Cercetătorii marini au descoperit cratere adânci și dealuri pline de gheață, formate „extraordinar” de rapid pe fundul îndepărtatei mări Beaufort. Unul dintre aceste cratere este mai mare decât un bloc de șase etaje.
Folosind un vehicul subacvatic operat de la distanță și un sonar montat pe vas, oamenii de știință au descoperit schimbări dramatice, apărute pe fondul dezghețării permafrostului aflat sub fundul mării, relatează CNN.
Ce îngrijorează cel mai mult este faptul că aceste schimbări au avut loc într-o perioadă scurtă, între 2010 și 2019. În acest interval de timp au fost făcute nu mai puțin de patru cartografieri ale unei suprafețe de până la 26 de kilometri pătrați.
Este pentru prima dată când o suprafață de permafrost scufundat a fost analizată în acest fel. Încă nu se știe cât de răspândite sunt aceste schimbări în alte părți din Arctica.
„Știm că schimbări mari se petrec în peisajul arctic, însă este pentru prima dată când am reușit să folosim tehnologia pentru a vedea că schimbările se petrec și în larg”, a spus geologul marin Charlie Paull, unul dintre autorii studiului publicat de jurnalul științific PNAS.
Aproape un sfert din terenul din Emisfera nordică este ascuns de permafrost, inclusiv zone mari de sub ape.
În zona de 26 de kilometri pătrați studiați, cartografiată ultima oară în 2019, au fost descoperite, chiar atunci, 41 de gropi cu margini abrupte, apărute ca peste noapte.
Gropile sunt aproape circulare sau în formă ovală, cu o adâncime medie de circa 7 metri. Cea mai mare dintre ele era, în 2019, pentru că e posibil ca peisajul să se fi schimbat de atunci, o depresiune adâncă de 29 de metri, lungă de 225 de metri și largă de 95 de metri – dimensiuni comparabile cu un bloc de locuințe cu șase etaje.
Echipa de cercetători a mai găsit și numeroase dealuri de gheață, de obicei având un diametru de 50 de metri și o înălțime de 10 metri, se mai arată în raport.
Evgeni Ciuvilin, un cercetător de la Skoltech din Rusia, care a studiat permafrostul siberian, a declarat că este surprinzător să vedem astfel de schimbări, care au loc într-o perioadă atât de scurtă de timp.
„Degradarea permafrostului este un proces lent. Vorbim de obicei despre centimetri pe an. Aici este mai mult decât o degradare, este și o schimbare calitativă. Așa că aș spune că da, este neobișnuit să vedem acest lucru”, a spus Ciuvilin, care nu este implicat în cercetare.
„Ipoteze au fost emise în literatură privitor la posibilitatea unor astfel de procese, însă aceasta este pentru prima dată când au fost direct observate”, a adăugat omul de știință.