Întrucât s-ar putea ca unii să nu știe unde-i Găgăuzia și ce-i cu ea, îmi permit să redau prezentarea acestui teritoriu, în extras din enciclopedia virtuală Wikipedia:
„Găgăuzia (…) este o regiune autonomă (din 1995) din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al unei limbi turcice și apropiat cultural de turci, însă de confesiune creștină ortodoxă”.
Aș adăuga că teritoriul Găgăuziei se întinde pe 1.848 kmp, cât mai puțin de un sfert (21,74%) din județul Buzău. Populația Găgăuziei, conform ultimului recensământ, este de 134.535 de locuitori, aproximativ jumătate cât populația Sectorului 2 din București.
Istoria Găgăuziei nu este prea complicată. Unii o pornesc cu neoliticul, dar eu aș începe cu anul 1990, când mișcarea separatistă Gagauz Halkı („Poporul Găgăuz”) proclama așa-numita Republica Găgăuză, în spațiul Republicii Moldova.
Presa a comentat la timpul său că, în spatele acestui eveniment, se aflau autoritățile centrale de la Moscova, interesate să complice situația politică dintre Prut și Nistru. În anul 1995 un referendum local stabilea hotarele ”Republicii Găgăuze”, deși, cu un an înainte, în 1994, Comratul (capitala regiunii) adoptase o Proclamație de autonomie, acceptată de către autoritățile de la Chișinău.
Constituția Republicii Moldova recunoștea și continuă să recunoască până astăzi autonomia regiunii găgăuze, parte a Republicii Moldova. Se părea că nimeni nu-și poate dori mai mult.
Dar, deși întinderea teritoriului și numărul de locuitori sunt total nesemnificative, astăzi unii lideri din regiunea autonomă Găgăuzia se comportă ca un fel de stat în stat, situație inexplicabilă altfel decât prin jocurile politice ale mai-marilor de la Kremlin, interesați în destabilizarea cu orice preț a Republicii Moldova.
Pe acest fond, a avut loc duminica trecută un scrutin (turul 2) de alegere a guvernatorului regiunii (bașcan), urmărit și poate chiar orchestrat de la distanță de către autoritățile moscovite.
În aceste condiții, respectivul tur 2 a fost câștigat de Evghenia Guțul (52,36%), reprezentanta partidului pro-rus ȘOR, partid care participase și la scrutinul prezidențial de la Chișinău, dar fără folos.
Iată însă că partidul pro-rus câștigă de astă dată, iar rezonanțele acestui succes ajung până departe, la Moscova, unde succesul dintr-o regiune mare cât nici un sfert de județ de la noi dă motiv ziarului Pravda s-o ridice în slăvi pe câștigătoarea Guțul, într-un editorial. Citez:
„Ea (câștigătoarea - n.red.) se poziționează ferm în favoarea consolidării relațiilor dintre regiune și Rusia, iar unul dintre primii pași în această direcție este deschiderea unei reprezentanțe a unității autonome la Moscova”.
Nu știu cum gândesc alții, dar mie nu mi se pare deloc loială poziția autorităților ruse, dacă își permit să accepte „deschiderea la Moscova a reprezentanței” unui stat, care are deja o reprezentanță cu rang de ambasadă în capitala Rusiei.
Unde mai pui că respectiva regiune tocmai și-a ales un guvernator cu propriile vederi pro-ruse, diametral opuse față de viziunea pro-europeană a statului din care face parte.
Nu trebuie să fii mare strateg ca să observi că faptele încearcă să prefigureze o eventuală „Republică Găgăuză”, nu altceva decât varianta de pe flancul sudic al Republicii Moldova după ce, pe flancul estic, ființează deja declarata „Republica Moldovenească Nistreană” (Transnistria), de fabricație tot rusească și nerecunoscută de niciun stat serios din lume.
Citind însă mai departe în Pravda, începi să înțelegi adevăratele intenții ale politicii ruse în zonă: „Găgăuzia este pe cale să depășească limitele strict juridice ale Moldovei și n-ar fi departe de formarea propriei legitimități ca stat. Atunci noua entitate va avea nevoie de ajutor din partea Moscovei, pentru ca să facă ordine în țară”.
Întrunită marţi seara într-o şedinţă extraordinară, Adunarea Populară a Găgăuziei (APG – un fel de mini-parlament local) a aprobat rezultatele scrutinului pentru alegerea „bașcanului”, urmând ca să fie validate de Curtea de Apel de la Comrat, centrul administrativ al Unităţii Teritoriale Autonome Găgăuzia (UTA, sudul Republicii Moldova).
Dar situația este departe de a fi clarificată, după ce Radio Chișinău s-a arătat îngrijorat aflând că „recunoașterea alegerilor din Găgăuzia este un process în curs, care amplifică tensiunile dintre autoritățile găgăuze pro-ruse și guvernul pro-european din capitala Republicii Moldova”.
Se pare că s-ar pune sub semn de întrebare desfășurarea întregului proces electoral.
Acum, după ce alegerile sunt în fapt încheiate, apar suspiciuni cu privire la modul în care s-a desfășurat alegerea bașcanului. Merită punctate câteva aspecte, susținute de autoritățile moldovenești.
• Adunarea Populară a Găgăuziei a aprobat, marți seara, o hotărâre prin care o recunoaște drept bașcan pe Evghenia Guțul, candidata Partidului pro-rus al lui Șor, fără să existe o decizie a Curții de Apel Comrat care trebuia să valideze rezultatele scrutinului.
• Centrul Național Anticorupție a anunțat că ”s-a conturat bănuiala rezonabilă că în listele electorale ar fi persoane care, la momentul scrutinului, s-ar fi aflat în afara țării noastre, deci nu puteau să participe fizic la alegeri, dar și persoane decedate”
• Procuratura anticorupție și Poliția informează că, pentru a determina un număr de 30 de alegători de a vota candidatura partidului Șor și nu altă candidatură, activiștii partidului au fost remunerați cu câte aproape 750 de euro.
Probleme complicate într-un scrutin cu puțin peste 100.000 de alegători. Ar fi apărut oare asemenea probleme dacă, în afacerea alegerii bașcanului Găgăuziei, n-ar fi fost interese străine și presiuni externe? Rămâne de văzut.