Filmul ”Don’t look up” a făcut furori pe internet în ultimele zile. Toată lumea dezbate pelicula și nu puțini au fost cei care s-au arătat dezamăgiți. Dar totul ține de perspectivă, spune Peter Kalmus, cercetător și expert în schimbări climatice, care analizează pentru The Guardian filmul într-o notă diferită: văzut din perspectiva climatologilor.
”Filmul Don’t Look Up este o satiră. Dar vorbind ca un cercetător în domeniul climatologic care face orice îi stă în putință să-i trezească pe oameni și să evite distrugerea planetei, este cel mai exact film despre non-reacția înspăimântătoare a populației la criza climatică din câte am văzut”, își începe acesta materialul de opinie.
Filmul, regizat de Adam McKay și scris de David Sirota, spune povestea unei absolvente de astronomie, Kate Dibiasky (interpretată de Jennifer Lawrence) și a profesorului său coordonator de doctorat, Dr. Randall Mindy (interpretat de Leonardo DiCaprio), care descoperă o cometă cu potențal distrugător, care va lovi pământul în doar șase luni. Siguranța impactului este de 99,7%, un nivel de siguranță specific oricărei descoperiri științifice.
Cercetătorii sunt singurii care știu acest lucru dar sunt ignorați de societate. Panica și disperarea pe care o simt oglindește panica și disperarea pe care o simt mulți dintre cercetătorii climatologi, spune Kalmus.
”Într-una din scene Dr. Mindy se hiperventilează în baie; în alta, Diabasky, aflată la televiziunea națională, strigă: ”Nu e clar? E 100% sigur că vom muri”. Rezonez pe deplin cu asta. Asa se simte orice climatolog în ziua de astăzi”, spune Peter Kalmus.
Celor doi astronomi li se oferă o audiență de 20 de minute cu Președintele (interpretat de Meryl Streep) care se bucură să audă că impactul nu este 100% sigur. Pentru că strategia electorală cântărește mai mult decât soarta planetei, ea decide să ”stea deoparte și să evalueze”. Disperați, cercetătorii merg apoi la o emisiune matinală la televiziunea națională, dar moderatorii nu iau în serios avertismentul lor, umbrit oricum de vestea despărțirii unui cuplu celebru.
Între timp, iminența coliziunii cu cometa este confirmată de cercetătorii din întreaga lume. După ce se schimbă situația la nivel politic, Președintele inițiază o misiune de a devia cometa, dar se răzgândește în ultimul moment, convinsă fiind de un miliardar (interpretat de Mark Rylance) că are propriul lui plan de a ghida aterizarea în siguranță, utilizând o tehnologie netestată, urmărind să ia metalele prețioase de pe cometă.
O revistă sportivă titrează: ”Sfârșitul e aproape. Se mai ține Super Bowl?”.
”Dar acesta nu este un film despre cum ar reacționa omenirea la o cometă ucigașă. Este un film despre cum umanitatea răspunde la o criză climatică potențial ucigașă la nivel planetar”, scrie climatologul.
”Sistemul planetei Pământ cedează cu o rapiditate care ne lasă fără suflare”
”Trăim într-o societate în care, în ciuda amenințărilor extraordinar de precise, reale și agravante, liderii lumii continuă producția de combustibili fosili, în care știrile despre climă sunt puse în umbră de știrile sportive, în care miliardarii au planuri SF de a muta, pur și simplu, oamenii pe Marte.
După 15 ani de muncă în încercarea de a atrage atenția asupra urgenței climatice, am concluzionat că publicul în general și liderii lumii în particular, subestimează cât de rapid, serios și permanent va fi impactul climatologic dacă umanitatea nu reușește să se mobilizeze.
S-ar putea să mai avem doar patru ani înainte ca umanitatea să cheltuiască ”bugetul de carbon” menit să păstreze încălzirea globală sub 1,5 grade Celsius la ratele actuale de emisii - un nivel de încălzire care mă tem că nu va fi compatibil cu civilizația așa cum o știm noi acum.
Și s-ar putea să mai avem doar cinci ani până când pădurea tropicală Amazoniană și fâșia de gheață din zona arctică trec de un punct și ajung într-o situație fără întoarcere.
Sistemul planetei Pământ cedează cu o rapiditate care ne lasă fără suflare. Iar cercetătorii climatici se confruntă cu o sarcină mai grea în ceea ce privește comunicarea publică decât cea a cercetătorilor din Don't look up, având în vedere că distrugerea se desfăsoară deja de decenii - cu viteza fulgerului, din puctul de vedere a planetei, dar cu incetinitorul după cum este prezentat în buletinul de știri - și nici nu este vizibilă precum o cometă pe cer”, spune Peter Balmus.
Acestea fiind spuse, desființarea filmului Don't Look Up ar putea spune mai mult despre critic decât despre film, concluzionează climatologul.
”Este amuzant și înspăimântător pentru că dezvăluie un anumit adevăr pe care cercetătorii climatici îl trăiesc în fiecare zi. Sper ca acest film care înfățișează într-un mod comic cât de greu este să treci de normele prevalente, chiar ajută să fie depășite aceste norme în viața reală.
Și mai sper că Holywood-ul învață cum să spună poveștile climatice care contează. În loc să spună povești care creează o distanță confortabilă de pericolul în fața căruia ne aflăm, dând apă la moară soluțiilor nerealiste la scenarii de dezastru nerealiste, umanitatea are nevoie de povești care subliniază absurditățile care se nasc din faptul că toată lumea știe ce ne așteaptă și, în același timp, nimeni nu face nimic.
Și mai avem nevoie de povești care arată cum umanitatea poate răspunde rațional la această criză. Nu lipsa tehnologiei ne împiedică să acționăm, ci umanitatea trebuie să confrunte industria combustibililor fosili, să accepte că trebuie să consumăm mai puțină energie și să trecem cu totul în stare de urgență.
Senzația de solidaritate și eliberare pe care am putea s-o simțim odată ce se întâmplă asta - dacă s-ar întâmpla asta - ar schimba cu totul ”regulile jocului” pentru specia umană.
Adevăruri mai multe și mai bune nu au nicio șansă să devină catalizator pentru acest punct de turnură sociocultural, dar poveștile - mai multe și mai bune - au această capacitate”, concluzionează cercetătorul.