Rusia desfăşoară un program de supraveghere care vizează infrastructura energetică în apele nordice din jurul Danemarcei, Norvegiei, Finlandei şi Suediei, potrivit unei noi investigaţii media. Scopul este de a planifica sabotaje împotriva ţărilor nordice, inclusiv prin posibilitatea de a tăia cablurile de energie şi de date care traversează Atlanticul şi ajung în restul Europei. Experţii spun că unele ţări occidentale ar fi extrem de vulnerabile, relatează DR, postul public de televiziune din Danemarca.
Potrivit serviciilor de informaţii şi experţilor, un program militar rusesc cartografiază în prezent parcurile eoliene offshore, gazoductele şi cablurile de electricitate şi internet din apele din jurul Danemarcei, Norvegiei, Finlandei şi Suediei. Cartografierea este realizată de un număr mare de nave militare şi civile care navighează în apele nordice şi descoperă ce se află pe fundul mării şi cum este conectată infrastructura ţărilor nordice.
Dezvăluirea apare într-un nou serial documentar realizat de DR în colaborare cu partenerii NRK din Norvegia, SVT din Suedia şi Yle din Finlanda, relatează The Guardian.
Nils Andreas Stensønes, şeful serviciului norvegian de informaţii, spune că misiunea este strategică pentru Rusia, fiind considerată de mare importanţă şi este controlată direct de la Kremlin.
Rapoartele se bazează pe date strânse în ultimii zece ani în legătură cu aşa-zisele „nave-fantomă" ruseşti, care navighează cu emiţătoarele de localizare oprite. Echipa de documentare spune că a depistat 50 de nave ruseşti care au navigat în ultimii zece ani într-o manieră suspectă.
Cu ce se ocupă programul secret GUGI
„Inima" acestui program militar rusesc secret este în mijlocul pustietăţii, în extremitatea de nord-vest a Rusiei, la doar 120 de kilometri de graniţa norvegiană. De acolo, de la baza navală din Golful Olenia din Marea Barents, submarinele şi navele de suprafaţă ruseşti pleacă în misiuni speciale menite să găsească punctele slabe din infrastructura de apărare a ţărilor nordice şi occidentale.
Programul secret se numeşte GUGI, acronimul rusesc pentru Direcţia Principală pentru Cercetare Subacvatică, relatează televiziunea daneză DR. „Este un program de recunoaştere subacvatică a cărui sarcină este de a cartografia infrastructura subacvatică", spune Nils Andreas Stensønes, şeful serviciului de informaţii pentru apărare al Norvegiei.
Potrivit surselor, nu se ştie cu certitudine câte nave sunt implicate în GUGI, dar programul este format atât din nave de spionaj profesionale, cât şi din nave civile. De asemenea, nu este clar, potrivit surselor DR, câţi oameni sunt alocaţi programului GUGI sau câte persoane sunt în baza principală din Golful Olenia.
Thomas Nilsen, editorul Barents Observer, un organ de presă online care se ocupă de politica de securitate în Arctica şi în regiunea Mării Barents, spune că pentru Moscova este o prioritate să se asigure că personalul programului de supraveghere maritimă este de calibrul potrivit. Ei recrutează cei mai buni ofiţeri de submarin, de preferinţă cu grade şi experienţă foarte înalte.
GUGI se află sub comanda directă a Ministerului Apărării de la Moscova şi are propria sa agendă. Nu participă, de pildă, la exerciţiile regulate ale Flotei de Nord, unul dintre districtele militare ale Rusiei, care acoperă Marea Nordului şi Arctica.
GUGI face totul în mod autonom, de la studii geologice pe fundul mării, până la instalarea echipamentelor de ascultare şi a sistemului de armament care se poate afla pe fundul mării. Totodată, GUGI are şi capacitatea de a distruge infrastructura inamică de pe fundul mării, spune Thomas Nilsen.
