După multe luni de așteptări, iată că, dintr-o dată, liderii europeni, cei americani, britanici, ruși, chinezi și mulți alții, au văzut, în sfârșit, luminița de la capătul tunelului. Vaccinul anti-coronavirus poate fi pus pe piață, în condiții de siguranță.
Și, nu numai atât, există perspectiva ca vaccinul să se producă în cantități suficiente și în ritm corespunzător, ca să nu fie doar apanajul unora, ci să-i simtă binefacerile cât mai multă lume.
OMS laudă promisiunea ”fenomenală” a vaccinurilor împotriva Covid-19
Sub egida Uniunii Europene, românii s-ar putea vaccina chiar de la începutul anului viitor, iar peședintele Klaus Iohannis ne-a anunțat cu nedisimulată satisfacție că „e posibil ca, până la vară, să terminăm prima campanie”
Dar nu ne-a precizat ce înseamnă „prima campanie”, nici cum vor arăta eventualele următoarele campanii și, în cele din urmă, cât va mai dura până vom ajunge să regăsim iarăși în zilele frumoase și fericite „de dinainte”.
Mai mulți specialiști americani susțin că virusul va putea fi stăpânit, dar nu eliminat. Plastic vorbind „va trebui să ne obișnuim la conviețuirea cu virusul”, formulă cu care au cuplat și unii cercetători ai noștri.
Șeful laboratoarelor din Wuhan (China) atenționa să nu ne bucurăm prea mult, întrucât „Dezvoltarea vaccinurilor nu marchează sfârșitul pandemiei, ci începutul unei reveniri lungi și lente la normalitate”.
O revenire lungă și lentă amintește de gripa spaniolă din 1918-1919. Este greu să ne facem o imagine despre ce a fost aceasta, dar îmi amintesc că, în copilăria mea timpurie din prima parte a anilor 1930, lumea încă mai simțea nevoia să se dezinfecteze pe mâini cu „spirt denaturat” (alcool metilic).
Am informații de la oameni care au traversat acele zile că, și în pandemia de acum un secol, se aplicau măsuri de dezinfecție, se recomanda respectarea igienei și evitarea aglomerațiilor. Dar descoperirea vaccinului era încă departe. De aceea, poate și din alte cauze, în curs de peste doi ani cât a durat calamitatea, omenirea e pierdut 50 milioane vieți, în timp ce contemporaneitatea a înregistrat, în mai puțin de un an, „doar” 1,5 milioane decese.
Istoricul spaniol Jaume Claret Miranda, unul din memorialiștii importanți ai „gripei spaniole” (care de atfel nu-și avea originea în Spania), face aprecierea că „sfârşitul pandemiei a depins de informaţia şi de pregătirea specialiştilor, dar şi de interesele clasei politice din fiecare țară în parte”. Este un adevăr crud, care s-ar putea să fie valabil și astăzi.
S-ar putea să fie valabilă și o altă remarcă a aceluiași cercetător, care aprecia că „Principala lecţie pe care ne-o predă trecutul este că orice măsură, descrisă inițial drept exagerată, se va dovedi ulterior insuficientă”.
Din păcate, istoria se repetă. Posteritatea va judeca poate peste un secol cât de exagerată li se pare unora purtarea măștii și cât este ea de insuficientă, așa cum o aplicăm adesea cam în dorul lelii. Atunci ar putea veni o altă pandemie, iar urmașii noștri ar putea să bagatelizeze și ei purtarea măștii, pentru că – nu-i așa? – istoria se repetă.
Din nenorocire, chiar personalitățile cele mai responsabile, care ar fi trebuit să ne fie nouă tuturor exemplu personal, au nesocotit adesea această măsură porfilactică, cea mai simplă dintre toate.
Este interesantă remarca epidemiologului Zeng Guang, de la Centrul pentru controlul prevenirea bolilor din China, care aprecia că „ar fi fost suficient ca toată lumea să fi purtat mască din prima zi a epidemiei și, tot din prima zi, să fi fost aplicate măsurile elementare de dezinfecție, pentru ca pandemia să fie oprită din fașă, iar astăzi să nu mai fi fost decât o amintire”.
Frumoasă observație, dar, mă întreb, dacă așa s-ar fi petrecut lucurile, n-ar fi apărut astăzi nenumărați „pricepuți”, capabili să vânture ideea că virusul n-a existat și chiar că trebuie judecați cei care ne-au obligat să purtăm degeaba măști, să aplicăm măsuri de dezinfecție și chiar să ne spălăm pe mâini mai mult decât simțim nevoia?
Întrucât nu ne-am priceput sau poate n-am vrut să acționăm așa cum constată acum Zeng Guang că ar fi fost necesar atunci, iată că acum așteptăm cu nerăbdare vaccinurile, după ce, așa cum spuneam, 1,5 milioane oameni și-au pierdut viața, iar alții, nenumărați, au suportat boala.
Trebuie să recunoaștem că în această problemă a vaccinului, rușii au furat startul le nivel mondial. Este riscant ce au făcut ei, vaccinul insuficient testat ar putea avea consecințe încă nebănuite, dar nu putem nega faptul că anunțul lor intempensiv a pus pe jar toate laboratoarele lumii.
Rusia a început deja să vaccineze populaţia împotriva COVID-19 cu vaccinul Sputnik V
Cercetările au săltat de la faza molcomă la una nervoasă, fiecare laborator dându-și seama cât de important este să fie el primul – după ce prioritatea rusească n-a prea fost recunoscută la nivel național.
În scurt timp, laboratoarele au reușit să-și prezinte studiile proprii, într-o grabă care face ca omenirea să dispună la începutul anului viitor de mai multe oferte sigure, verificate și omologate. Nu zic că ar avea rușii vreun merit, dar nici nu le pot nega o contribuție involuntară la acest asalt, atunci când și-au permis să fure startul.
Important este că, după o lungă perioadă care părea fără perspectivă, astăzi există speranțe. Dar lucrurile nu sunt deloc simple. Regulile sunt stabilite, dar depinde de fiecare guvern în parte cum le va aplica. Condițiile de stocare a vaccinului sunt o provocare de primă clasă: se cere o temperatură de minus 70 de grade Celsius.
Dar nu este totul stocarea. Manipularea produslui și aducerea lui la temperaura de lucru sunt iarăși provocări. Asigurarea resurselor umane capabile să administreze corect dozele, repetarea obligatorie a vaccinării după 21 zile de la prima administrare – nu mai mult și nu mai puțin – sunt condiții a căror respectare condiționează eficiența vaccinării.
Este pregătit personalul medical pentru toate acestea? Sunt pregătiți beneficiarii? Există oare condițiile de lucru necesare în clinici sau vor exista ele până la începutul campaniei?
Iată cea mai grea provocare la care va fi supus imediat după alegeri noul Executiv al țării noastre, indiferent care va fi acela. De modul cum va ști să facă față Guvernul depinde sănătatea și viața noastră.
De modul cum vor ști să facă față și celelelate guverne europene depide viața cotinentului. De modul cum vor ști să facă fața și alte guverne ale lumii depind sănătatea și viața omenirii. Se putea oare o provocare mai mare?