Judecătorul la confruntarea dintre titani. "E mai aproape roba decât CJUE. CSM ne face și mai vulnerabili" - Interviu video

Judecătorul la confruntarea dintre titani. "E mai aproape roba decât CJUE. CSM ne face și mai vulnerabili" - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span>

Independența magistratului nu este privilegiul său, ci garanția justițiabilului că i se va face dreptate.

Reforme care nu erau necesare au condus la o atmosferă aproape irespirabilă, toxică în sistem. Am ajuns la un blocaj, afirmă Grațiela Milu, judecător de la Curtea de Apel Brașov şi candidat pentru un loc în viitorul CSM la alegerile din 22 iunie.

Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, Grațiela Milu, de 20 de ani în robă, analizează starea sistemului judiciar.

Iată principalele declarații:

  • CSM ne face și mai vulnerabili cât timp aceeași faptă e cântărită cu măsuri diferite pentru magistrați diferiți.
  • Un judecător trebuie să răspundă dacă nu aplică legea, dar uneori el este la confruntarea între titani.
  • E mai aproape roba de judecător pe care riscă să o piardă, dacă nu aplică o decizie CCR sau ÎCCJ – recurs în interesul legii și mult mai departe CJUE și CEDO.
  • Magistrații nu știu ce ne e permis și ce nu, din cauza măsurii diferite cu care sunt judecați de CSM.
  • Toate au condus la livrarea unui act de justiție, cred, de calitate mai scăzută. De aici, o scădere a încrederii în actul de justiție.
  • CSM ar fi trebuit să definească drept anomalie pensia mai mare ca salariul și să propună înlăturarea ei.
  • Nu este necesară o instituție specială care să investigheze magistrații.
  • După ce deciziile CCR au atacat structura de rezistență a legislației penale, să avem măcar procurori specializați pentru fapte de corupție.
  • Îmi dă frisoane că avem un singur candidat pentru președinția ÎCCJ. De ce să mai pierzi timp cât timp jocurile par făcute?
  • Dezamăgirea e atât de profundă încât oamenii nu mai vor să meargă la vot.
  • Agenda actualului CSM a fost străină de ceea ce ne preocupă pe noi.
Ce a greșit actualul CSM și trebuie să nu mai greșească viitorul?

Principalul reproș este că CSM s-a îndepărtat de noi, magistrații, nu ne mai consultă. (detalii la min 02.30)

Independența magistratului nu este privilegiul său, ci garanția justițiabilului că i se va face dreptate. Lipsind judecătorul de cele mai adecvate instrumente pentru a-și desfășura activitatea cu independență și imparțialitate, nu doar el este afectat, ci și justițiabilul.

Vedem în interiorul CSM aceeași falie pe care o vedem și în societatea românească. În ultima vreme, cele mai multe decizii din Secția pentru judecători s-au luat cu majoritate sensibilă, 5-4, chiar în sfera disciplinară, care ne face cei mai vulnerabili.

De ce?

Avem printre cele mai drastice regimuri disciplinare de interdicții și incompatibilități din UE. Pentru a enumera abaterile, sunt folosite aproape toate literele alfabetului. CSM ne face și mai vulnerabili, cât timp aceeași faptă e cântărită cu măsuri diferite pentru magistrați diferiți. S-o numim practică neunitară.

Avem abaterea ce vizează manifestările care aduc atingere probității și onoarei profesiei. Textul nu suferă de niciun viciu de constituționalitate, este clar, însă la aplicare un compartament similar pentru unii este abatere, pentru alții nu este. Sunt exemple notorii pe rol.

Magistrații sunt pasibili de răspundere disciplinară, dacă nu respectă deciziile CCR și cele ale ÎCCJ în materie de recurs în interesul legii. Sunt obligatorii precum legea.

Dar există și alte hotărâri, chiar ale ÎCCJ în dezlegarea unor chestiuni de drept, cele pronunțate de CJUE și CEDO, tot obligatorii precum legea, dar încălcarea lor nu atrage răspunderea disciplinară.

Un judecător trebuie să răspundă dacă nu aplică legea, dar uneori el este la confruntarea între titani. Când deciziile de mai sus, toate obligatorii, sunt contradictorii, răspunderea disciplinară este numai pentru încălcarea deciziilor CCR și ÎCCJ – recurs în interesul legii. Dacă aplicarea lor interferează cu raționamentul sau juridic?

E mai aproape roba de judecător pe care riscă să o piardă daca nu aplică o decizie CCR sau ÎCCJ – recurs în interesul legii și mult mai departe CJUE și CEDO.

Această problemă vulnerabilizează și justițiabilul, beneficiarul legii și al deciziilor menționate.

Acțiunile discipinare pleacă de la Inspecția Judiciară, secția este doar instanță de judecată. Ce ar trebui reformat la nivelul IJ?

Dispozițiile legale în vigoare prevăd un rol extraordinar de puternic al inspectorului sef, care recrutează inspectorii, repartizează cauzele și elaborează regulamentele după care se fac recrutarea și funcționarea IJ.

