Decizia amânării alegerilor locale a fost anunțată pe 6 aprilie, când în România erau 4.000 de infectați Covid și 193 de cazuri noi. Am ajuns la 38.000 de infectați și ne apropiem de 1.000 de cazuri noi în fiecare zi.
Nu cred că se pune problema stării de urgență din nou, pentru că nici economia, nici psihicul poporului nu o mai suportă, chiar dacă poate că ea ar fi mai necesară acum decât a fost în martie-mai. Și, desigur, în condiții preelectorale, nu cred că PNL și-ar asuma o nouă închidere, în plină vară.
Este posibil ca în timp să descoperim că am tras cu tunul după țânțari și, atunci când chiar avem nevoie de artileria grea, nu o mai putem folosi, dar asta e deja o altă poveste.
Întrebarea reala este dacă, într-adevăr, s-ar impune o nouă amânare a alegerilor locale, programate pentru 27 septembrie în condiții de transmitere comunitară deja destul de intensă a virusului?
Eu nu cred că procesul electoral în sine este riscant pentru rata de infectare. Nu mai riscant în orice caz decât mersul la mall, la terasă sau la biserică. Riscurile sunt altele.
În primul rând, se va produce o fractură de discurs. Pe de-o parte, le spui oamenilor că trebuie să evite aglomerația, să respecte distanțarea, că e mai bine să stea în casă, pe de altă parte, le transmiți că pericolul e mai mic decât în aprilie, când ai decis să amâni.
Și așa credibilitatea demersurilor antiCovid este la pământ, inclusiv din cauza unor erori uriașe de comunicare ale Grupului de Comunicare Strategică, care luni a lovit din nou cu o raportare greșită. Dacă mai induci și această dualitate - e rău pentru deschis școlile, de exemplu, dar nu și pentru mers la vot, efectele pot fi foarte rele.
În al doilea rând, mă tem că rezultatele vor fi viciate de o campanie electorală atipică. În orașele mari candidații vor avea expunere la TV, dar în localitățile mai mici, la sate, practic campania nu va conta, ceea va fi încă un avantaj pentru primarul în funcție.
Efectul cumulat ar putea să fie în cele din urmă o prezență la vot foarte scăzută, adică tot ce poate fi mai rău pentru democrație.
De partea cealaltă, amânarea alegerilor ar însemna un autentic coșmar pentru anumite localități cum este și Bucurestiul, pentru că orice primar nou va intra în mandat cu pregătirile pentru iarnă ale celui dinainte, asta dacă nu cumva vom trece iarna cu același primar de până acum.
Cine ar avea de câștigat de pe urma amânării alegerilor? Pentru toate partidele sunt argumente pro și contra amânării.
PNL ar avea mai multe motive să o dorească. Pe de-o parte, după cum vedem, PNL este într-o campanie febrilă de racolări. Ia primari cu lopata de la PSD, inclusiv în Teleorman. Cu cât va avea mai mult timp până la alegeri, cu atât mai mulți va lua.
Pe de altă parte, septembrie va fi imediat după amânarea dublării alocațiilor și majorării cu 40% a pensiilor. Cel mai prost moment să intri în alegeri este imediat după un asemenea impact negativ, mai ales atunci când nu ai soluții alternative care să ofere o altă perspectivă.
La fel de adevărat e că pe măsură ce trece timpul un partid care guvernează minoritar se erodează, deci ar avea interesul să aibă alegeri cât mai repede.
Pentru PSD, amânarea va provoca o prelungire a agoniei. Va pierde probabil, după cum spuneam, tot mai mulți primari. Ca să oprească hemoragia, o parte a partidului va cere depunerea moțiunii de cenzură și preluarea guvernării.
Ceea ce însă presupune să preiei o guvernare de criză fără ca măcar să ai un nume viabil de premier, cu credibilitate și autoritate în egală măsură.
Pentru dl Ciolacu situația este tare complicată, prins între dorința de a ajunge președinte de partid - ceea ce iar pare să se amâne pentru că un congres în august este destul de improbabil - și prietenia cu Gabriel Vlase, seful SIE, pus în funcție de președintele României.
Cât despre USR-PLUS, ei vor fi cel mai dezavantajați de imposibilitatea campaniei, deci singura lor șansă rămâne ieșirea pe televiziunile naționale, unde însă nu au impact decât atacurile politice inclusiv împotriva PNL, ceea ce însă creează dificultăți la București și fac din ce în ce mai dificilă o viitoare alianță de guvernare după alegerile parlamentare, când vor fi ele.