Premierul Marcel Ciolacu (PSD) susține că „nu există tehnologie” pentru a pune în funcțiune trenuri cu hidrogen, în România.
Tot premierul susține că 320 de milioane de euro din PNRR care urmau să fie folosiți pentru a cumpăra trenuri cu hidrogen ar putea fi cheltuiți, cu mai mare folos, pentru lucrări la linia de metrou care va lega nordul Capitalei de Aeroportul Otopeni. Asta, dacă și Comisia Europeană va fi de acord.
Ciolacu a fost declarațiile în timpul unei emisiuni difuzate de Antena3, potrivit G4Media.ro.
Mai exact, premierul a spus:
„Am scos la licitație trenurile cu hidrogen de trei-patru ori și n-a venit nimeni. Nu există tehnologie. Acum suntem în negocieri cu Comisia Europeană să vedem cum putem să mutăm banii. Să-i scoatem din PNRR și să-i ducem pe transporturi, fie la autostradă, fie la metrou. Nu poți rezolva traficul în București fără metrou”.
Investiția în metrou e o idee bună. Ca să poluăm mai puțin și să circulăm mai repede, bine ar fi să folosim mai mult mijloace de transport în comun decât mașina personală. Iar metroul este, în București, un mijloc de transport în comun utilizat intens.
Doar că premisa de la care pleacă premierul e greșită. În realitate, tehnologia trenurilor cu hidrogen există. Și chiar este în uz. Ce-i drept, la scară redusă, din cauza costurilor mari.
Germania a introdus-o, în vara lui 2022. A creat o linie care leagă orașele Cuxhaven - Bremerhaven – Bremervörde – Buxtehude și pe care să circule 14 trenuri cu hidrogen Coradia iLint fabricate de Alstom.
A fost un proiect pilot. Între timp, administrațiile unor dintre landuri susțin că nu vor să mai cumpere și alte trenuri pe hidrogen, din cauza costurilor ridicate. În unele cazuri, s-ar ajunge și la cheltuieli de exploatare cu 80% mai mari decât cele cu utilizarea unor trenuri electrice, potrivit datelor prezentate de Hydrogen Insight.
Finanțarea pentru astfel de noi proiecte este, momentan, sistată. Dar nu din rațiuni tehnice sau legate de fiabilitate, ci din cauza unor suspiciuni de corupție în cadrul alocării de fonduri, relatează International Railway Journal.
China este, de asemenea, pe punctul de a inaugura o astfel de linie. În urmă cu o lună, CGTV anunța că prima garnitură cu hidrogen a ajuns pe șine și este supusă testelor necesare înaintea inaugurării.
Multe alte state, printre care Franța, Austria și Italia, testează tot modele de Coradia iLint, în vreme ce Marea Britanie testează un model de tren cu hidrogen HydroFLEX, dezvoltat în colaborare între Universitatea din Birmingham și compania Porterbrook.
Concluzia este că multe țări încearcă să introducă trenul cu hidrogen. Experimentează și învață. Văd ce li se potrivește.
Este o cale de a avansa tehnologic și de a contribui la reducerea costurilor de producție și exploatare a echipamentelor. Care, momentan, sunt împovărătoare.
O garnitură Coradia iLint costă în jur de 5 milioane de euro. Costurile unei stații de alimentare pot ajunge la aproape 2 milioane de euro. Iar costurile cu consumul ajung și la 200 euro pentru 100 km (mai mult decât costă deplasarea cu trenuri diesel sau cu cele electrice, alimentate din rețea).
Datele cu privire la preț au fost centralizate din mai multe surse. Printre ele: Alstom, studii de fezabilitate al Guvernului german și studii ale McKinsey și Deloitte.
Cum funcționează trenurile cu hidrogen. Și de ce nu le avem peste tot
Trenurile cu hidrogen sunt, de fapt, electrice. Doar că nu au nevoie de o linie electrificată și de acces la o rețea, ca să se alimenteze.