Unde e concentrată prea multă putere, există și riscul unor abuzuri.

Cred că se impune diminuarea rolului inspectorului șef, iar CSM să preia recrutarea și elaborarea regulamentului de funcționare al acestei instituții autonome.

Ceea ce se mai poate realiza este unificarea practicii tuturor organismelor implicate în angrenajul răspunderii disciplinare, de la IJ la ÎCCJ, care are soluția definitivă.

Nu se publică jurisprudența acestor organisme astfel ca magistrații să  își poată ajusta comportamentul, să știm ce ne e permis și ce nu. Iar această practică transparentă ar ridica și nivelul de încredere al cetățenilor, care ar ști ce comportament al magistratului e sancționabil.

Să înțeleg că în acest moment judecătorul român nu știe ce îi e permis și ce nu?

Se pare că nu e foarte clar, cât timp unii colegi pot ieși în presă sau în social media cu comentarii, pot să se filmeze, să se expună, fără a fi sancționați, în vreme ce alți colegi au fost excluși din magistratură pentru chestiuni, cel puțin din informațiile publice, nu atât de grave.

Sunt colegi sancționați cu excluderea din magistratură în urmă cu 6 luni, care nu au primit motivarea hotărârii de excludere, deși termenul prevăzut de lege este de 20 de zile. Aș propune ca în materie disciplinară motivarea să fie odată cu pronunțarea, la fel ca în materie penală.  (detalii la min 21)

Ați spus că magistratul care încalcă legea trebuie să răspundă. Este unul dintre reproșurile din societate, că magistrații nu prea răspund și material pentru erorile lor?

Este o lipsă de comunicare. Avem trei categorii de răspundere: disciplinară, penală și materială, minuțios reglementată. CSM ar trebui să explice acest mecanism. 

Din perspectiva societății, ceea ce datorează CSM este mai multă transparență și mai mult interes pentru a face lucrurile vizibile și spațiul public, inclusiv în chestiunea răspunderii materiale.

Magistrații sunt obligați să aibă inclusiv asigurări de răspundere civilă, iar orice persoană care este obiectul sau subiectul unei erori judiciare se va îndrepta împotriva statului. Iar acesta, aproape obligatoriu, se va îndrepta, prin MF, împotriva magistratului în cauză.

Și s-a aplicat vreodată?

Da, există cazuri. Lipsa de transparență face să nu fie cunoscute.

De ce credeți că societatea și-a pierdut în bună măsură încrederea în Justiție după efervescenții ani 2018-2019?

Eu am făcut parte dintre magistrații care au protestat atunci, în maniera permisă de lege. Când a avut loc asaltul asupra Legilor Justiției, am simțit nevoia să atragem atenția asupra pericolului evident al antireformei, care a condus la un regres al instituțiilor juridice.

El s-a văzut și în privința Legilor Justiției, dar și în zona penală. S-a intervenit cu reforme care nu erau necesare și care au condus la o atmosferă aproape irespirabilă, toxică în sistem.

Am ajuns la un blocaj. Intrările și mișcările în sistem au fost blocate și ne-am confruntat cu un exod din magistratură, cât timp pensia e mai mare decât salariul.

Sistemul a fost depopulat de magistrați și, mai ales în materie penală, ei au fost lipsiți de instrumentele legale. Toate au condus la livrarea unui act de justiție, cred, de calitate mai scăzută. De aici o scădere a încrederii în actul de justiție.

Cel mai important reproș vizează durata foarte mare o proceselor.

Unii pot mai repede, alții foarte greu, pe aceeași lege. Unele instanțe, mai atractive, au schema constant ocupată, cum e CA Bv, deci ne-a venit mai ușor să livrăm actul de justiție într-un timp rezonabil.

CSM își poate asuma o strategie de resurse umane. Concursurile au fost deblocate, însă procedura de intrare în magistratură este extrem de îndelungată, cea anterioară era mai potrivită în condițiile actualei crize. Durata INM nu ar trebui să fie 4 ani. Și cea de 2 ani ar trebui regândită.

Acum durata INM nu mai are relevanță la promovare. Dacă te angajezi jurist, îți curge vechimea care îți e recunoscută, inclusiv la pensie, dacă apoi intri în magistratură.

Pensia de serviciu a magistratului își are rațiunea tocmai în regimul strict de incompatibilități și interdicții, regim pe care îl au și auditorii INM. Dar vechimea de 5 ani în avocatură e recunoscută la pensie după încă 20 de ani în magistratură, deși în acei 5 ani avocatul nu are aceleași incompatibilități.

Faptul că pensiile magistraților depășesc ultimul salariu ar trebui corectat?

Inclusiv în interiorul corpului magistraților această chestiune e percepută ca anomalie. CSM nu a abordat chestiunea cu transparența și onestitate.

Pensia magistratului ar trebui să fie 85% din ultimul salariu, dar urmare a unor modificări legislative fiscale s-a produs acel decalaj.

Împreună cu alți colegi, am redactat cu ani în urmă o scrisoare publică, către MJ, Președinție și CSM,  în care am subliniat anomalia și am solicitat măsuri de la cei care au inițiativă legislativă. A rămas fără urmări, ca multe altele.

