Deșertul Atacama, din Chile, are reputația celui mai arid loc de pe Terra, semănând mai degrabă cu un peisaj de pe Marte. Atunci când plouă, apa poate aduce moarte în loc de viață.
Însă viață există chiar și în aceste condiții. Iar cândva aceasta era înfloritoare. Un studiu recent, citat de Science Alert, dezvăluie că, cu multe sute de ani în urmă, recoltele erau din belșug, iar populațiile de pre-columbieni și pre-incași prosperau.
La un moment dat, existau aici așezări permanente și populație deloc neglijabilă, explică echipa de cercetători care a realizat studiul, condusă de Francisca Santana-Sagredo, de la Pontifical Catholic University of Chile.
Cum era posibil așa ceva, date fiind condițiile extreme, care nu erau diferite de cele din ziua de azi? O posibilă explicație ar fi sistemele de irigare, dar acesta nu poate fi întregul răspuns într-un peisaj atât de arid, sunt de părere oamenii de știință.
Te-ar putea interesa și Când au purtat oamenii haine pentru prima dată? Ajutorul nesperat dat de păduchi
Analiza dinților și oaselor umane din zonă, vechi din acele timpuri, a arătat prezența în cantitate mare a unui ingredient dintr-un fertililzator, folosit pentru culturi.
Au fost analizate și semințe și rămășițe de plante din aceeași perioadă și loc – 246 de plante, din soiuri ca ardei iute, porumb, fasole, quinoa și nu numai -, observându-se prezența unui isotop de nitrogen în vremea în care se suspectează că se practica intensiv agricultura în zonă.
Acesta ar putea proveni de la fertilizatorul pe care îl foloseau oamenii: găinaț. Același izotop a mai fost găsit în plante din Antarctica, din zonele unde cuibăreau păsările.
Se pare că oamenii mergeau la distanțe mari pentru a recolta acest fertilizator natural extrem de prețios, pe care îl împrăștiau apoi pe câmp, se arată într-un raport publicat de Nature Plants.
Vezi și Când am început să exterminăm animalele de pe Pământ. Prima specie dispărută nu e pasărea Dodo