sale terestre mult mai mici o șansă în luptă.
Pactul de la Varșovia includea 295 de divizii și 69.000 de tancuri, în comparație cu cele 170 de divizii și 28.000 de tancuri ale NATO.
Moscova a urmat acest model al înzestrării cantitative chiar și după desființarea Pactului, iar în prezent apărarea antiaeriană rusă ar inhiba operațiunile aeriene europene.
"Forțele terestre ale NATO depind în mare măsură de puterea de foc aeriană. Fără asistență pe scară largă a Statelor Unite, totuși, forțele aeriene europene s-ar lupta în prezent să anihileze sistemele de apărare aeriană dense și integrate (IADS), cum ar fi cele care protejează forțele ruse", au scris Justin Bronk și Jack Watling într-un raport pentru Royal United Services Institute (RUSI).
Rusia a creat o rețea multistratificată de rachete și radare sol-aer mobile cu rază scurtă, medie și lungă. Orice aeronavă care atacă bateriile de rachete cu rază scurtă sau medie de acțiune ale Rusiei riscă să fie atacată de rachete cu rază lungă de acțiune.
"Sistemele moderne de apărare aeriană ale Rusiei au o rază de acțiune mult mai mare, sunt mai mobile, mai rezistente și semnificativ mai letale decât oricare cu care se confruntă forțele NATO în conflict”, menționează RUSI.
Eliminarea apărării aeriene inamice este vitală
Practica normală ar fi ca o forță aeriană avansată să se concentreze mai întâi pe eliminarea apărării aeriene inamice înainte de a sprijini forțele terestre. Israelul nu a reușit să facă asta în războiul din octombrie 1973 și a plătit un preț mare. Dar Israelul a reușit acest lucru cu un succes uimitor în Războiul din Liban din 1982, la fel ca Statele Unite în Războiul din Deșert în 1991. Avioanele echipate cu rachete antiradar și bruiaj au vânat radare și baterii de rachete sol-aer.
Dar Europei îi lipsesc aceste capacități. Statele Unite sunt cele care au furnizat cea mai mare parte a sistemelor de suprimare a apărării aeriene pentru NATO. Cu toate acestea, având în vedere că administrația Trump se distanțează de NATO – sau poate chiar se retrage – din alianță, Europa se confruntă cu perspectiva de a aborda singură apărarea antiaeriană a Rusiei.
"Pregătirea limitată și dezvoltarea capacităților pentru suprimarea și distrugerea apărării aeriene inamice (SEAD/DEAD) în majoritatea țărilor europene de la sfârșitul Războiului Rece a făcut ca disponibilitatea (sprijinului aerian apropiat) să fie îndoielnică în perioada inițială a oricărui război între adversari egali", se arată în raport.
Asta înseamnă că armatele subechipate ale Europei ar trebui să lupte fără sprijin aerian. Sau că armatele europene trebuie să distrugă ele însele acele apărări aeriene pentru a permite aeronavelor proprii să opereze.
"Forțele terestre nu pot aștepta ca forțele aeriene să finalizeze operațiunile SEAD/DEAD înainte ca ele însele să fie angajate – trebuie să poată opera o perioadă susținută în timp ce spațiul aerian încă este puternic contestat", a spus RUSI.
Muniția cluster are o putere de neegalat
În mod ideal, armele de la sol cu rază lungă de acțiune - cum ar fi rachetele balistice ATACMS fabricate de Lockheed Martin - ar viza apărarea antiaeriană. Dar există stocuri limitate de astfel de muniții de un milion de dolari bucata, iar Rusia a reușit să le blocheze ghidarea prin GPS.
În plus, rachetele antiaeriene rusești, cum ar fi SA-17, SA-20 și SA-28, sunt concepute pentru a doborî rachete balistice și rachete de artilerie. "Capacitatea sistemelor de apărare aeriană rusești de a doborî munițiile primite de diferite tipuri a fost demonstrată de sute de ori în cei trei ani de când a început invazia rusă la scară largă a Ucrainei", a menționat RUSI.
O soluție este ca Europa să revină la armele cu dispersie. "Focoasele cu muniție cu dispersie s-au dovedit în mod constant mai eficiente pentru misiunile de foc DEAD (Distrugerea apărării aeriene inamice - n. red.) decât variantele unitare”, a spus RUSI. Mai multe focoase înseamnă că o singură muniție cluster poate distruge mai multe vehicule și alte componente ale unei baterii de apărare aeriană, în timp ce aria de efect mai largă a munițiilor cu cluster înseamnă că au o problemă mai mică de precizie din cauza războiului electronic ostil, menționează institutul.
Având în vedere că armatele europene nu dispun de stocuri adecvate de piese de artilerie și obuze, munițiile cu dispersie pot fi un colac de salvare. "Dovezile din Ucraina demonstrează că există o diferență de eficacitate, astfel încât orice armată care este constrânsă cu privire la numărul de misiuni de foc pe care le poate desfășura ar trebui probabil să acorde prioritate munițiilor cu dispersie pentru artileria sa", notează RUSI.
De fapt, SUA și Europa au furnizat deja Ucrainei muniții cu dispersie care s-au dovedit letale împotriva forțelor ruse. De exemplu, în 2023 SUA – care nu au ratificat tratatul privind bombele cu dispersie – au trimis Ucrainei obuziere M864 de 155 mm, fiecare transportând 72 de submuniții.
Vânzarea a avut loc în ciuda îngrijorărilor că 6% dintre aceste submuniții ar fi reziduuri care ar putea să rămână în sol ani de zile, reprezentând o amenințare pentru civilii.
De asemenea, americanii au furnizat Ucrainei rachete ATACMS care transportă fiecare câte 950 de mici bombe.
Dacă Europa nu va folosi "arme murdare", Rusia nu va ezita
Aducerea înapoi în depozitele militare a munițiilor cu dispersie ar fi însă dificilă din punct de vedere politic în Europa. Cu toate acestea, Lituania s-a retras în 2024 din tratatul privind munițiile cu dispersie pentru a fi pregătită în cazul unei amenințări iminente a Rusiei.
"Se pare că multe națiuni europene ar putea fi nevoite să facă același lucru, dacă doresc să își poată garanta securitatea în absența unui angajament major al SUA, atenuând preocupările etice prin limitarea contextului în care sunt folosite astfel de muniții și investind în reducerea ratei de pierdere a munițiilor nou produse", menționează experții RUSI.
În plus, Europa ar trebui să investească în mai multe arme de blocare și muniție cu dispersie pentru a viza apărarea antiaeriană a Rusiei, fără a pune în pericol avioanele de luptă, spun aceștia.
Dar dacă europenii aleg să renunțe la munițiile cu dispersie din motive etice, nu ar trebui să se aștepte ca Rusia să facă același lucru.
Potrivit raportului, trebuie remarcat faptul că forțele ruse folosesc pe scară largă munițiile cu dispersie. Astfel, "autolimitarea motivată din punct de vedere etic de către partea care se apără nu ar evita necesitatea unui efort pe scară largă de eliminare a munițiilor neexplodate post-conflict, pentru a evita riscul de durată pentru civili", se arată în raport.
Altfel spus, într-un potențial conflict militar cu Rusia, chiar dacă statele alianței și-ar risca apărarea refuzând să folosească muniții cu dispersie, Moscova n-ar avea probleme să le arunce pe teritoriul pe care îl atacă. Ceea ce înseamnă că după război tot va fi nevoie de operațiuni complicate și costisitoare de recuperare a bombelor neexplodate.
În aceste condiții, alegerea nu ar trebui să fie dificilă pentru Europa.
T.D.