CSM ar fi trebui să abordeze cu transparență această chestiune, să o definească drept anomalie și să propună o variantă de text pentru înlăturarea ei, adică să adauge “pensia nu va depăși salariul în plată”.

Expunerea problemei cu loialitate instituțională ar pune presiune și pe MJ, pe Legislativ.

Considerați că formula de eliminare a SIIJ este acceptabilă?

SIIJ a fost unul dintre motivele pentru care am protestat. În 20 de ani de magistratură nimeni nu a exercitat vreo formă de presiune asupra mea din partea Parchetului și nici nu am auzit să se fi exercitat asupra unui coleg.

Aceste presiuni au fost rațiunea apariției SIIJ 1, a SIIJ-ului actual sau a variantei care se zice că ar fi în Legile Justiției, al căror conținut noi nu-l cunoaștem, nu am fost consultați asupra formei care a plecat la CE spre avizare.

Dacă totuși au existat, magistratul, ca oricare cetățean, are mijloacele să se protejeze de asemenea presiuni. Nu am auzit de vreun judecător care să se fi întors împotriva unui procuror pentru asemenea presiuni.

Eu consider, deși mi-am atras critici din partea multor colegi, ceea ce mă va costa voturi, că nu este necesară o instituție specială care să investigheze magistrații. Pe modelul acesta, orice categorie profesională se va considera îndreptățită la o structură de parchet .

După deciziile CCR care au atacat structura de rezistență a legislației penale, să avem măcar procurori specializați pentru fapte de corupție. Nu poate corespunde adevărului că de la apariția SIIJ nu mai avem corupție în magistratură.

Corupția e un fenomen endemic în România, la nivelul întregii societăți. Cad poduri, ard oameni de vii, acestea sunt manifestări ale corupției.

Dacă noi credem că nu mai există corupție în magistratură pentru că am dat-o din competența DNA în competența unei instituții care nu produce cifre, cred că suntem într-o eroare.

E corectă campania? Sunt zvonuri despre presiuni în favoarea anumitor candidați, mai ales la nivelul curților de apel.

De când am intrat la Drept, până am ajuns la Curtea de Apel Bv, nu a existat niciun impediment. Când am încercat să acced la funcții de conducere la nivelul CA, lucrurile s-au schimbat oarecum.

Când am candidat la judecătorii, am obținut cele mai bune rezultate la nivel național, iar la Curtea de Apel nu am mai fost la fel de performantă. E o apreciere subiectivă, desigur. Dar am întâlnit asta și în spusele altor colegi.

Se întâmplă ceva cu promovările, ceva care provoacă nemulțumirea magistraților și este perceput ca o îndepărtare de la meritocrația care a caracterizat magistratura.

E bine că președintele ÎCCJ e numit exclusiv prin voința Secției de judecători a CSM?

Pe mine mă doare, îmi dă frisoane că avem un singur candidat.

Ce spune această candidatură unică?

De ce să mai pierzi timp cât timp jocurile par făcute?  La fel și cu Inspecția Judiciară.

Dar pentru alegerile din 22, jocurile sunt făcute? Vă întrebam daca e corectă campania.

Nu am întâmpinat scrutcircuitări până în acest moment. M-a surprins graba cu care s-au organziat alegerile, cât timp mandatul actualului CSM se finalizează în ianuarie 2023. Se speculează inclusiv că alegerile s-ar putea anula. Sper că nu.

Regulamentul de organizare nu a fost modificat din 2005. Nu e clar ce se întâmplă cu buletinele de vot dacă nu va fi covrum în prima zi de alegeri. Nu vreau să dau în paranoia și să cred că se poate întâmpla ceva, suntem totuși magistrați.

Mă bazez pe sprijinul și vigilența colegilor mei, la a căror responsabilitate fac apel. Dezamăgirea e atât de profunda încât oamenii nu mai vor să meargă la vot. Dar absenteismul nu e o soluție.

Șase ani, cât e mandatul CSM, înseamnă enorm. În acest timp, CSM ar putea să digitalizeze sistemul judiciar. Acum avem 4 variante de dosar electronic în țară, sunt aplicații dezvoltate la nivel local, la Galați.

CSM ar putea să stabilească varianta optimă care trebuie aplicată la nivel național. Din ianuarie ar fi trebuit să avem dosarul electronic unic la nivel național, nu-l avem.

Toți am trecut în proiecte necesitatea trecerii bugetului de la MJ la CSM, pentru că MJ este și mai îndepărtat de problemele noastre decât CSM. Altfel nu înțelegem de ce nu e generalizat un lucru absolut necesar, inclusiv pentru justițiabili și avocați, și care funcționează deja prin eforturi individuale.

Sunt foarte multe lucruri de făcut și foarte mulți oameni în sistem care au soluții și trebuie doar responsabilizați, să primească undă verde să-și facă treaba.

Dar agenda actualului CSM a fost străină de ceea ce ne preocupă pe noi. Ne doare că CSM nu s-a ocupat de sistem.