Criza rachetelor din Cuba oferă o lecţie preţioasă despre cum poate fi evitată catastrofa unei confruntări nucleare, însă Vladimir Putin nu pare să aibă calităţile demonstrate de Nikita Hruşciov, scrie David Ignatius, editorialist pentru The Washington Post.
“La 60 de ani de la criza rachetelor din Cuba, contrastul între modul în care doi lidei ruşi, Nikita Hruşciov şi Vladimir Putin, s-au exprimat în privinţa armelor nucleare este izbitor. Simplu spus, unul a demonstrat că are un compas moral, iar celălalt, nu”, îşi începe Ignatius articolul de opinie.
Când confruntarea din Cuba a atins punctul culminant, în octombrie 1962, Hruşciov a căutat să detensioneze situaţia, astfel încât să nu se ajungă la “catastrofa” unui război nuclear. Putin, pe de altă parte, nu a ezitat să-şi exprime intenţia de a folosit toate armele de care dispune, avertizând, într-o exprimare de gangster, că “nu este o cacealma”.
Săptămâna aceasta a avut loc la Harvard un forum de comemorare a 60 de ani de la criza rachetelor din Cuba, printre moderatorii discuţiei numărându-se şi Nina Hruşciov, nepoata liderului sovietic, alături de Ignatius. Au fost comparate cu această ocazie cele două abordări ale crizei nucleare.
Pe 26 octombrie 1962, Hruşciov i-a trimis o scrisoare lui Kennedy, îndemnând la “înţelepciune” din partea liderilor politici, aminteşte Ignatius, pledând ca niciunul dintre ei să nu mai tragă de capetele frânghiei cu care a fost legat “nodul războiului”, riscând să-l strângă atât de tare încât nu va mai putea fi desfăcut şi va trebui să fie tăiat. “Şi ce înseamnă acest lucru nu trebuie să vă explic eu”, a scris Hruşciov.
“Comparaţi această diplomaţie rusă creativă cu răspunsul lui Putin în Ucraina. La fiecare moment decisiv, a strâns nodul mai tare, mobilizând armata rusă, anexând teritoriile ucrainene ocupate şi lansând drone iraniene împotriva oraşelor ucrainene. Pe măsură ce Putin strânge nodul, el ameninţă să îl şi taie, folosind arme nucleare în cazul în care s-ar întrevede înfrângerea”, notează Ignatius.
În continuare, el arată că evenimentele legate de Cuba oferă un exemplu despre cum poate fi rezolvată această criză. La o zi după faimoasa sa scrisoare, Hruşciov condiţiona retragerea rachetelor din Cuba de o mişcare similară a lui Kennedy vizând rachetele nucleare americane din Turcia. Americanii s-au temut că dacă vor da curs acestei cereri, Statele Unite vor părea slabe. Kennedy a răspuns oficial doar scrisorii dintâi. În acelaşi timp, l-a trimis pe fratele său, Robert Kennedy, să îi comunice ambasadorului Anatoli Dobrînin că SUA îşi va retrage rachetele din Turcia în şase luni – dacă ruşii nu vor spune nimic, nu vor publica niciun document cu privire la înţelegere. Ruşii au păstrat tăcerea, iar criza rachetelor din Cuba s-a stins. În lunile ce au urmat, Hruşciov şi Kennedy au continuat să corespondeze în secret despre consolidarea încrederii şi cooperării.
Dar Putin nu pare să aibă calităţi precum încredere şi empatie, ca Hruşciov, continuă Ignatius. Pe măsură ce criza din Ucraina a avansat, comentariile lui au devenit tot mai dure la adresa Occidentului, acuzându-l că urmăreşte “să slăbească, să dividă şi în cele din urmă să distrugă” Rusia.
În final, Ignatius redă un pasaj din scrisoarea trimisă lui Hrușciov de Jackie Kennedy după asasinarea soţului său: “Pericolul care l-a preocupat pe soţul meu a fost acela că războiul ar putea izbucni nu atât din cauza oamenilor mari, ci din cauza oamenilor mici. În timp ce oamenii mari cunosc nevoia de autocontrol şi de înfrânare, oamenii mici sunt conduşi uneori de teamă şi de mândrie”.
“Hruşciov a fost un om mare, la minte, trup şi inimă. Putin este în această criză un om foarte mic”, încheie David Ignatius.
C.S.