Cea mai mare „poartă” a oamenirii spre spațiul cosmic – situată pe teritoriul statului Kazahstan – rămâne la fel de bine păzită și aproape la fel de învăluită în mister pentru publicul larg cum a fost dintotdeauna.
După încheierea programului spațial american al NASA, în anul 2011, singura bază de lansare a misiunilor cu echipaj uman (inclusiv a celor care ajung le Stația Spațială Internațională) a rămas Cosmodromul Baikonur din Kazahstan. Ulterior, s-au inaugurat alte baze, dar de dimensiuni mult mai mici.
Cosmodromul se întinde pe 7.000 de kilometri pătrați și este situat într-un deșert, la circa 2.600 de kilometri Moscova și la aproximativ 1.300 de kilometri de principalele orașe din Kazahstan, Nur Sultan și Almaty, potrivit BBC Travel.
De aici, de la baza Baikonur, Rusia și-a lansat primul satelit spațial, numit Sputnik 1, în anul 1957. După 4 ani, tot de pe acest cosmodrom a zburat în spațiu la bordul Vostok 1 primul astronaut din istorie: Yuri Gagarin.
Și tot de pe Baikonur a decolat nava care, în 1963, a dus-o în spațiu pe Valentina Tereshkova. A fost prima femeie din istorie care ajuns în spațiul cosmic.
Întrebarea este: de ce au ales rușii acest loc atât de izolat, în mijlocul unui deșert, pentru a amenaja cosmodromul, care reprezintă unul dintre cele mai importante locuri din istoria umanității.
Ei bine, două sunt principalele condiții pe care trebuie să le îndeplinească un spațiu, pentru a putea deveni cosmodrom. Unul este să fie situat cât mai aproape de ecuator, astfel încât navele să poată profita de pe urma forței de rotație a Terrei. Iar a doua condiție este ca locul să fie situat la mare distanță de orice comunitate umană.
Motive sunt mai multe. Printre ele, faptul că – după cum guvernele lumii și-au dat seama destul de repede – rachetele folosite pentru a trimite oameni în spațiul puteau fi folosite cu succes ca arme cu impact devastator.
Secretul de la Baikonur
Spre exemplu, Moscova – care a construit Cosmodromul Baikonur – a făcut încă din 1920 experimente cu rachete. Iar după al Al Doilea Război Mondial a pus mâna pe tehnologia germană V2, care a ajutat-o să facă progrese semnificative.
Și aveau nevoie de un loc în care să își continue experimentele, inclusiv pentru a se lansa în cursa pentru cucerirea spațiului.
L-au găsit în zona Tyuratam, unde au dus, cu trenul, tot ce le-a trebuit pentru a dezvolta prima formă a bazei de cercetare care a devenit, mai târziu, cosmodromul.
Și au schimbat numele locului. Puteau să-l numească, în continuare, Tyuratam. Dar au ales să-i spună Baikonur, după numele unui oraș aflat la mai mare distanță de zona aleasă pentru cosmodrom. Atunci a luat naștere „secretul de la Baikonur”.
Rușii au săpat acolo cel mai mare crater din lume, adânc de 45 de metri, lung de 250 de metri și lat de 100 de metri. Scopul acestei gropi uriașe a fost să limiteze expansiunea flăcărilor aprinse la lansarea primei rachete spațiale din istoria omenirii.
Un loc dezolant
Scott Kelly – astronaut american care a comandat trei misiuni spațiale pentru Stația Spațială Internațională (ISS) – a descris locul ca pe unul sterp, care face cumva trecerea între lumea noastră și cea pe care un cosmonaut o întâlnește în spațiu.
„E un loc izolat, dezolant, ultimul pe care astronauții îl văd înainte să plece în spațiu și primul pe care-l văd când revin pe Terra. Cumva, într-un mod ciudat, pare că e locul potrivit din care să părăsești planeta și în care să revii”, a susținut Scott Kelly.
Vara, temperaturile depășesc 50 de grade Celsius. Iarna, pot scădea sub - 30 grade Celsius, pe măsură ce furtunile de gheață mătură deșertul.
Inițial – pe durata existenței URSS - Cosmodromul Baikonur a fost unul la care puțini oameni aveau acces. După 1991 – adică după ce URSS s-a destrămat, Rusia a închiriat terenul aerodromului de la Kazahstan, cu peste 82 de milioane de lire pe an.
Acum, unele obiective din bază – cum ar fi locul din care s-a lansat racheta care l-a dus în spațiu pe Gagarin – pot fi vizitate.
Dar potrvit BBC Travel, până și drumul până la Cosmodromul Baikonur e o aventură. E nevoie de o călătorie cu avionul până pe aeroporturile kazahilor din Astana sau Almaty.
Apoi, călătorul trebuie să mai ia un avion până la Kyzylorda. Iar de acolo, urmează un drum de încă 4 ore cu mașina sau cu trenul până la Baikonur.
Dar merită, susțin unii dintre turiști. Spre exemplu, Robert Joy a venit la Baikonur din Wales și susține că i s-a părut nemaipomenit. Visa de mic să vadă locul din care rușii lansau rachete, din spatele Cortinei de Fier. Și a avut ocazia să stea pe locul din care s-a înălțat prima rachetă cu echipaj uman din lume.
Ceea ce mulți turiști și-ar dori este să vadă mai mult din Cosmodromul Baikonur. Pentru că, în mare parte, locul este în continuare inaccesibil publicului larg, deși reprezintă una dintre puținele „porți spre stele” ale omenirii.