Au, în schimb, rezervoare cu hidrogen în stare gazoasă, stocat la presiuni mari.
Hidrogenul este trimis în pilele de combustie (dispozitive care îl folosesc pentru a crea energie, apă și căldură).
În pile, se produce o reacție chimică. Hidrogenul este separat în protoni (care trec printr-o membrană) și electroni (care circulă printr-un circuit extern, generând electricitate).
Într-o altă parte a pilei de combustie, protonii și electronii de hidrogen se combină cu oxigenul din aer. Rezultă: apă și căldură.
Din tot ce s-a obținut, electricitatea este folosită la alimentarea motoarelor care, la rândul lor, acționează roțile trenului. Iar căldura poate fi folosită – atunci când e nevoie – la încălzirea interiorului trenului.
Cum singurul produs rezidual al alimentării acestor trenuri este apa, ele pot fi considerate prietenoase cu mediul.
De ce nu reușește România să își ia cumpere trenuri cu hidrogen
Autoritatea pentru Reformă Feroviară (ARF) – parte a Ministerului Transporturilor – a lansat de 3 ori o licitație pentru selecta o firmă care să-i livreze 12 trenuri cu hidrogen.
Bugetul: 320 de milioane de euro, din care peste 100 de milioane din PNRR.
ARF a anulat licitația, de fiecare dată. Cea mai recentă anulare a avut loc în luna mai 2024. Detalii despre respectiva procedură, aici.
O singură asociere de firme formată din Alstom și Linde Gaz a depus ofertă. Dar ARF a ajuns la concluzia că acea ofertă este neconformă.
De ce am ajuns într-o astfel de situație? Iată ce spun experții în domeniul hidrogenului.
Președintele Asociației pentru Energia Hidrogenului: Pe noi nu ne-a întrebat nimeni! Cum să începi ceva nou fără să te sfătuiești cu specialiști?
Președintele Asociației pentru Energia Hidrogenului din România, cercetătorul Ioan Iordache, a vorbit, la dezbaterea „Viitorul Mobilității”, organizată de Spotmedia și Asociație Energia Inteligentă (AEI), despre eșecul AFR de a cumpăra trenuri cu hidrogen.
„Ce s-a întâmplat la acea autoritate? Dați-mi voie să fiu mai reținut.
Noi - adică Asociația pe care o conduc și care activează din 2012 - nu am fost căutați de nimeni de pe la Ministerul Transporturilor sau de la acea autoritate.
În schimb, sunt alte companii care au proiecte pe hidrogen vizibile în România. Și care, acuma 3-4 ani, au început cu noi primul dialog, au avut cu noi contacte, ca să spun așa.
Probabil greșeala majoră care s-a făcut acolo: s-a aruncat lumea într-o direcție, fără să cunoască, de fapt, ce înseamnă acest hidrogen. Crezându-se, probabil, că se vor putea cumpăra (trenurile pe hidrogen – n.red.) ca orice locomotivă diesel.
Că e nevoie să faci o licitație și totul e rezolvat. Or, acolo e vorba de timp de așteptare. E vorba despre discuții aplicate... Știți, hidrogenul respectă doar legile fizicii, nu pe cele ale SEAP-ului.
Mai multe detalii nu cunosc. Pot spune doar atât: că membrii noștri n-au fost contactați, nu li s-a cerut nicio părere.
Nu vreau să-i acuz (pe cei de la AFR - n.red.). Vreau doar să atrag atenția că, atunci când vrei să introduci un domeniu nou, trebuie să discuți cu cei de specialitate.
Noi, în Asociație, avem 200 de membri. N-or fi toți experți, dar cred că vreo 10 se găseau să ofere consultanță cu privire la ce înseamnă hidrogenul în acest secol”, a declarat Ioan Iordache.
Pentru mai multe detalii despre viitorul mobilității în România și provocările cu care se confruntă autoritățile, companiile și consumatori aflați dacă urmăriți integral dezaterea „Viitorul Mobilității”, organizată de Spotmedia și Asociația Energia Inteligentă (AEI).