Înaintea alegerilor parlamentare din 6 decembrie, România a experimentat, fără ca vreun oficial să recunoască, însă, scenariul suedez, în condițiile precare ale sistemului medical autohton demult depășit de situație.
Un sistem în care testările pentru depisarea coronavirusului au devenit un moft.
Totul pentru ca scrutinul să se țină la data stabilită și președintele Klaus Iohannis să poată avea o majoritate cu ajutorul căreia să facă schimbări substanțiale. Șeful statului nu are planuri excentrice, dar vrea să lase ceva în urma lui, dincolo de elocvența tăcerii, pentru a nu irosi de tot cei 10 ani petrecuți la Cotroceni.
După ce în primul mandat a încercat să salveze justiția de Liviu Dragnea, în al doilea, președintele ar putea lansa o reformă constituțională, mai ales că, în ultimii 30 de ani, doar stânga a reușit să se impună în acest domeniu complicat (1991 și 2003).
Pentru o nouă Constituție, care să prevadă, spre exemplu, o nouă organizare administrativă și deci o debirocratizare masivă a țării, cum a încercat și Traian Băsescu, Klaus Iohannis ar avea nevoie nu doar de PNL și USR, o combinație despre care a vorbit deja, ci și de PSD: dincolo de voturile necesare pentru a trece o nouă Constituție prin parlament, președintele ar vrea să vadă și un soi de unitate.
Să demonstreze că el este omul care, în cele din urmă, poate pune oamenii împreună și, în special, poate depăși perioada dramatică, plus melodramele politice.
În săptămânile dinaintea alegerilor, nesiguranța și precaritatea de fiecare zi au transformat viața românilor în povești fără suspans, în care aproape fiecare zi se încheie cu o dramă. Președintele încearcă să-și convingă electoratul că nu e nimic foarte grav, ascunde sub covor greșelile PNL de toate felurile și arată cu degetul, înfierând Partidul Social Democrat.
Pe de altă parte, liderul PSD, Marcel Ciolacu, a curățat lista candidaților partidului și i-a șters pe mulți dintre susținătorii grobieni ai lui Liviu Dragnea, ceea ce nu înseamnă că lucrurile s-au schimbat total.
Ciolacu încearcă o schimbare, aducându-i în primplan pe medicul Streinu Cercel, directorul Institutului de Boli Infecțioase Matei Balș, pe Alexandru Rafila, reprezentantul României la Organizația Mondială a Sănătății, ambii candidați la scrutinul de sâmbătă, plus alți patru medici aflați pe locuri eligibile. Este pentru prima dată în ultimii zece ani când PSD se orientează spre specialiști, ce-i drept unii care au fost mereu în această zonă de influență.
PSD revine cu altă echipă, dar își păstrează vechile obiceiuri, a boicotat regulile sanitare chiar în interiorul Parlamentului și a mers până în pânzele albe cu majorarea pensiilor cu 40% și a salariilor profesorilor cu 20%, cu riscul de a arunca bugetul țării în aer, deși social-democrații au plecat de la guvernare lăsând visteria aproape goală.
Măsurile și promisiunile populiste au ajutat mereu partidul să-și mobilizeze bazinul electoral și mai mult decât atât. PSD are peste 1300 de primari de la care așteaptă să aducă oamenii la vot: ei și televiziunile arondate, pe care le finanțează adesea inclusiv din bani publici, cum a făcut ani de zile și Gabriela Firea, fosta primăriță a capitalei.
Spre deosebire de electoratul PSD, care are nevoie de impulsuri directe pentru a ieși la vot, votanții USR-Plus se automobilizează. Strategii USR au înțeles că pentru a-și mări numărul de voturi nu trebuie să apeleze la nehotărâți, ci la alegătorii dezamăgiți de PNL, așa că aproape întreaga campanie a USR-Plus a fost împotriva liberalilor.
Sondajele sunt volatile, fiindcă prezența la vot e neclară și întâmplările de fiecare zi au efecte greu de prevăzut. Estimările sugerează că social-democrații și liberalii se află foarte aproape unii de alții, în jur de 30%.
PNL scade pe fondul incapacității de a ține epidemia sub control. Apoi, drama incendiului de la Piatra Neamț, pe care liberalii nu și-au asumat-o nici măcar cu o demisie, a înfuriat multă lume. O enervare generalizată a venit și după decizia guvernului de închidere a piețelor, cu menținerea mall-urilor deschise.
Clientela liberală, care a profitat în timpul crizei epidemice, politizarea funcțiilor executive în care ar trebui să fie specialiști, închiderea școlilor, fără asigurarea dotărilor necesare pentru copiii din familii sărace sunt probleme care defavorizează PNL.
În cele din urmă, ierarhia celor două partide tradiționale, după numărarea voturilor, nu va conta cu adevărat, dacă diferența nu e semnificativă, fiindcă președintele are posibilitatea să-i ajute pe liberali să formeze guvernul, cu USR sau doar cu UDMR, PMP și minorități, în funcție de rezultate.
Klaus Iohannis va avea însă posibilitatea să jongleze cu numele viitorului premier, dacă PNL va fi pe locul doi. De pildă, ar putea să nominalizeze pe altcineva în locul lui Ludovic Orban, pe care nu-l agreează în mod special. O astfel de mișcare este totuși riscantă, fiindcă actualul lider PNL a câștigat alegerile europarlamentare și locale, a făcut listele pentru Parlament și și-a fidelizat partidul. Traian Băsescu l-a scos pe Emil Boc din joc într-un mod similar și l-a înlocuit cu Mihai Răzvan Ungureanu în 2012, iar efectul a fost aproape imediat: PDL a pierdut guvernarea.
Pentru actualul președinte, un scenariu similar ar fi un dezastru, fiindcă ar arunca în aer un eventual obiectiv mare: Constituția lui Iohannis, menită să rămână în istorie.