Tensiunea crește între rușii și ucrainenii care trăiesc într-o localitate din regiunea arctică a Norvegiei, în timp ce compania locală de turism este considerată „brațul mascat al Kremlinului”.
„Bun venit în Barentsburg”, scrie în rusă deasupra debarcaderului. Din momentul în care vizitatorii coboară de pe nava care i-a purtat aici, nu-i nici urmă de îndoială despre cine stăpânește, măcar simbolic, acest orășel cu câteva sute de locuitori din mijlocul Oceanului Arctic, notează The Guardian.
Steagul Rusiei flutură pe clădiri. În pub-ul local, "Ursul roșu", consumația se achită în ruble. Un bust al lui Lenin privește spre fiord, iar pe un monument din spatele lui scrie: "Obiectivul nostru este comunismul!". Dar aici nu e Rusia, ci Norvegia.
Barentsburg este cea de-a doua localitate ca număr de locuitori din arhipelagul norvegian Svalbard, cu majoritatea populației de origine rusă sau ucraineană. Orașul minier a aparținut Uniunii Sovietice și apoi Rusiei din 1932, însă e localizat în arhipelagul arctic Svalbard, care este norvegian. Conform unui tratat încheiat în 1920, guvernul norvegian a primit "suveranitatea deplină și absolută" a Svalbardului în schimbul conferirii de drepturi depline cetățenilor statelor semnatare, inclusiv Rusia.
Atmosfera s-a răcit în orașul arctic
Până de curând, cei mai mulți dintre rușii și ucrainenii stabiliți în Barentsburg aveau relații bune cu vecinii din Longyearbyen, oraș de coastă predominant norvegian. Existau schimburi culturale între comunități, cu orchestre simfonice și coruri de copii, concursuri de șah și întreceri sportive.
De la invazia Rusiei în Ucraina, cele două comunități s-au trezit că sunt ultimul punct de contact al Occidentului cu Rusia. În consecință, atmosfera a devenit… arctică.
Pe 9 mai, ziua în care Rusia sărbătorește victoria sovietică asupra Germaniei naziste, consulul general al Rusiei, Andri Cemerilo, a condus o defilare cu zeci de vehicule și un elicopter ce purta drapelul rus. La altă paradă desfășurată în mina de cărbune Pyramiden, abandonată de Rusia, un buldozer avea steagul separatiștilor ruși din "Republica Populară Donețk".
În iulie, oficialii ruși au organizat o defilare de Ziua Marinei Ruse, cu o mică flotilă de ambarcațiuni, în apele teritoriale ale Norvegiei. Ca la ei acasă.
Pentru cei care se opun Rusiei, aceste acțiuni par niște operațiuni de propagandă menite să demonstreze supremația rusă în regiunea arctică, o poziționare militară într-un spațiu strategic aparținând unui stat membru NATO.
Autoritățile ruse neagă aceste acuzații și susțin că sunt niște evenimente tradiționale. Însă Terje Aunevik, liderul grupului partidului liberal norvegian din consiliul local al orașului, spune că Rusia și-a crescut dramatic activitățile naționaliste.
Înainte, 9 mai era în Barentsburg o sărbătoare a tuturor în fiecare an, cu cadouri, discursuri și muzică. Dar acum este "un eveniment ciudat cu steaguri și elicoptere. N-am mai văzut așa ceva în cei 25 de ani de când sunt aici", spune el.
Visit Svalbard, biroul local de turism, nu mai promovează călătoriile în niciuna dintre așezările rusești din regiune, iar cei mai mulți operatori turistici din Norvegia au încetat să activeze aici din cauza invaziei ruse. Visit Svalbard descrie firma de turism Arctic Travel Company Grumant din Barentsburg, deținută de compania rusă de minerit Trust Arktikugol, drept "un braț al statului rus".
Cei care vin, totuși, în Barentsburg sunt sfătuiți de locuitorii din Longyearbyen să-și țină telefoanele și laptopurile închise ca să evite potențiala supraveghere a rușilor.
Un refugiu cândva sigur
Pe strada principală din Barentsburg domnesc impozante picturi murale în stil sovietic, iar oamenii se înghesuie să cumpere alimente importate, înainte ca singura băcănie să se închidă.
O femeie a declarat pentru ziarul britanic că a venit aici "pentru a scăpa". Deși nu poate spune tot ce vrea de teamă că-și va pierde slujba (majoritatea localnicilor sunt angajați la compania rusă de stat Trust Arktikugol), ea declară, totuşi, că aici poate vorbi mai mult decât acasă, în țara ei.
Pentru mulți, însă, acest loc e mai nesigur decât "paradisul" de altădată. După otrăvirea opozantului rus Alexei Navalnîi și invazia ordonată de Putin, mulți ruși și ucraineni au plecat din Barentsburg în Europa sau în Longyearbyen.
Încă mai sunt ucraineni în Barentsburg, dar cei care rămân sunt pro-ruși, pentru că aici erau aduși tradițional mulți mineri din regiunile Lugansk și Donețk, anexate ilegal de Rusia.
"După invazie, autoritățile ruse din Barentsburg au început să arate că nu le pasă, că funcționează după propriile reguli și au început și să se laude mult. Le place să-și arate loialitatea față de guvernul lor", spune Ivan Velichenko (36 de ani), un ucrainean care a fost nevoit să se mute în Longyearbyen din cauza presiunii colegilor ruși de la locul de muncă.
Andrian Vlakhov, un antropolog social din Moscova care a studiat ani la rând populația din Barentsburg, a spus că din 2014, de când Rusia a anexat Crimeea, mulți localnici, atât ucraineni cât și ruși, au fost nevoiți să aleagă între a vorbi deschis și a-și pierde slujbele.
"Oamenii priveau Svalbard ca pe un paradis sigur, fiindcă n-aveau la ce să se întoarcă", a spus el, adăugând că în unele cazuri casele ucrainenilor care au plecat au fost demolate.
Un pământ norvegian pe care rușii se simt ca acasă
Guvernatorul regiunii Svalbard, Lars Fause, subliniază că sarcina lui este să aibă grijă "de pacea și stabilitatea arhipelagului", adăugând că relațiile cu autoritățile ruse din Barentsburg sunt "prietenești și constructive".
Ei nu discută despre război, spune el despre reprezentanții rușilor, iar politica de securitate este o chestiune "între Norvegia, Europa și Rusia, nu între Svalbard și ruși".
Potrivit analiștilor, guvernul de la Oslo ar vrea să-și întărească controlul asupra arhipelagului.
Mulți așteaptă următoarea carte albă Svalbard, pe care guvernul norvegian o publică la fiecare 10 ani, pentru a afla mai multe indicii despre planurile sale pentru regiune.
"Este destul de evident că se îndreaptă tot mai mult către diverse tipuri de control și că există dorința de a-l face mai norvegian și de a-i limita pe unii dintre locuitorii non-norvegieni", spune Dina Brode-Roger, cercetător la KU Leuven, care studiază comunitatea de Longyearbyen.
Guvernatorul Lars Fause se așteaptă ca în viitor Rusia să se concentreze pe turism în locul mineritului, în timp ce Oslo subliniază că va exista o creștere a populației norvegiene în Svalbard, a cărui administrare costă guvernul de la Oslo în jur de 113 milioane de euro pe an.
"Politicienii vor o comunitate norvegiană aici. Aici este Norvegia, acesta este pământ norvegian și când trebuie să plătești o sumă mare de bani e normal să vrei ca norvegienii să trăiască în Svalbard", subliniază el.
Deocamdată, însă, rușii se simt ca acasă. Și se manifestă în consecință.
T.D.