Cel mai mare risc cu care se confruntă Ucraina și Occidentul astăzi nu este războiul nuclear mult trâmbiţat. În schimb, pericolele reale sunt criza umanitară, afluxul de refugiați, răspândirea armelor nucleare, riscul unui război european mai mare și dezinformarea sponsorizată de stat.
Iar cel mai îngrijorător lucru este potențiala prăbușire a încrederii în SUA și aliații săi – o încredere care se erodează pe măsură ce ne îndepărtăm de amenințările reale.
Frica noastră de pericole puțin probabile permite pericolelor reale să se agraveze. Această frică, deghizată în prudență, hrănește chiar și riscurile pe care ne propunem să le evităm, comentează Isaac C. Flanagan pentru Kyiv Independent.
Isaac C. Flanagan este co-fondator al Zero Line, o organizație non-profit care identifică nevoile urgente din Ucraina și lucrează cu donatori internaționali pentru a le rezolva.
Luați în considerare politica actuală a SUA: protejarea sistemelor de lansare rusești sub convingerea că acest lucru previne escaladarea conflictului. În realitate, această politică ţine în frâu Ucraina, în timp ce Rusia atacă după bunul plac. În loc să prevină conflictul, această tactică îl prelungește și riscă să submineze stabilitatea globală pe care căutăm să o protejăm.
Pe 26 august, Rusia a lansat cel mai mare atac cu rachete și drone asupra infrastructurii ucrainene din întregul război: 127 de rachete de croazieră și 109 drone Shahed care au vizat 15 din cele 24 de regiuni. Ucraina a reușit să le intercepteze pe unele, dar multe au lovit infrastructura vitală și locuințele populației.
Hidrocentrala de la Kiev și rețelele energetice la nivel național nu sunt doar ținte. Fiecare lovitură aruncă milioane de oameni în întuneric, agravându-le suferința. În timp ce Ucraina dă dovadă de o hotărâre extraordinară, Occidentul rămâne paralizat de o doctrină învechită care nu ne mai protejează.
Această paralizie nu numai că prelungește conflictul, ci și slăbește normele globale împotriva agresiunii.
Incursiunea ucraineană în Kursk nu numai că a revendicat peste 1.000 kmp de teritoriu rus, dar i-a făcut pe mulți ruși să se simtă abandonați de propriul guvern. Este timpul să fructificăm avantajul. Putin este slăbit și vulnerabil – o oportunitate pe care nu trebuie să o risipim.
Cu toate acestea, nu am făcut altceva decât să limităm capacitatea Ucrainei de a riposta, prelungind acest război. Pentru fiecare rachetă interceptată de Ucraina, Rusia lansează alte zeci.
Pe măsură ce Ucraina repară o rețea electrică, Rusia distruge alta. Peste 200 de ținte militare din Rusia se află în raza de acțiune a rachetelor ATACMS furnizate de SUA, dar politica SUA interzice Ucrainei să lovească aceste instalații cheie.
Victoria înseamnă să eliminați arcașul
După cum au declarat șase foști generali într-o scrisoare din 16 august adresată președintelui american Joe Biden: „Victoria înseamnă să eliminați arcașul, nu să vă apărați la infinit împotriva săgeților sale”.
Fostul secretar de Stat Mike Pompeo a criticat Casa Albă pentru că „a stabilit în mod constant liniile roșii pentru aliatul nostru ucrainean” și pentru că a „restricționat livrările de arme de frica de Putin. Războiul s-ar fi putut termina până acum.”
Este mult mai ieftin să distrugi lansatoare decât să continui să interceptezi rachete și să reconstruiești infrastructura. Doborârea rachetelor în timp ce lăsați lansatoarele intacte este ca și cum ați lovi țânțarii fără a închide fereastra. S-ar putea să ucizi câțiva, dar roiul va continua să vină.
Soluția potrivită este să închideți fereastra - să tăiați sursa - astfel încât să nu răspundeți la nesfârșit la o problemă pe care ați fi putut-o preveni cu ușurință. Închiderea acestei ferestre înseamnă eliminarea locurilor de lansare ale Rusiei înainte de face și mai multe distrugeri.
Investim mult în apărare, în timp ce prevenirea acestor atacuri ar fi mult mai puțin costisitoare – ca să nu mai vorbim de viețile salvate de fiecare rachetă care nu lovește niciodată un spital sau o școală.
Între timp, Rusia celebrează fiecare salvă de rachetă ca pe o victorie. Experții săi aplaudă fiecare lovitură, cerând mai multă distrugere. De fiecare dată când împiedicăm Ucraina să riposteze, încurajăm și mai mult Moscova. Kremlinul pariază că Occidentul va continua să lege mâinile Ucrainei, în timp ce spune că îi va fi alături atât timp cât este nevoie.
Război paralel de teroare și dezinformare
În timp ce rachetele Rusiei distrug orașe, aceasta duce, de asemenea, un război paralel de teroare și dezinformare sponsorizate de stat. Aceste tactici nu doar destabilizează Ucraina, ci fac parte dintr-o campanie mai amplă de subminare a structurii democrațiilor occidentale.
Atacurile cibernetice, campaniile de dezinformare și acțiunile ascunse ale Rusiei creează instabilitate peste granițe, în timp ce teama de escaladare ne ține încremeniți în inacțiune. Lăsată necontrolată, această eroziune a stabilității se va răspândi prin sistemul internațional, slăbind structurile care au menținut pacea și securitatea timp de decenii.
Dar pentru mine – și pentru miile de alți americani patrioți care au ales să trăiască în Ucraina și să susțină atât independența Ucrainei, cât și prioritățile americane de securitate națională – aceasta nu este doar o dezbatere abstractă despre risc; este concretă și consecventă, scrie autorul citat.
Occidentul privește cu timidă reticență. Condamnările verbale, oricât de puternice ar fi, semnalează că aliații Ucrainei preferă cuvintele decât acțiunile.
Răspunsul corect la atacul record de săptămâna trecută este de a oferi Ucrainei toate armele și echipamentele pe care noi sau aliații noștri nu le vom folosi niciodată și de a elimina toate restricțiile privind utilizarea lor de către Ucraina.
Desigur, unii susțin că a permite Ucrainei să atace teritoriul rusesc riscă o confruntare nucleară. Dar această frică nu este întemeiată. Rusia amenință cu escaladarea nucleară de la începutul războiului, dar ceea ce am văzut este că, atunci când se confruntă cu o acțiune fermă și decisivă, Moscova se recalibrează mai degrabă decât escaladează.
Putin este rațional în ceea ce privește păstrarea puterii sale și știe că orice utilizare a armelor nucleare ar avea consecințe catastrofale pentru Rusia însăși. Timiditatea occidentală mai degrabă încurajează agresiunea rusă în continuare, deoarece Putin interpretează prudența noastră drept slăbiciune.