Nu mai e un secret pentru nimeni că perioadele lungi petrecute în spațiu afectează negativ corpul uman. De la pierderea masei corporale și musculare până la redistribuirea fluidelor în cap, ceea ce pune presiune pe ochi, provocând inclusiv probleme de vedere, e o listă lungă a efectelor negative resimțite de astronauți.
În timpul unui zbor în spațiu, nivelurile ridicate de radiații pot afecta, de asemenea, inima și pot determina îngustarea arterelor, ducând la boli cardiovasculare.
În aceste condiții, încă se caută răspunsuri legat de cum am putea supraviețui unei călătorii de 480 de milioane de kilometri către Marte fără să ne fie afectată definitiv sănătatea. Răspunsul pare să vină de la peștele-zebră, cred oamenii de știință de la Queen’s University din Belfast.
Cercetările ample făcute în ultimii ani au arătat că peștele-zebră are mai mult de 70% din codul genetic în comun cu oamenii. Peștele a devenit astfel un aliat-cheie al cercetătorilor care caută moduri de a combate mai eficient o serie de boli.
Citește și China vrea ca astronauții săi să stea perioade lungi pe Lună
O caracteristică a peștilor-zebră a atras atenția în mod special oamenilor de știință: capacitatea lor de intra într-o formă de „hibernare” numită torpoare sau toropeală, relatează Science Times.
„Ne-am propus să stabilim dacă toropeala indusă poate fi o contramăsură viabilă a efectelor nocive ale zborurilor spațiale", a explicat profesorul Gary Hardiman, cercetător de la Institutul pentru Securitate Alimentară Globală (IGFS) de la Queen’s University și autorul principal al studiului.
„Dacă oamenii ar putea replica un model similar de hibernare pe care l-am observat la peștele zebră, ar putea crește șansele oamenilor de a deveni o specie care navighează în spațiu”, a adăugat el.
Toropeala este o stare inactivă asemănătoare hibernării, în care metabolismul încetinește pentru a proteja o viețuitoare de condiții externe dure, cum ar fi lipsa alimentelor sau temperaturile scăzute.
Dacă creierul ar intra în această stare, inclusiv stresul psihologic ar fi mult redus.
„Schimbarea metabolismului ar scădea nevoia de hrană, oxigen sau apă și există posibilitatea ca aceasta să reducă pierderea masei musculare din cauza radiațiilor și microgravitației”, a mai spus el.
Acest pește a fost supus mai multor experimente și a reieșit că această stare de hibernare a anulat mult din răul făcut de condițiile la care este supus.
Concret, aceasta a redus metabolismul peștelui zebră și a creat un efect radioprotector, care l-a protejat împotriva efectelor nocive ale radiațiilor, cum ar fi pierderea musculară și osoasă, îmbătrânirea acceelerată și problemele vasculare.
„Rezultatele noastre arată că, în timpul toropelii induse, peștele zebră a avut o reducere a metabolismului și a concentrației de oxigen din celule, care a scăzut stresul oxidativ și a crescut rezistența la radiații”, a spus Thomas Cahill, doctorand la Queen's University și co-autor al studiului.
Vezi și Cea mai apropiată rudă a noastră care hibernează ne-ar putea ajuta să călătorim în spațiu