Baza GUGI, o localitate cu tot ce e nevoie
Pe baza unor imagini din satelit şi a unor informaţii din surse ruseşti, publicaţia lui Thomas Nilsen a descris într-un articol cum zona din jurul bazei GUGI din Golful Olenia, în nord-vestul Rusiei, este formată şi dintr-un spital, o şcoală, magazine alimentare, o centrală termică, o cantină şi o cafenea. În port se află diverse nave, o centrală electrică plutitoare, două docuri, mai multe depouri şi cheiuri. Există, de asemenea, docuri plutitoare al căror scop este de a ascunde mini-submarine.
Pe lângă navele aflate direct sub comanda GUGI, alte nave ruseşti colectează, de asemenea, informaţii print-un sistem de informaţii care poate fi accesat de GUGI şi de alţii. Una dintre aceste nave este „Admiral Vladimirski", o alta este „Iantar", care, declară Rusia, este o navă de cercetare folosită pentru a studia mediul marin.
De la spionaj la sabotaj. Cum a apărut și evoluat GUGI
H.I. Sutton, analist naval independent, spune că pe timp de pace, GUGI este folosit pentru spionaj, dar pe timp de război „este vorba de sabotaj, spionaj şi culegere de informaţii".
Potrivit expertului, programul GUGI a fost conceput de armata rusă în timpul Războiului Rece, în anii 1960, când atât Uniunea Sovietică, cât şi Statele Unite experimentau o mulţime de tehnologii maritime diferite în acea perioadă. În anii 1970, Moscova a decis să unească tehnologiile într-un program specializat.
Documentele CIA din 1964, declasificate în anul 2000, au dezvăluit că serviciile secrete americane ştiau de mult timp despre baza navală rusă folosită în operaţiunile de spionaj.
După căderea Uniunii Sovietice, programul a pierdut din avânt în anii 1990, dar odată cu progresele tehnologice, către sfârşitul mileniului supravegherea fundului mării a devenit mai interesantă pentru ruşi, mai spune H.I. Sutton.
GUGI ar dispune în prezent, printre altele, de submarine specializate care se pot scufunda până la o adâncime de 3.000 de metri.
Pe de altă parte, investiţiile în GUGI sunt un indiciu clar al importanţei războiului submarin pentru Rusia.
„Putem fi absolut siguri că vor continua să cartografieze infrastructura din Europa. Cunoştinţele şi capacităţile GUGI reprezintă o ameninţare", atrage atenţia expertul naval H.I. Sutton.
Rusia ar câștiga un război pe fundul mării
El crede că Rusia a obţinut un avantaj în ceea ce priveşte războiul pe fundul mării. Potrivit analistului naval independent, acest lucru se datorează, pe de o parte, faptului că Rusia a investit rapid în capacităţi de război subacvatic şi de supraveghere a fundului mării şi, pe de altă parte, pentru că, din motive geografice, ţara este mai puţin dependentă de infrastructura subacvatică decât multe ţări occidentale.
„În special în Europa, există o dependenţă ridicată de infrastructura comună de pe fundul mării. Şi există multă infrastructură pe fundul mării. Marina rusă şi GUGI s-au adaptat la acest lucru, în timp ce ţările occidentale au reacţionat lent. Cu alte cuvinte, ne aflăm acum într-un loc în care există o diferenţă reală", avertizează expertul.
Întrebarea este de ce ar fi capabil acest program dacă Rusia s-ar afla într-o zi în război deschis cu o ţară NATO. Potrivit analistului naval H.I. Sutton, programul este atât de specializat şi de prioritar pe coridoarele Kremlinului, încât este dificil pentru ţările occidentale să ţină pasul.
Într-un eventual război viitor, infrastructura este un punct slab pentru multe ţări, iar pentru unele ţări europene este foarte greu de apărat. De aceea este unul dintre puţinele locuri strategice în care Rusia se diferenţiază de adversarii săi, în special de ţările occidentale, atrage atenţia expertul.