Analiza oaselor unui om care a trăit cu 3.000 de ani în urmă arată că acesta este cea mai veche victimă a unui rechin descoperită vreodată.
După ce au cercetat rămășițele sale, oamenii de știință au concluzionat că bărbatul a avut o întâlnire ce avea să-i fie fatală cu un rechin în Marea Seto, din arhipelagul japonez. Aproape 800 de răni au fost găsite pe scheletul său, niciuna dintre acestea cu semne de vindecare, ceea ce sugerează că întâlnirea a fost una decisivă, relatează Science Alert.
Oasele, recuperate din situl arheologic Tsukumo din apropiere de Marea Seto, au fost excavate inițial în secolul XX, însă atunci nu au putut fi explicate rănile.
Apoi, oasele au fost redescoperite de arheologii J. Alyssa White și Rick Schulting de la Universitatea Oxford din Regatul Unit, care investigau violența în Japonia preistorică.
„Rănile au fost cel mai mult prezente pe brațe, picioare, piept și abdomen. Printr-un proces de eliminare, am exclus un conflict uman și prădătorii animali sau necrofagii”, au explicat arheologii.
Forma leziunilor nu se potrivea cu uneltele din piatră folosite la acea vreme, au concluzionat aceștia. Mai mult, mâna stângă și piciorul drept lipseau, iar piciorul stâng a fost așezat deasupra corpului în poziție inversată.
În plus, rănile nu s-au potrivit cu cele lăsate în urmă de orice alt tip de animal. Au fost cooptați în cercetare și alți specialiști și acesta a fost verdictul.
„Având în vedere rănile, bărbatul a fost în mod clar victima unui rechin”, au spus White și Schulting.
Citește și Descoperire de pe vremea primilor fermieri din Europa, făcută în Polonia
„Bărbatul ar fi putut să fie la pescuit cu alți însoțitori la acel moment, dat fiind faptul că a fost recuperat atât de rapid. Având în vedere caracterul și distribuția urmelor de dinți, specia responsabilă a fost cel mai probabil un rechin-tigru (Galeocerdo cuvier) sau rechin alb (Carcharodon carcharias)”, au mai adăugat cercetătorii.
Conform analizelor, bărbatul era de vârstă mijlocie la momentul atacului și a trăit în jur de 1370 și 1010 î.Hr. Rămășițele lui au fost recuperate la scurt timp după atac, iar apoi au fost îngropate într-un cimitir din zonă.
Deși atacul a fost clar violent, cercetătorii cred că bărbatul ar fi murit foarte repede. Având în vedere numărul mușcăturilor, arterele femurale ar fi fost tăiate rapid, astfel rezultând o moarte rapidă de pe urma șocului hipovolemic. Asta se întâmplă atunci când corpul pierde rapid cel puțin o cincime din sânge.