Britanicii plătesc statului o taxă de 40% pentru orice moștenire care depășește plafonul de 325.000 de lire sterline (373.630 de euro). Pe baza acestui procent, regele Charles ar fi datorat bugetului mai multe milioane de lire, însă el beneficiază de o excepție.
Noul rege nu va plăti o taxă pe averea moștenită, evaluată la 740 de milioane de euro, în baza unui acord încheiat în 1993 între casa regală și guvernul Marii Britanii condus atunci de fostul premier John Major, pentru a se evita o situație ipotetică extremă. Astfel, în cazul în care doi monarhi ar deceda la scurt timp unul după celălalt, taxele de succesiune aplicate repetat ar putea dezmembra aproape întreaga moștenire. notează Insider.
Excepția a fost aplicată prima dată în 2002, după moartea Reginei Mamă Elisabeta, când averea sa de aproape 80 de milioane de euro, care includea și o colecție de ouă Fabergé, i-a revenit Elisabetei a II-a.
The Sunday Times Rich List estima în 2011 la 370 de milioane de lire sterline (427,4 milioane de euro) averea privată a Reginei Elisabeta a II-a. Valoarea exactă a bunurilor pe care le va primi Charles nu este publică, întrucât testamentele monarhilor sunt secretizate timp de mai multe decenii.
După decesul reginei, Charles moștenește automat proprietatea ei privată, Ducatul Lancaster, iar fiul noului suveran, prințul William, primește cealaltă proprietate regală, Ducatul Cornwall.
Evaluat în luna martie la peste 650 de milioane de lire sterline (747 milioane de euro), Ducatul Lancaster a generat anul trecut un venit de 24 de milioane de lire (27,5 milioane de euro).
Ce prevede înțelegerea dintre Casa Regală și guvern
Acordul privind exceptarea monarhilor de la plata taxei de succesiune nu a fost niciodată inclus într-o lege, însă e prevăzut într-un "memorandum de înțelegere" cu titlu informal, încheiat între guvern și Palatul Buckingham. Titlul oficial al documentului este "Memorandum de Înțelegere asupra Taxării Regale", scrie The Independent.
Secțiunea memorandumului privind moștenirea începe cu mențiunea că bunurile regale sunt deținute de regină "mai degrabă ca suveran decât ca persoană privată" și că "în mod clar ar fi nepotrivit ca impozitul pe succesiune să fie plătit pentru astfel de bunuri".
Bunurile la care se face referire includ reședințe oficiale precum Buckingham Palace, dar și Arhivele Regale, colecția regală de tablouri și alte lucrări de artă. Acestea nu sunt, practic, proprietatea personală a regelui, ci a Coroanei, și nu sunt supuse taxei de succesiune.
Următorul paragraf al memorandului prevede exceptarea proprietății personale a monarhului de la obligația taxei de succesiune când aceasta îi revine moștenitorului. "În ceea ce privește bunurile care pot fi considerate în mod corespunzător drept personale, dispozițiile prevăd că impozitul pe moștenire nu va fi plătit pentru cadouri sau donații de la un suveran la altul, ci va fi plătit pe cadouri și donații făcute altcuiva", se arată în document. Astfel, cu excepția lui Charles, oricine altcineva care moștenește ceva de la regina Elisabeta a II-a va achita taxă de succesiune.
Memorandumul prevede, de asemenea, că impozitul nu va fi plătit pentru activele care trec către suveran la moartea partenerului acestuia. Această excepție a fost aplicată după moartea Prințului Philip.
Suveranul plătește impozit pe venit doar dacă vrea
Documentul menționează două justificări pentru aceste excepții: în primul rând, dată fiind natura rolului monarhului, este important ca acesta să dețină "suficiente resurse personale". În al doilea rând, unele dintre bunurile personale ale monarhului sunt folosite și în scopuri oficiale.
Acordul precizează, totuși, că indiferent de rolul bunurilor monarhului, fie că e vorba de reședința Sandringham House, fie de un cal de curse, acestea nu sunt supuse taxei de succesiune.
Pe baza memorandumului, monarhul nu este obligat legal să plătească impozit pe venit, pe câștigurile de capital sau pe moștenirile de orice fel. Cu toate acestea, într-o perioadă în care monarhia era puternic contestată de opinia publică britanică, iar popularitatea casei regale se prăbușise, regina Elisabeta a II-a a convenit în mod voluntar să plătească impozit pe venit.