Cel mai mare lac din Italia a ajuns la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată, lăsând la vedere zone întinse acoperite de pietre. Apa tot mai puțină s-a încălzit și a atins temperaturi obișnuite în Caraibe.
Turiștii care obișnuiau să se relaxeze în fiecare an pe malul lacului Garda au parte de o surpriză dezolantă: peisajul idilic pe care îl admirau nu mai există. Nordul Italiei se confruntă cu o secetă extremă, provocată de lipsa precipitațiilor și de temperaturile ridicate, relatează Euronews.
Seceta - pe care specialiștii o consideră cea mai gravă din ultimii 500 de ani - a lovit mai multe țări din vestul Europei, printre care Spania, Portugalia, Franța, Germania, Olanda și Marea Britanie și se estimează că ar putea afecta 47% din suprafața continentului.
Condițiile climatice foarte aspre din această vară sunt vizibile în bazinul hidrohrafic din nordul Italiei. Râurile vitale, precum Po, care alimentau cu apă agricultura și activitățile industriale din această regiune, au secat din cauza condițiilor meteo extreme, fenomen care afectează puternic regiunea care asigură 40% din producția alimentară a țării.
Autoritățile au încercat să compenseze lipsa precipitațiilor prin dirijarea unei cantități mai mari de apă din Garda în râurile secătuite, însă luna trecută au fost nevoite să reducă volumul pentru a proteja lacul.
Cu 45 de metri cubi de apă pe secundă deversați în râuri, lacul Garda a ajuns vineri la un nivel de 32 de centimetri sub limita normală, aproape de recordurile negative din 2003 și 2007.
Temperatura apei a depășit media lunii august, conform site-ului seatemperature.org. Vineri, temperatura apei a ajuns la aproape 26 de grade Celsius, în timp ce media din Caraibe este de 27 de grade.
Turiștii, în special cei din Germania, și-au anulat călătoriile în Italia la sfârșitul lunii iulie, când în nordul peninsulei s-a înregistrat ultimul val de căldură. Potrivit primarului din Garda, Davide Bedinelli, nivelul lacului a pierdut doi centimetri pe zi.
Fenomenul afectează turismul local: patronii care închiriau șezlonguri și umbrele nu mai au clienți, pentru că turiștii nu sunt atrași să mai stea pe malul acoperit de pietre, lipsiți de zgomotul plăcut al valurilor.
Singura parte bună pe care autoritățile locale o promovează acum pe Facebook este că se poate ajunge mergând pe insula San Biagio, un loc idilic cu pajiști verzi și chiparoși, altădată accesibil doar cu barca.